Cometele sunt formate in principiu din gheata si particule de praf comprimate ale caror orbite sunt influentate de forta gravitationala a planetelor si a Soarelui. Din nefericire aceste forte permit uneori ca orbitele neregulate si imprevizibile ale cometelor si asteroizilor sa se apropie periculos de mult de Pamant.

Cele mai multe comete s-au format la marginea rece a Sistemului Solar, in timp ce asteroroizii alcatuiti in principal din roci s-au format in centrul relativ cald al Sistemului Solar, intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter.
Interesul stiintific pentru asteroizi si comete se datoreaza in mare parte starii lor relativ neschimbate ca resturi de “materiale de constructie” din procesul de formare al Sitemului Solar, care a avut loc acum circa 4.6 miliade de ani.
Planetele gigantice (Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun) s-au format din aglomerari de milioane de comete, iar ce a ramas din acest proces de formare sunt cometele pe care le vedem astazi. Analog, asteroizii pe care ii vedem astazi sunt ramasite ale procesului de formare a planetelor apropiate de Soare, constituite in special din roca, avand nucleu metalic (Mercur, Venus, Pamantul si Marte). Deoarece au o vechime foarte mare, asteroizii si cometele ofera indicii despre compozitia chimica pe baza carei s-au format planetele acum 4,6 miliarde de ani.

In octombrie 2001, 22 de ingineri si cativa fosti si actuali astronomi s-au intrunit la Centrul Spatial Johnson din Houston pentru a discuta despre un element important care lipseste din programul spatial: posibilitatea ca planeta noastra sa fie lovita de un asteroid si evitarea acestei posibilitati.
Erau constienti de timpul rapid in care aceste obiecte au fost descoprite, dar nimeni, nici o agentie internationala sau federala nu a luat in serios intrebarea “Ce vom face cand vom descoperi un asteroid cu adresa noastra pe el?”. Pentru a-si usura munca au intemeiat Fundatia B612, o organizatie non-profit denumita dupa asteroidul personajului principal din cartea lui Antoine de Saint Exupyry, “Micul Print”.

NASA a cheltuit 4 milioane de dolari pe an pentru cartografiarea a cel putin 90% din asteroizii aflati in apropierea Pamantului, care au diametrul mai mare de 1km si care ar putea trece prin atmosfera Pamantului fara sa arda.

Laboratorul NASA a supravegheat acest program numit Spaceguard Survey care a trebuit sa adune date despre aproape 160 din cele 1160 obiecte uriase descoperite. Impactul cu un asteroid cu diametrul de 1km ar elibera o cantitate asemanatoare cu explozia a 70000 de MEGATONE de dinamita, echivalentul a 1400 dintre cele mai mari arme termonucleare detonate vreodata.

Necesitatea de a ne proteja de o astfel de catastrofa este evidenta. Un pericol mare reprezinta si asteroizii din apropierea Pamantului care au diametrul peste 100 de metri. Astfel de obiecte pot cauza distrugeri serioase pe plan local sau chiar regional. Impactul cu un corp de 100 de metri diametru este echivalent cu o bomba de 80 de MEGATONE si poate devasta un oras mare, iar un corp cu diametru de cateva sute de metri poate cauza un tsunami mult mai distrugator decat cel din decembie 2004 .
Obiecte din aceasta categorie cu diametrul de cateva sute de metri sunt descoperite in mod accidental, dar cu echipament mult mai modest. O achizitie recenta pe lista micilor asteroizi, care au o mica sansa de a lovi Pamantul este asteroidul 99942Apophis cu diametrul de 330 m. Exista o sansa infima de a lovi Pamantul in aprilie 2035 sau in aprilie 2036, asa ca nu este cazul sa ne alarmam. Este deasemeni usor de deviat departe de Pamant folosind tehnologia spatiala.

Pe langa oamenii de stiinta din SUA care au facut cele mai multe descoperiri, multi astronomi profesionisti sau amatori din toata lumea au facut observatii esentiale, care permit ca orbitele noilor asteroizi descoperiti sa fie redefinite, iar probabilitatile unui impact sa fie mai certe.
Specialisti ai Laboratoarelor NASA Jet Propulsion si ai Universitatii din Pisa fac o treaba buna dand acces publicului la astfel de informatii. Insa numai Marea Britanie a inceput sa puna problema in mod realist.
Din nefericire, foarte putin s-a facut la recomadarile excelente continute intr-un raport pe care Parlamentul l-a mandatat in ianuarie 2000. Nici un guvern sau organizatie internationala nu au desemnat orice fel de agentie responsabila cu protectia vietii populatiei de aceste dezastre naturale extraordinare.

Fundatia B612 a trebuit sa se ocupe de aceasta problema virtuala de una singura. Facand acest lucru au descoperit ca atunci cand incepi sa dai atentie detaliilor, ambele probleme, atat politice cat si ingineresti sunt mult mai complexe decat ti le poti asuma.