Datele ştiinţifice indică existenţa unui aparat fizico-matematic performant. Fiecare termen tehnic utilizat are o semnificaţie precisă. Simpla rostire a acestor denumiri trezeşte automat în memoria cunoscătorilor imaginea pasajelor teoretice care au condus la consacrarea lor. Se crează astfel un circuit închis al ideilor vehiculate în fizica teoretică modernă.

Conştient de această îngrădire şi implicit de pericolul cultivării la nivelul elitelor a unei gândiri aproape mecanice, am evitat să folosesc în expunerile mele teoretice o mare parte din termenii stiinţifici consacraţi.

Revenind cu această mini-listă de termeni şi multiplele lor înţelesuri (ordinea este aleasă de aşa natură încât să poată fi lecturată asemănător oricărui articol), doresc sa atrag atenţia asupra faptului că, limbajul ermetic şi exclusivist promovat de scrierile ştiinţifice este avantajos doar în măsura în care nu conduce la sărăcirea nejustificată a numărului de idei.

Personal, consider că partitura exprimată de limbajul naturii şi bogăţia sa de idei poate fi comentată oricând folosind limbajul curent, natural, flexibil, specific cetăţeanului de rând.

În lucrarea “Armonia universului fizic” am încercat să folosesc termeni sugestivi şi accesibili unui număr cât mai mare de cititori. Demonstraţiile sunt la fel de accesibile şi vor fi înţelese doar în măsura în care va fi lecturată cu mare atenţie şi seriozitate întreaga teorie unitară.

Sper ca mini-definiţiile de mai jos să vă deschidă apetitul spre cultivarea unui spirit viu, descătuşat din strâmtoarea automatismelor şi a prejudecăţilor.

Armonie - configuraţie clădită pe acţiunea unei singure legi. Conform DEX’98: “Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg”.

Postulat – problemă nerezolvată. Conform DEX’98: “1. Adevăr fundamental, presupus indemonstrabil, luat ca o cerinţă în vederea întemeierii altor enunţuri. 2. (Mat.) Principiu recunoscut ca adevărat fără demonstraţie”.

Fenomen “cuantic” - scară naturală de valori. “Realitatea” şi “irealitatea” reprezintă două categorii distincte şi aparent contrare. În interiorul fiecărei categorii există o diversitate (un număr relativ foarte mare de posibilităţi distincte). Natura comună a acestor stări este marcată de existenţa unui liant ca şi numitor comun ce înlesneşte distingerea diverselor configuraţii existente în lumea reală.  Ineditul acestui fenomen constă în faptul că numitorul comun nu poate fi izolat dintr-un context mai larg (deci este predestinat a avea o eternă tentă ipotetică, neputând nicicând fi admis ca  realitate intrinsecă).  Altfel spus, conectarea la aspectul exterior, specific fenomenelor fizice, se realizează în condiţiile în care esenţa lucrurilor este de natură eterică.  În consecinţă, mulţimea stărilor fizice poate fi asemuită cu o expresie vie a multiplilor săi şi implicit a unui spectru de valori.

Eter - conform Dex’98 “Substanţă ipotetică (a cărei existenţă nu este admisă de fizica modernă) având proprietăţi fizice contradictorii, care ar umple întregul spaţiu şi ale cărei oscilaţii ar constitui undele electromagnetice“.

Numitor comun - reper a cărui existenţă garantează natura comună a lucrurilor.  Conform DEX’98: “Termen al unei fracţii ordinare, aflat sub linia de fracţie, care arată în câte părţi egale a fost împărţit întregul; împărţitor al unei fracţii. ◊ ~ comun numitor aparţinând mai multor fracţii”.

Scară - imaginea oricărei legi fizice. Conform DEX’98 : “Succesiune, şir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) aşezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva”.

Dimensiune - informaţie de sine stătătoare, plan al observaţiei, fenomen fizic, entitate.  Conform DEX’98 : “Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură şi unităţile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unităţi de măsură. 2. Mărime, măsură, proporţie”.

Naturi diferite ale lucrurilor – planuri diferite ale observaţiilor (fiecărui nou plan i se poate asocia şi denumirea de nouă dimensiune).

Plan al observaţie - dimensiune.

Univers - sistem, ipostază a unei entitaţi nemuritoare de gabarit maxim, cel mai mare geometru şi implicit cel mai mare arhitect al tuturor timpurilor. Conform DEX’98 : 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi spaţiu, infinit de variată în ce priveşte formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos“.

SISTÉM  – Conform DEX’98 “Ansamblu de elemente (materiale sau ideale) cu anumite trăsături comune care formează un tot organizat”.

Omogenitate şi izotropie perfectă – repus absolut, aberaţie (lipsită de suportul oricărei soluţii teoretice).

Haos – stare determinată de prezenţa unor acţiuni bine organizate a căror lege de funcţionare nu a fost descoperită încă. Conform DEX’98:  “1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut de “neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele şi materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spaţiu nemărginit sub forma unei divinităţi. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare”.

Geometria sacră – geometria euclidiană. Conform DEX’98 “Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor şi formelor spaţiale. ♦ Manual în care se studiază această ştiinţă”.

Limbajul realităţii - modul natural de a exista, de a comunica, devenire, temporalitate, interacţie, raţiune.  O percepere exactă a realităţii conduce la ideea prin care precedentele noţiuni au semnificaţiile unor punţi ca şi dialoguri purtate între locaţii diferite din punct de vedere temporal sau spaţial.  Conform DEX98′: realitate = “Existenţă efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea”.

Abatere - acţiune, stare logică şi implicit naturală de a fi. Conform DEX’98 “Acţiunea de a (se) abate² şi rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regulă = excepţie”.

Fluid temporal - imagine provocată de redistribuirea secvenţială a numărului de acţiuni ipotetic elementare ce participă la definirea unei scări naturale de valori (imagine provocată de scurgerea timpului).

Materialitate - dialog, efect de întârziere, volum, acţiune, raţiune, comunicare, natură a spaţiului înconjurător (indiferent de locaţia spre care ne îndreptăm observaţia). Conform DEX’98: “Însuşirea de a fi material, de a avea existenţă materială; natura materială a ceva”.

Densitate de acţiuni – mărime fizică ce caracterizează puterea de rezoluţie a unui sistem, viteza de a reacţiona sau de a lua o decizie de către sistem şi în interiorul sistemului. Conform DEX’98: “ Mărime fizică definită prin raportul dintre masa şi volumul unui corp; masă specifică”.

Densitatea specifică de evenimente -  densitate de acţiuni.

Densitate infinită – continuitate, nonsens teoretic.

Marcator al masei de acţiuni - densitate de acţiuni.

Relativism - unică soluţie de interpretare. Conform DEX’98:  “Doctrină care postulează relativitatea cunoştinţelor omeneşti, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ”.

Modalitate de referinţă pur relativistă -  aplicaţie ce nu admite existenţa semnului egal ca pe un absolut. Conform DEX’98: “RELATIVITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a avea valori dependente de condiţiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. ◊ Teoria relativităţii = teorie fizică a interdependenţei dintre spaţiu, timp şi materia în mişcare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decât în fizica clasică, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice şi pentru cazurile în care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile faţă de viteza de propagare a luminii în vid”.

Manieră relativistă a observaţiei – feed-back conceptual, raţionalitate.

Abateri elementare – microsisteme fizice caracterizate de forma geometrică comună (piramidă triunghiulară, puternic disproporţionată în ceea ce priveşte mărimea catetelor), de aria w:st=”on”constantă a uneia din feţele laterale si implicit de durata minimă etalon de prelevare (accesibilă doar la nivel conceptual).

Infimi localnici ai momentului - acţiuni elementare prelevate doar la nivel de grup (multipli acţiunii elementare acceptate doar la nivel conceptual). Simpla prezenţa a acestor mici “informatori” reuşeşte să dea contur locaţiei pe care tocmai o populează.

Acţiune – abatere. Conform DEX’98: “Efect, exercitare a unei influenţe asupra unui obiect, a unui fenomen”.

Infimul ticăit temporal – durată etalon acceptată la nivel conceptul ca şi prefigurare a unui numitor comun temporal.  De regulă există o legatură între suprafaţa descrisă de raza de acţiune a unui sistem şi durata scursă cu această ocazie.

Micul pas – infimă modificare efectuată pe unitatea de timp acceptată conceptual ca minim etalon temporal.

Unitate de suprafaţă – suprafţă desemnată în mod conceptual a fi descrisă de raza de acţiune pe durata minimă acceptată ca etalon şi numitor comun temporal.

Dispersie progresivă a valorilor - configuraţie specifică scărilor naturale de valori.

Asimetrie absolută – dezechilibru total definit de un sistem fizic, caracteristică de bază a particulelor fotonice.  Această stare presupune existenţa unei dispersii monotone de valori. Specificul acestui mod de organizare internă constă în faptul că, extremele ipotetice pot fi desemnate ca fiind (în parte) repere ce tind să ilustreze starea repausului absolut şi a vitezei maxime de deplasare acceptată conceptual.

Entitate indivizibilă - scară elementară de valori descrisă de configuraţia fotonilor, mini-univers definit de o dispersie a parametrilor fizici total asimetrică, dipol.

Orologiu atomic - sistem fizic elementar.

Simetrie relativă - configuraţia unui echilibru relativ descris de parametrii fizici specifici planurilor superioare ale observaţiilor (începând cu planul trei al observaţiilor, plan în care se poate remarca cu precădere  statutul sarcinilor electrice).

Efecte secundare - abaterile nesemnificative ale valorilor parametrilor fizici ce caracterizează un anumit plan al observaţiilor.

Uniformitate relativă a densităţii de evenimente - ipoteză acceptată principial în interiorul unui sistem fizic doar în măsura în care aceasta nu afectează rezultatul demersului teoretic în care o utilizăm.

Manieră de autoevaluare - autoinducţie.

Acţiune de aproximare performantă - principiu ce nu admite existenţa unor abateri însemnate ale procesului de autoevaluare.

Iacob Dumitru Forum: Comentarii pe marginea articolului se pot face in forumul de discutii al site-ului nostru.