Nasul lui Tycho Brahe

Nobilul danez Tycho Brahe este o figură romantică în istoria astronomiei. Incisiv şi arogant, dar totodată primul care a văzut supernova din 1572, el a devenit celebru şi a construit un observator şi un castel pe o insulă din Strâmtoarea Daneză. Nu era de acord cu Nicolaus Copernicus în privinţa ideii că Pământul s-ar învârti [...]

Nobilul danez Tycho Brahe este o figură romantică în istoria astronomiei. Incisiv şi arogant, dar totodată primul care a văzut supernova din 1572, el a devenit celebru şi a construit un observator şi un castel pe o insulă din Strâmtoarea Daneză.

Nu era de acord cu Nicolaus Copernicus în privinţa ideii că Pământul s-ar învârti în jurul Soarelui, dar din fericire l-a ales drept succesor pe Johannes Kepler, care agrea ideile coperniciene.

Aceşti trei oameni, alături de Galileo Galilei, au răsturnat străvechiul sistem ptolemeic şi au dislocat Pământul din centrul Universului. Dintre ei, cel mai conservator a fost Brahe, geniul său constând mai degrabă în răbdarea şi caracterul modern al observaţiilor şi al modului în care şi-a sistematizat datele despre stele.

„Dacă Nicolaus Copernicus a fost cel mai mare astronom al primei jumătăţi a secolului al XVI-lea”, scrie Thomas Kuhn, „Tycho Brahe… a reprezentat autoritatea incontestabilă a astronomiei din a doua jumătate a aceluiaşi secol. Şi, judecind numai după criteriul eficienţei, Brahe a fost cel mai mare.”

Tyge (ulterior latinizat în Tycho) Brahe s-a născut la 14 decembrie 1546 la Skane, o regiune care aparţinea pe atunci Danemarcei, iar acum se află pe teritoriul Suediei. Odraslă nobilă de cea mai aleasă spiţă, Tycho a fost unul din cei zece copii ai lui Otto Brahe şi Beate Bille, dar avea să fie crescut de fratele tatălui său, Jorgen Brahe, şi de soţia acestuia, care nu aveau copii.

Tycho a urmat cursurile Universităţii Luterane din Copenhaga. Ca să-şi asigure o educaţie în domeniul artelor liberale, el a frecventat „trivium” (cursuri de retorică, logică şi gramatică) şi „quadrivium” (astronomie, aritmetică, muzică şi geometrie), pregătitoare pentru studiul dreptului, aşa cum dorea unchiul său.

Cu toate acestea, după ce a fost martor al eclipsei de soare care fusese prezisă pentru 21 august 1560, Brahe s-a simţit atras de studiul astronomiei. Se pare că acest lucru a displăcut familiei, căci în 1562, când a plecat la Universitatea din Leipzig, a fost angajat un institutor care să-l oblige să urmeze dreptul. În această perioadă, Brahe a studiat ştiinţa în secret şi, dată fiind vârsta – era încă un adolescent – pare întru totul plauzibilă povestea potrivit căreia el se furişa afară să cerceteze stelele de pe boltă în timp ce mentorul său dormea.

Mai important este faptul că, în urma observării conjuncţiei lui Saturn cu Jupiter în august 1563, Brahe şi-a dat seama de gravele erori de calcul din tabelele astronomice din acea vreme. El şi-a propus să le corecteze şi această dorinţă a jalonat formarea omului pe care Kepler îl considera un „Phoenix al astronomilor”.

Revenind la Copenhaga în 1565, la moartea unchiului său, Brahe a început să studieze astronomia la Universitatea Wittenberg. In 1566 a fost implicat într-un duel în urma căruia a rămas fără o parte din nas.

In timpul facultatii, asa pe la 20 de ani, invitat fiind la un ceai dansant tinut in casa unui profesor, s-a botezat cu atat de mult ceai de hamei (cunoscut si sub numele mai popular de “bere”), incat pe la orele diminetii a ajuns sa se dueleze cu un coleg, care i-a taiat cu o lovitura de sabie o bucatica din nas. Solutia lui Tyco (care era si alchimist, in timpul liber) a fost sa-si creeze mai multe proteze, din diverse aliaje metalice, pe care le-a purtat, lipite cu un soi de pasta creatie proprie, tot restul vietii.

După acest eveniment neplăcut, Brahe a purtat o proteză din metal, şi este interesant de observat că la câteva secole de la moartea sa, în 1901, când i s-a deshumat cadavrul, s-a constatat că osul din jurul fragmentului nazal era acoperit de o peliculă verde. Aceasta se datora coroziunii şi demonstra că proteza pe care o purtase, despre care multă vreme se crezuse că este din aur sau argint, trebuie să fi conţinut cupru.

După apusul soarelui, într-o seară senină, pe data de 11 noiembrie 1572, Brahe scria: „Am observat că o stea nouă şi neobişnuită, care întrece în strălucire celelalte stele, luminează direct deasupra capului meu”. Urmărind parcursul stelei cu ajutorul unui sextant pe perioada iernii şi înregistrând cu meticulozitate poziţiile soarelui, lunii şi planetelor, Brahe a descoperit că, pentru această stea, nu putea efectua o măsurătoare de paralaxă.

Aceasta însemna că steaua respectivă nu avea cum să se situeze în apropierea lunii. In plus, deoarece nu se mişca, nu putea fi nici cometă, şi nici nu era ataşată de vreuna din sferele planetare rotitoare. Prin urmare, ea aparţinea unei a opta sfere de stele fixe. Şi într-adevăr scânteia asemenea unei stele. Dar cum se făcea că apăruse ceva nou pe un cer care se presupunea că este perfect şi imuabil?

Steaua lui Tycho, cum a ajuns să fie numită după ce şi-a publicat broşura „De nova stella” („Despre noua stea”), a fost o primă adăugire la cerurile observate încă de pe vremea lui Hipparchos, din antichitatea greacă. În continuare, ea a fost urmărită de astronomi şi învăţaţi din întreaga Europă, care au recunoscut că s-ar impune unele ajustări, chiar şi după dispariţia stelei din câmpul vizual în primăvara anului următor (Brahe a descoperit ceea ce astăzi s-ar numi o supernova – o stea care explodează şi devine foarte strălucitoare înainte de a dispărea din vedere. În cursul mileniului trecut au fost observate în jur de şase asemenea fenomene.).

În 1576, Brahe a accepta din partea regelui Danemarcei, Frederick al II-lea, oferta unei pensii şi a unei reşedinţe situată în insula Hven, în largul Strâmtorii Daneze. Aici Brahe a întemeiat Uraniborg (Castelul cerurilor) şi mai târziu a construit un al doilea observator, Stjerneborg (Castelul stelelor), unde a locuit şi a lucrat în următorii douăzeci de ani.

Deşi nu dispunea de un telescop, până la inventarea căruia avea să treacă o generaţie, Brahe, ajutat de câţiva asistenţi, a folosit un ansamblu remarcabil de instrumente calibrate, printre care cvadranţi, roţi circumferenţiale şi o imensă sferă rotitoare alcătuită din inele. În 1577, anul în care a primit în dar un ceas cu o a doua limbă, o cometă cu o coadă lungă a străbătut cerul. Aceasta a inspirat numeroase comentarii şi preziceri legate de un apropiat cataclism.

În trecerea sa pe cer, cometa a oferit noi dovezi în sprijinul revizuirii sistemului ptolemeic. Brahe a subliniat că acea cometă trebuie să se afle la o distanţă mult mai mare decât luna şi prin urmare nu poate să treacă prin atmosfera terestră. La fel de important era faptul că respectiva cometă nu descria o orbită, ceea ce însemna că străpunsese sferele celeste cristaline. În cele din urmă, Brahe a publicat o lucrare în care argumenta imposibilitatea existenţei unor astfel de sfere invizibile.

Deşi cometa din 1577, asemenea celorlalte pe care le-a observat în continuare, putea fi considerată o dovadă în sprijinul teoriei lui Copernicus privind sistemul solar heliocentric, Brahe a continuat să susţină un model geocentric. În cele din urmă, el a elaborat sistemul tychonic, în care Pămîntul şi Luna se află în centru, iar celelalte planete se rotesc în jurul lor. Cu toate că era greşit, din punct de vedere matematic se potrivea cu faptele cunoscute, precum şi cu teoria lui Copernicus.

După moartea lui Frederick al II-lea, Brahe s-a certat cu urmaşul lui la tron, regele Christian I, aşa încît şi-a pierdut şi locuinţa, şi slujba. În 1597, neliniştit şi împovărat de instrumentele sale, a plecat din Hven şi, doi ani mai târziu, a ajuns la Praga. Acolo a intrat sub protecţia lui Rudolf al II-lea, sfântul împărat roman care îi preţuia pe intelectuali, astfel că i-a oferit un castel şi o nouă indemnizaţie.

A fost un noroc faptul că în 1600 Brahe l-a luat ca asistent pe Johannes Kepler, căci viaţa lui se apropia de sfârşit. În 1601, el a suferit un atac cerebral în timpul cinei şi a murit zece zile mai târziu, la 24 octombrie. Pe patul de moarte, i-a încredinţat lui Kepler datele sale despre stele şi în special cercetările despre planeta Marte, pe care le păzise cu străşnicie, poruncindu-i să-i definitiveze opera şi s-o tipărească.

În 1603, Kepler a redactat şi a publicat lucrarea lui Brahe „Astronomae instauratae progymnasmata” („Introducere în noua astronomie”), care cuprindea catalogul a 777 stele. Kepler a valorificat datele lui Brahe pentru a elabora opera de proporţii mai mari „Tabelele Rudolfine” (numite aşa în onoarea împăratului), publicată în 1627.

Înhumate iniţial la Praga, rămăşiţele pământeşti ale lui Brahe se află acum într-un cavou de lângă o biserică din Old Town Square. Iar astăzi, pe insula Hven, care aparţine în prezent Suediei şi se numeşte Ven, se găseşte un alt monument comemorativ. În 1930 s-a înfiinţat un muzeu, dar din Uraniborg, Castelul cerurilor, n-a mai rămas decât un şanţ.

2 Responses

08.24.09

A fost o reala placere sa citesc acest articol. Felicitari. Sper sa ma publici si altele.

08.24.09

Da, ar fi binevenite si alte texte de de agest gen.

Adauga comentariu

* Nume, Email si Comentariu sunt campuri obligatorii

Autentificare site

Album astrofoto

M8_Nebula-HaLRGB.jpg

Discutii forum

Recomandare strung mic ( 22 Noi 2019 14:11 )
Review binoclu Lacerta Explorer 8x45 ( 22 Noi 2019 14:04 )
Prisma Hershel si Catadioptru ( 22 Noi 2019 13:05 )
Tunning+GoTo Dobson 12" ( 22 Noi 2019 12:41 )
Conectori truss - idei diy ( 22 Noi 2019 10:55 )
Newton 8" F/5 carbon ( 22 Noi 2019 09:17 )
oculare, barlow pillar etc ( 21 Noi 2019 23:48 )
lunt 60ds b1200 +edge hd 11 ( 21 Noi 2019 23:47 )
TAL 1 ( 21 Noi 2019 20:22 )
Vand montura iOPTRON iEQ30 PRO ( 21 Noi 2019 18:44 )
Tranzitul lui Mercur ( 21 Noi 2019 15:01 )
Adaptor pentru SkySafari ( 21 Noi 2019 13:57 )
Refractor acromat TSR1278: D=127mm ( 21 Noi 2019 10:21 )
Montura GO-To ALT-AZ / EQ -- Celestron NexStar SE ( 21 Noi 2019 09:28 )
Cocoon Nebula ( 20 Noi 2019 20:22 )

Recomandari

Publicatii

STELE SI CONSTELATII, Marcel Jinca

Fazele Lunii


Semiluna in descrestere
Semiluna in descrestere

Vechime Luna: 24 zile

Distanta: 57 raze terestre
Latitudine ecliptica: 5°
Longitudine ecliptica: 183°

Arhiva