Gravitaţia este fenomenul fizic natural prin care obiectele cu masă se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora. Este una din cele patru interacţiuni fundamentale, alături de interacţiunea tare, interacţiunea electromagnetică şi interacţiunea slabă.
În fizica modernă gravitaţia este descrisă de teoria relativităţii generalizate, dar în cele mai multe situaţii practice se poate aplica cu o excelentă aproximaţie legea atracţiei universale a lui Newton, din mecanica clasică. Aceasta din urmă spune că oricare două corpuri acţionează unul asupra celuilalt cu o forţă de atracţie direct proporţională cu masele celor două corpuri şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele.
În viaţa de zi cu zi fenomenul este cel mai uşor observat ca forţa de atracţie exercitată de Pământ asupra tuturor corpurilor, forţă numită greutate. Valoarea greutăţii unui corp este direct proporţională cu masa corpului şi orientată spre centrul Pământului. Coeficientul de proporţionalitate se numeşte acceleraţie gravitaţională şi este egal cu acceleraţia unui corp care cade liber în cîmpul gravitaţional al Pământului.
La nivel astronomic gravitaţia este responsabilă pentru faptul că Luna se roteşte în jurul Pământului şi că sistemul Pământ-Lună se roteşte în jurul Soarelui. De asemenea gravitaţia este forţa care a dus la apariţia tuturor planetelor şi sateliţilor naturali ai acestora, prin atracţia reciprocă dintre particulele de materie care se roteau în jurul Soarelui. În cadrul unei galaxii, diferitele stele şi sisteme stelare sînt menţinute tot prin fenomenul gravitaţiei, iar evoluţia întregului univers (de exemplu modul în care acesta se dilată în timp) este la rîndul ei dictată de forţele de gravitaţie dintre toate particulele de materie existente.

Domnule Florescu,

V-am răspuns la aceeași întrebare într-un comentariu precedent. Dar faptul că ați presupune că am nevoie de logica matematică este lamentabil. Mă jigniți fără să înțelegeți mai nimic din raționamentele mele.