Este doar o chestiune de timp pana cand un asteroid de proportii considerabile va intra in impact cu Pamantul. Ce consecinte ar avea coliziunea unui asemenea corp ceresc cu planeta noastra?

De la inceputurile sale,Pamantul se afla in calea a nenumarate corpuri ceresti, anual pe planeta noastra cazand meteoriti de mici dimensiuni, care nu provoaca pagube majore.  Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1 km a trecut la 82.000 km de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita nu au redat corect traiectoria asteroidului decat la 2 zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul.

Asteroizii sunt blocuri imense de piatra sau fier care orbiteaza in jurul Soarelui, dar nu au dimensiuni destul de mari pentru a fi considerate planete. Ca si cometele, ei sunt compusi din materia ramasa de la formarea sistemului solar.
Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari sau chiar si a Pamantului.
Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta mama, care a existat candva intre Marte si Jupiter (centura de asteroizi). Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor.

Asteroizii mici sau resturile de asteroizi care cad pe Pamant si nu se consuma complet in atmosfera, mai sunt numiti si meteoriti. Meteoritii foarte mici, care la o cadere pe Terra se consuma in atmosfera, sunt numiti meteori, cuvantul provenind din limba greaca, de la meteoron, care inseamna fenomen ceresc. Acestia nu prezinta o amentintare pentru noi, ci mai degraba pentru satelitii artificiali ai Pamantului.

Pana acum,oamenii de stiinta au reperat peste 1000 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate din ei sunt considerati periculosi, avand in vedere distanta acestora fata de Pamant. Asteroizii foarte periculosi sunt relativ rari. Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul acestuia ar produce efectele unei ierni nucleare.
Din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf, iar in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius. Ca si consecinta directa, vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri, iar populatia Terrei dupa 10 ani de la dezastru s-ar reduce la cateva sute de mii.

Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare.

Masuri contra asteroizilor:

• Racheta antiasteroid: SUA a inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata nu se cunosc multe amanunte, dar se pare va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.
• Miniproiectilele distructive: Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.
• Exterminarea exploziva: Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a corpului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul.
• Oglinda distrugatoare de asteroizi: Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct, moment in care temperatura asteroidului ar ajunge la 1000 de grade. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti care ar avea forta de a devia asteroidul.

GF