[Mircea Pteancu]

Catalin

Vom vedea ce va iesi. Va tin la curent ... dar nu 220 V.

Mircea

[Andi]

[Mircea Pteancu]

Este extrem de curios ca Jean Seidel ''greseste'' si in alte parti si isi descrie oglinda ca fiind de 540mm.
Ciudat cum, dupa cucerirea puterii de catre ''fortele popular- democratice'' care au alocat bani doar pentru achizitionarea unui telescop de 500mm diametru ... referintele la telescopul cel mare al Zaidel se modifica in ... 450mm.

Dar, una peste alta, acele ''forte popular democratice'' au fost mai generoase si au investit mai mult in aparatura astronomica decat ''fortele kkcioase post-decembriste'' actuale.
Mai mult puteti citi in cartea ''Astronomia socializanta'' a domnului Nicolaie Radulescu, martor ocular si victima a ''razboiului astrofizic'' in urma caruia tanara echipa de astrofizicieni a lui Calin Popovici a fost, pur si simplu, spulberata.
Motivul ? Calin Popovici a convins conducerea PCR sa aloce fonduri pentru un observator de astrofizica la Malu Surpat, in ramasitele Codrilor Vlasiei. Urma sa fie dotat cu un reflector cu apertura de 1 metru si cu aparatura de astrofizica.Asta i-a fost fatal.
S-a pus mafia in miscare si, coordonati de C. Dramba, oponentii - exact si taman rahatii cu ochi din mediul universitar si academic - au facut plangeri, petitii si reclamatii la partid contra si pana ce proiectul a fost anulat iar initiatorul si echipa lui exclusi.
De ce ? Pai, de aia s-au coit dumnealor profesorii doctori docenti si viitor academicieni sa ajunga cu orice pret la Bucuresti ? Ca in loc sa stea la Capsa sa consume pe cheltuiala Casei Universitare ... sa devina navetisti la Malu Surpat si sa fie obligati sa se chioreasca noaptea prin tot felu' de tevi ? Hai sictir, toase !
Iar partidul ( parafrazez ... care e-n toate, e-n cele ce doar ni se pare ca sunt, e-n cele ce maine NU vor mai rade la Soare, e-n holda ce nu creste, e-n viata ce aproape ca moare ... ) i-a ascultat pe turnatori si pucisti.
De aceea, drept mostenire ''vrednica'' de Coculescu, fondatorul Observatorului central-urban din Bucuresti (si care avea nevoie de anuar ca sa gaseasca Luna pe cer), inca mai practica in anul 2000 o astronomie pozitionala de secol XIX.

Pricepeti ce situatie halucinanta a fost ? Conducatorul acela pe care multa lume il denigreaza ca dictator si semianalfabet cu patru clase, a inteles si a aprobat fonduri, nu putine, pentru Astronomia romaneasca. Cei care s-au opus dezvoltarii Astronomiei romanesti au fost tocmai ''scolitii'', universitarii, cei cu 40 de clase.
Acestea sunt ''produsele'' jalnice, chiar josnice, ale sistemului ''peer review'' in care multi naivi au incredere oarba. Salut cu respect exceptiile care cu adevarat exista dar fata de sistem am doar scarba si dispret. Nu este un sentiment nou la mine. Cand am terminat facultatea, datorita rezultatelor academice si a bursei republicane pe care am avut-o, mi s-a oferit post de asistent universitar. Fata de profesorul care mi-a facut oferta am avut atunci si am si acum un respect deosebit. Dar am vazut mlastina inconjuratoare. Eram inca student cand un grup de universitari de acolo a ajuns la zdup pentru vanzare de examene pe valuta studentilor straini.

Mircea

[Night]

Există o tradiție privind punctul de observație din preajma Cercului Militar.

Am găsit câteva informații. Atașez print screen.

Am gasit si o relatare anectodica din 1931.

In perioada anilor 60, domnul ce se ocupa de respectivul punct de observații, se numea Nicolae Moraru, uneori amintit și ca Moș Moraru.

[Mircea Pteancu]

In poza de la Cercul Militar se vede luneta lui Constantin D. Constantinescu. El, familia lui, a locuit undeva in zona. Ani de zile dupa disparitia sa, mama lui vindea lentile acromate ramase de la Constantin.

Sputnikul are o adevarata poveste, foarte interesanta care ma pasioneaza, multumim pentru crestomatie. Foarte vag imi amintesc ca l-am vazut si eu, impreuna cu surorile mai mari. Si imi mai amintesc ca am vazut un film documentar de lunga durata la cinematograful nostru, dedicat Sputnikului si cosmonauticii.

Nu am gasit deocamdata inregistrarea semnalului sonor de la Sputnik. Daca-l gaseste cineva, sa ne dea de stire.

Mircea

[nobody]

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sputnik_beep.ogg

[Night]

[Night]

Și un articol din anul 1940, în care se confirmă despre domnul Ioan Zeidel ce folosea un telescop, însă și despre cel de al doi-lea loc de observație, din zona Gării de nord/Calea Griviței, un anume profesor Cristea (?), ce folosea o lunetă - informație coroborată și cu interiviul marelui Jean Drăgescu.

[Mircea Pteancu]

nobody

Multumesc pentru link, acolo nu mi-a dat prin cap sa caut. Exista cercuri in care daca faci referire la Wikipedia esti huiduit.

Night

Excelente informatiile, multumesc !
Lucrez taman la un articol despre inceputurile ATM-ului romanesc si urmeaza in zilele urmatoare sa dezgrop din arhiva personala corespondenta mea cu Zaidel, cred ca am schimbat doua scrisori. Nu-mi amintesc prea multe detalii. Ce imi amintesc este ca era foarte secretos cu privire la metode. Gavril Beches, care l-a vizitat in Pitesti, s-a plans si el de acest lucru. Daca intrebai ceva, cereai un sfat, ii placea sa-ti raspunda in ghicitori.
Micul detaliu pomenit de Ioan Dragescu cu privire la polisarea pe hartie mi-a deschis ochii. Iti multumesc pentru acest articol despre care nu stiam. M-a ajutat sa aflu sursa de informatii a lui Zaidel si sa inteleg nasterea ATM-ului romanesc.
Aparitia lui Seidel ca slefuitor de oglinzi de telescop de scucces ( 1930-1931) este prea apropiata cronologic de aparitia cartii ''Amateur Telescope Making'' a lui Ingalls in 1926. Filiatia aceasta nu este credibila.
Polisarea pe hartie m-a dus insa cu gandul direct la cartea profesorului Miethe ''Die Selbstherstellung eines Spiegelteleskops'' din Stuttgart, 1920. Si care invata finisarea oglinzilor pe hartie. F/D-ul oglinzilor era, de pilda, F/12: D= 125mm F= 1500mm.
Lingvistic, Seidel a fost filo-german. Din memorie citez - n-am recitit scrisorile lui de cateva decenii : primul sau reflector a fost de la firma Kosmos si a fost de atat de slaba calitate incat l-a determinat sa se apuce de slefuit.

Pe de alta parte, informatia nu poate fi decat de relevanta partiala. La un moment dat, Seidel vorbeste despre reflectorul sau de 32cm la F= 900mm , deci F/3. In alta parte, despre RFT -ul sau de 18cm pe la F/4. Asa ceva nu poti finisa pe hartie. Numai pe smoala. Articolele publicate de el pe tema slefuirii sunt deocamdata pierdute.

Mircea

[Night]

Mă bucur că informațiile sunt folositoare.

și strânse împreună sub umbra unui topic generos.

Apropo, prima lunetă pusă la dispoziția publicului ar putea fi tot în zona Sărindari / Cercul Militar, în anul 1904.

Intuiția/Speculația mea, sau mai degrabă impresia, este că celebra rivalitate dintre ziarele Universul și Adevărul, de la începutul secolului trecut, s-a purtat și în subteran, prin acțiuni de popularizare/impact/notorietate sprijinind diverse acțiuni.

Anunțul cum că redacția Universului cumpără o lunetă în anul 1902, anticipează popularizarea astronomiei prin observații prin telescop destinate publicului (la inițiativa unui grup destul de anonim) aflat sub egida revistei Progresele Științei.

Aceasta a apărut între 1904-1906, și punea gratuit la dispoziția abonaților observații prin luneta asupra aștrilor. A existat se pare și un turneu în țară, dar preponderent ea s-ar fi aflat în zona Sărindari / Cercul Militar.

Redacția Adevărului se afla la 1 minut de mers de Cerul Militar, iar cea a Universului la 3-4 minute. Astfel Universul a "cucerit" centrul divertismentului din Bucureștiul acelor ani, printr-o lunetă cu care se scurta ... Universul. Desigur este un simbolism ce exprimă doar speculația mea. Nu știu sub ce patronaj se aflau fabricile de tipar ce au scos Progresele Știintei.
Ar fi extrem de interesant să vedem și noi revista, ce nu se găsește pe internet.

Este destul de sigur să afirm că marele Victor Anestin, a privit prin acea lunetă. Atașez un articol în care semnează cu Van.
Am decupat din articol pasajele relevante pentru subiectul nostru prin linii orizontale.

Luneta respectivă pare totuși un instrument de început de secol XIX, judecând după montură dar s-ar putea să mă înșel. O altă speculație și mai comică: ar putea fi oare chiar luneta boierului Costache Conachi? (aici chiar am speculat prea mult, deși nu exclud posibilitatea).

Iată cum, se poate spune că tradiția unor puncte de observație astronomică ad-hoc, a început în zona Sărindari / Cercul Militar, încă din anul 1904 !

Apoi acestă tradiție a fost preluată și în alte zone din București, continuată intermitent timp de zeci de ani, datorită unor pasionați inimoși, în anii 20 - 60, evocați în postările de mai sus.

Această astronomie stradală ne spune ceva, atât despre spiritul întreprinzător al românilor dar și despre curiozitatea lor pentru bolta cerească.

Am și o propunere, dacă am afla ziua exactă când luneta respectivă a fost pusă la dispoziția publicului, șă o declarăm (prin vot aici) Ziua Astronomului Amator Român. sau Ziua Astronomiei de Amatori. Poate am afla mai multe dacă am găsi revista Progresele Științei.

[Mircea Pteancu]

Night

Iarasi multumesc ! Anuntul despre binoclul gratis il aveam deja in insectarul meu.
Restul sunt contributii pentru care iti sunt recunoscator. Iar ce ai scris la sfarsitul mesajului tau este foarte adevarat. Romanii acelor vremuri erau altfel. Convingerea mea, dupa ce am trait printre unii toata viata iar de la ceilalti am citit jumate de viata: romanul post-fanariot a fost superior romanului post-comunist.

Foarte tare impingerea inceputului Astronomiei citadine/ Sidewalk Astronomy de la Cercul Militar spre anul 1904. Felicitari, acesta este un nestemat al istoriei noastre astronomice ! Am sa-ti scriu pe aceasta tema mesaj privat, te rog sa-l citesti.

Luneta de la Sarindari a fost mentionata de Anestin ca avand o apertura de 135mm. Este mentionata mai jos, in paragraful de deasupra tabelului Steinheil de la pag. 56 a lucrarii mele din 2018 ''Astronomii amatori romani la inceputul secolului XX'':

https://www.academia.edu/41481484/Conferin...En_extenso

Din cele discutate, am calculat ca aceea era o luneta clasica F/15, mai exact F= 211cm. Spre deosebire de luneta lui Wolfgang Pauly despre care am dedus ca a fost F/9.6 adica F= 1300mm. Vezi tabelul Steinheil si care se verifica prin grosismentele mentionate in legatura cu cele doua instrumente.
Pana la informatia gasita de tine, credeam ca Al. St. Paulman avea luneta de 135mm luminoasa ca cea a lui Pauly. Cred ca aceasta luneta a ajuns apoi, dupa ce Pauly s-a imbolnavit la ochi, la Ion Rosetti Balanescu:

https://observoergosum.blogspot.com/2026/0...er-al.html

Acum incep sa ma intreb daca nu cumva numele de Al. St. Paulman sa fi fost al posesorului sau responsabilului cu luneta de la Sarindari.

Este sigur ca luneta de la Sarindari nu este cea a lui Costache Conachi. Aceea a fost de sase tzoli deci pe la 160mm.

Sustin cu arme si bagaje propunerea ta cu privire la Ziua Astronomului Amator Roman sau Ziua Astronomiei de Amatori !

Mircea

[Night]