În ce măsură putem spune că acţionăm după voinţă? Oare chiar există ceva numit „voinţă” independent de natură pe care numai noi să-l putem controla, iar natura nu? Imposibil. Ar însemna că există ceva extranatural, deci supranatural, ceea ce ar contrazice definiţia naturii ca fiind Universul însuşi, unic, intranscendent şi cognoscibil, lipsit de orice paradox. [...]
În ce măsură putem spune că acţionăm după voinţă? Oare chiar există ceva numit „voinţă” independent de natură pe care numai noi să-l putem controla, iar natura nu? Imposibil. Ar însemna că există ceva extranatural, deci supranatural, ceea ce ar contrazice definiţia naturii ca fiind Universul însuşi, unic, intranscendent şi cognoscibil, lipsit de orice paradox. Nu cumva libertatea noastră este doar o iluzie deşartă care se datorează ignoranţei noastre? Nu cumva nişte legi necunoscute ale naturii ne determină să acţionăm strict în conformitate cu determinismul acesteia? Evident că orice om de Ştiinţă care a înţeles în ce constă cognoscibilitatea lumii va fi nevoit să recunoască faptul că voinţa nu este altceva decât un alt nume dat legilor naturii care încă nu au fost descoperite.
Importare
10 Responses
ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; amăgire; himeră. ♢ Expr. A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-şi pierde iluziile = a rămâne dezamăgit.
Ce te face să crezi că realitatea nu ar fi o simplă iluzie?
Sau poate doreşti ca realitatea să strige în gura mare:
Atenţie sunt o simplă iluzie.
Ce te face să crezi că iluzia nu este o realitate?
Sau poate dorești ca iluzia să strige în gura mare:
„Atenție, sunt, de fapt, tocmai realitate!”
Depinde ce înţelegi prin “realitate”. Singurul mod de a exista şi implicit de a comunica este cel virtual, cel spiritual. Universul spiritual are volum.
De unde știi că eu nu înțeleg prin realitate exact ceea ce înțelegi și tu?
.
Hai, descrie cu curaj ceea ce înțelegi tu prin realitate! Intră la adresa http://www.astronomy.ro/wiki/index.php?title=Realitate&action=edit și definește noțiunea de „Realitate” din perspectiva filosofului
Buă idee. Perspectiva filozofului este, sau cel puţin trebuie să fie, cea mai completă şi elocventă descriere.
Tema la romana pt luni:un eseu cu titlul “totul e posibil pentru noi.De ce nu?” ca de obicei sunt contra subiectului discutat
)…text:
Eu nu sunt de acord cu faptul ca totul e posibil. In primul rand, din punct de vedere fizic, pentru ca totul sa fie posibil este necesara incalcarea legilor fundamentale ale universuluim, care nu pot fi incalcate, astfel, timpul trece dinspre trecut spre viitor, lumina se propaga aproape instantaneu, doua obiecte nu pot ocupa aceeasi pozitie in spatiu in acelasi timp iar noi nu putem modifica nici una dintre acestea, cel putin nu la momentul de fata.
Din alt punct de vedere, libertatea oferita individului de catre societatea si sistemul actual de conducere si organizare a unei civilizatii, stat sau orice alta forma de amplasare umana este relativa. Libertatea nefiind totala, ci in functie de anumite reguli, nu permite individului sa actioneze independent de restul societatii si este obligat sa se supuna regulilor acesteia, astfel, pentru fiecare om posibilitatiile de actiune sunt limitate.
Libertatea deplina a unui individ presupune incalcarea libertatilor tuturor celorlalti, capacitatea si posibilitatea de a face orice, oricand, oriunde si abilitatea de a incalca legile de baza ale universului.
Deoarece acestea nu pot fi realizate, pot spune ca nu totul este posibil pentru noi.
Singuril loc in care aproape totul e posibil este imaginatia, fiecare om fiind capabil inca de la nastere sa aiba propriile ganduri, fara a fi influentate sau interzise de catre cineva. Dar, in ciuda posibilitatilor aparent nelimitate, imaginatia si gandirea depind de creierul uman, care nu este perfect. Din aceasta cauza nimeni nu poate sa se gandeasca la fapte sau lucruri care nu pot fi percepute de catre om, de exemplu, nici o fiinta umana nu poate sa determine, nici macar in minte infinitul.
mi s-a parut la subiect si am decis sa il postez aici, enjoy
Salut, Sergiu! Sunt de acord cu tine şi te felicit pentru profunzimea şi claritatea gândirii tale! Mult succes pe viitor! Citeşte mult, pentru că o astfel de minte merită să ştie multe!
multumesc, o sa va urmez sfatul!
ms ff mult sergiu..mi-ai rezolvat tema…cinste tie
cu mare placere