SLD = Single Lens Direct

DSLR = Digital Single Lens Reflex

In august 2008, doua firme, Olympus si Panasonic lansau pe piata foto un nou sistem de aparate cu obiective interschimbabile, SLD sau Mirrorless.

In ce consta acest sistem. Practic, SLD-urile sunt niste aparate in care sistemul de reflexie a imaginii pentru vizare prin vizor, cu oglinda rabatabila, cu lentila mata si pentaprisma, care trimiteau imaginea catre ocular, au fost inlocuite cu un simplu ecran de mici dimensiuni dar de mare rezolutie, care proiecteaza imaginea preluata de senzor in clasicul ocular, fotograful avand posibilitatea de a vedea imaginea pe care vrea sa o captureze fie prin acesta, fie prin ecranul de mai mari dimensiuni din spatele aparatului. In cazul unor aparate, cum ar fi Olympus E-P 1, acest ocular este total eliminat.

Ce se obtine prin aceasta modificare? In primul rand, o mare simplificare constructiva. Intreg mecanismul oglinzii, cu motorul de actionare, pentaprisma, destul de scumpa, si ecranul mat dispar, generand o mare economie de spatiu, dar, cel putin asa cred eu, si de pret. Si asta, in conditiile in care se mentine un senzor de dimensiuni destul de mari, cu o buna sensibilitate, si un sistem de obiective interschimbabile, mai scumpe, dar de o calitate mult superioara celor de pe aparatele compacte si bridge.

Asa ca in viitor vom scapa de tremurul aparatelor la declansare, de limitarea vitezei de rafala, de limita numarului de declansari, actualmente la doar 50 000 la DSLR-uri ieftine, cat si eventualele scurgeri de vaselina de pe mecanismul oglinzii pe senzor, cum s-a intamplat in cazul unor aparate. Si vom avea aparate mai ieftine. Sau cel putin asa sper eu.

Insa pana acum, performantele acestor aparate sunt relativ modeste in raport cu clasicele DSLR-uri. Aparatele lansate pe piata de cele doua firme mentionate mai sus, folosind un senzor de format 17x13mm, cu rezolutii de 12 megapixeli, nu realizeaza performante iesite din comun, ba chiar la capitolul zgomot la sensibilitati ISO superioare sunt destul de slabute, datorita in primul rand dimensiunilor mici a pixelilor. Vizorul dispune de rezolutii de pana la 1,4 milioane pixeli, pe cel mai nou model Panasonic, G-2,, viteza de fotografiere in rafala este de doar 3 imagini pe secunda, iar pretul este sensibil mai mare decat al aparatelor DSLR entry level al altor marci. Asa ca pana acum singurele avantaje pentru fotograful obisnuit sunt dimensiuneamai mica si durata de viata, probabil mai lunga, in cazul unei utilizari foarte intense.

Cu toate acestea, SLD-urile au preluat deja cam 10% din piata DSLR in unele tari europene. Iar perspectiva pare sa fie destul de roza. Firmele Sony si Samsung au anuntat ca vor lansa in cursul acestui an propriile lor SLD-uri, cu senzor de format 24x18mm. Nikon a anuntat ca studiaza lansarea unei game de astfel de produse, iar Canon a depus o cerere de brevet in USA pentru un aparat mirrorless. Si odata cu intrarea in piata a acestor mari fabricanti, probabil ca vom asista la o scadere a preturilor, si la o crestere a performantelor.

Vor prelua SLD-urile locul DSLR-urilor? Conform unui interviu acordat recent de un manager al firmei Nikon, probabil ca ele vor domina piata pe anumite segmente. Care vor fi acelea, depinde in primul rand de performantele pe care le vor atinge, dar si de intentiile constructorilor.

Pentru noi, astronomii amatori, aceste aparate aduc cateva plusuri. Scurtarea distantei de la senzor la montura obiectivului cu circa 20mm va duce la o marire semnificativa a zonei de iluminare 100% a senzorului, (sau la aceeasi iluminare cu o diagonala mai mica, in cazul newtonurilor), si eliminarea vibratiilor generate de miscarea oglinzii. Nici scaderea greutatii aparatului nu e de neglijat. Si poate ca cel mai mare avantaj va fi posibilitatea unei focalizari foarte precise, daca noile vizoare electronice vor permite o vizualizare ”pixel pe pixel”, asa cum au acum unele aparate din gama bridge.