De unde venim si incotro ne indreptam?

Intrebari vechi de cand lumea. A fost intai Apocalipsa lui Daniel, din Vechiul Testament. Apoi a fost, sau va fi, Apocalipsa lui Ioan, unul dintre apostoli. Mai nou, cititorii in mai vechi sau mai noi scripturi, cum ar fi cele apartinand lui Nostradamus, sau celebrei Vanga, sau, ultima moda, a manuscriptelor amerindiene, plaseaza Apocalipsa in acest secol.

Va fi pana la urma urmelor o Apocalipsa?

Eu unul sunt crestin. Un crestin atipic, care nu prea se recunoaste foarte tare nici in ortodoxie, nici in catolicism, nici in evanghelism. Dar crestin. Vad cum obiceiurile rele capata trecere, cum crima devine fapt cotidian, si cum faradelegea este infaptuita de legiuitori. Inseamna asta Apocalipsa? Sau apropierea ei?

Fiind un crestin atipic, cred ca nu. Dar nu asta conteaza, pentru ca Apocalipsa nu va veni dupa cum cred eu sau altul. Asa cum scrie in Biblie, asa cum insusi Iisus spune, nimeni, nu stie cand va fi acel timp, nici El, nici sfinti din ceruri, nu stiu, ci doar Tatal Ceresc.

Si daca va veni, ce va fi?  Sfarsitul lumilor, sau al acestei lumi?  Cititorii atenti ai Bibliei cred ca este al unei forme a umanitatii, si al unei forme a Pamantului, si trecerea la alta forma superioara, mult mai spirituala. Cei ce cred in Brahma, vor fi oarecum de acord cu aceasta varianta. Probabil si credinciosii budhisti. Si poate si cei din alte religii.

Ce fac astronomii? Se roaga la ceruri sa le dea un semn? Nu cred. Si nu cred ca este treaba unui astronom sa prezica sfarsitul lumii. Insa de-a lungul ultimelor trei decenii, unii oameni si-au facut o profesiune de credinta in a acredita o data pentru acest ”eveniment”. Daca ar fi fost doar scenaristii de la Hollywood sau Bollywood, ar fi fost OK.  Iar febra discutiilor a cuprins chiar si sfere mult mai inalte. Uneori pe buna dreptate, dar in termeni reali, de probabilitate mica in viitor apropiat, si mai mare in cel indepartat. Cum este cazul probabilitatii ciocnirii de un alt corp ceresc. Alteori, exacerbandu-se unele date, cum ar fi, asa zisa aliniere a planetelor.

Si ca sa va dau un exemplu, va propun sa faceti o simulare a cerului in data de 21.12.2012, adica 21 decembrie 2012, ca sa nu existe vreo confuzie, si cel din 21.12.2020, adica 21 decembrie 2020. Daca pentru 21.12.2012 nu exista nici un fel de asa zisa aliniere, nici macar nu putem spune ca suntem cu precizie pe planul galaxiei, in schimb la cea de-a doua data avem o foarte frumoasa conjunctie a celor doi giganti ai sistemului solar, Jupiter si Saturn.  Inseamna aceasta ceva din punct de vedere al Apocalipsei? Probabil ca nu, pentru ca au trecut deja, la acea data, 8 ani de la sfarsitul calendarului mayas, si de la asa zisul sfarsit al Pamantului. Inseamna ceva din punct de vedere astronomic? Da, o foarte spectaculoasa imagine pentru toti astronomii amatori din emisfera vestica, unde conjunctia se va vedea mai bine. Dar atat. ( Si pentru conformitate, prima imagine  din articol arata pozitia planetelor la data de 21 decembrie 2012, iar cea de mai jos, pe cea din 21 Decembrie 2020). Va fi totusi Apocalipsa pana atunci?

Exceptand vointa divina, depinde, cred eu, mai putin de stele, asteroizi si comete, si mai mult de intelepciunea oamenilor, sau de lipsa ei. Putem sa facem un pustiu din acest pamant fara ajutorul asteroizilor, a furtunilor solare, si chiar fara ajutorul bombelor termonucleare. Ne trebuie doar multa indiferenta si individualism. Si se pare ca nu ducem lipsa.

Asa ca, daca vrem sa prevedem viitorul nostru si al planetei, nu cred ca avem nevoie nici de manuscrisele de la Vatican, nici de cele incase, nici de Nostradamus. Avem nevoie de o constiinta care sa se uite cu acelasi ochi critic si inlauntrul nostru, la ce facem fiecare din noi in viata de zi cu zi, nu doar la altii.

Sau poate mai mult in interior, ca daca am face asta, restul ar functiona bine de la sine.

Imaginile au fost create utilizand programele:

Asynx Panetarium V2.61

Stellarium 0.10.1