[Mircea Pteancu]

Strasnica sesiune de observatii ai avut Andrei, felicitari !Atat pentru progresul in proiectul tau observational FaNGCtastic cat si pentru reobservarea splendorilor din Galaxia noastra.

Dar mai da-l incolo de Ethos 21mm si baga niste mariri mai zdravene la Ring Nebula. Te asteapta acolo steaua centrala si sunt si trei stelute suprapuse peste inel. Eu deocamdata am reusit sa vad, de acasa, doar 1,5 dintre stelutele ''de pe'' inel. Explic mai jos ...

Cauza ca nu am vazut steaua centrala o stim, n-o discutam. Steaua centrala a lui M57 a fost descoperita de catre Gothard Jeno la 1 Septembrie 1886, la observatorul sau din Hereny. Telescopul a fost un newtonian de 250mm dar descoperirea a fost fotografica.
(Daaar ... umbla vorba in targul astronomic ca infama stea centrala mai face din cand in cand strip-tease si pentru vreun norocos cu telescop de 250mm ...)

Poate la vara. Vorbim despre steaua centrala care are magnitudine de 15,2 !
Dar am sperante deoarece, asa cum am zis, am reusit sa vad una - cu siguranta; cea de a doua stea doar nesigur , dintre cele trei suprapuse la Vest peste inel. Acelea au magnitudini intre 14,7 si 15,7. Deci eu am vazut-o pe cea de 14,7mv. Pe cealalalta ... mai mult cu periferia vederii periferice.

Pentru Gargy astea trebuie sa fie sifon...

Cer senin, Mircea

[tudor]

Merită amintit faptul că in aceeași seară am văzut prin Gargantua al lui Andrei o frumoasa M51. Brate vizibile, o galaxie spectaculoasă prin acest mare telescop!
Dar, din iesirea din seara 15mai-16mai eu am rămas cu gândul tot la Quasarul văzut în binoclul meu, chiar dacă spectaculozitatea vizuala a fost 0, avand doar o amarata forma stelara. Insa spectaculozitatea conceptuala este enormă, 2.4 miliarde ani lumina distanță!!!!

[Andrei Ionescu]

Multumesc, Mircea!

Ma joc cu mai multe puteri de marire, Ethos 21, 13 si 10 imi dau 100x, 170x si 230x. Transparenta si seeingul au permis in seara cu pricina folosirea grosismentului de 230x cu brio. N-am mai avut neaparat timp sa mentionez in raport si despre halul in care s au vazut M51 si M13 la 230x, cu brate labartate si mult negru intre ele in cazul lui M51, respectiv M13 aproape cat tot campul vizual, cu stele rezolvate pana in centru si dincolo de el, cu “elicea” la vedere si asa mai departe.
In cazul lui M57, de multe ori prefer sa observ la puteri medii de marire tocmai pentru ca pupila mai mare de iesire scoate in evidenta culoarea intrinseca a nebuloasei.
Acea steluta centrala e mai challenging decat pare, chiar si pentru telescoape mari, iar cerul de la Luica nu ma ajuta prea mult. Anul trecut, in tabara astROmania, sub un cer net superior, ne am chinuit sa vedem steaua respectiva printr un telescop de 600mm. Chiar daca are doar mag. 15, faptul ca e invaluita in acel gaz extrem de luminos din interiorul lui M57 o face un obiect destul de greu de observat. E nevoie de puteri foarte mari de marire, astfel incat sa scapi de marginea exterioare luminoasa a inelului si sa ramai concentrat cat de mult posibil pe zona interioara, mai putin luminoasa. Pentru asta e nevoie de transparenta excelenta.

[Mircea Pteancu]

Miercuri 20 Mai cerul a fost noros, cu nori in insule. Cerul ramas intre nori mi-a permis sa petrec o seara ''tehnologica'' in care am facut primele teste cu ''setul de oculare Texereau''. In editia revizuita a CTA, Texereau a lansat ideea de folosi doar ocularul de baza ( sa zicem f=25mm) si ocularele care asigura exploatarea rezolutiei maxime. Deci la un dobsonian de 200mm, el recomanda, pe langa ocularul de 25mm, doar ocularele f=6mm, f=5mm si f=4mm. Deci fara ''oculare de babe'' adica fara cele dintre f=25mm si f=6mm. Pentru cazul discutat al dobsonianului de 200mm, inseamna pupila de iesire de 4mm, 1mm, 0,8mm si 0,66mm.

Toate ocularele, si exclusiv, de tip Plossl. Asa e la reenactment/ reconstituire, trebuie sa te apropii cat mai mult de conditiile initiale ale experimentului. Asta a folosit Tex si banda sa, asta voi folosi si eu. Sunt sigur insa ca la observatiile pentru ''Revue des Constellations'' au folosit si oculare Kellner si ortoscopice.

Am deci setul Tex de baza, ca mai sus. Dar citind observatiile din ''Revue des constellations'', atat cat se gasesc pe Gallica, vedem ca observatorii din echipa lui Texereau-Sagot au folosit si alte grosismente. Iata de ce, am extins ideea si am adaugat la acest set si focalele de 7,5mm, 9mm si 10mm.
Cele de 4mm,5mm si 6mm pentru planete, stele duble si planetare iar cele 7.5mm, 9mm si 10mm pentru Deep Sky.

Miercuri seara am testat ocularele cu focalele de 6mm, 5mm si 4mm. Deoarece recent am achizitionat de pe forum si o pereche de Plossl 12,5mm pentru vizorul binocular, am testat si pe unul dintre acestea, ca sa ma asigur ca toate-s bine. Deci accentul a fost de aceasta data pe rezolutie, Deep Sky ramane pe alta data.

Observatii: Luna, Jupiter cu patru sateliti galileeni, Gamma Leo, STF 1517, STF 1527, Porrima, Epsilon Boo, Mu Boo, Eta CrB, Zeta Her, M65, M13, NGC 6207 de langa M13. Fiecare obiect, cu fiecare ocular.

In principiu, Texereau are dreptate. De ce m-as mira !? Avand la indemana un set din acesta ''indesat'', fie unul, fie altul dintre oculare, fie toate trei, au rezolvat si separat dublele care au coborat cu separatia pana la 0.74''. Seeingul a fost foarte nasol, undeva intre Pickering 5 si 6 dar ''nu a scapat'' nici una dintre duble fara sa fie rezolvata.
Daca ar fi sa fie o arma, ar fi nemiloasa. Pentru conditiile date, campionul serii a fost NPL 6mm care a realizat cele mai frumoase rezolvari si separari. Bresser 5mm si NPL 4mm au avut probleme din cauza agitatiei atmosferice. Asta si este ideea lui Texereau: sa ai la indemana ocularul optim pentru obiectul si conditiile date.

La sfarsitul testului a venit partea umoristica. Luat de valul de adrenalina, n-am bagat de seama ca luasem telescopul gresit. Trebuia sa folosesc Toleascopul D=200mm F/6.16 iar eu am observat cu dobul Grond D=2500mm F/4.8. Tot baiul spre bine: daca ocularele Plossl s-au descurcat pe un telescop F/D= 4.8, cu atat mai mult si mai bine o vor face pe un telescop F/6.

Cer senin, Mircea

[Night]

Societatea astronomică din zilele noastre a uitat să prețuiască privirea prin telescop, trăirea la ocular! Salut relatările de mai sus, a unor trăiri autentice ce nu rezidă din numărul de like-uri la o fotografie postată pe internet.

Fiorul observației proprii prin telescop, la ocular, cu ochiul privind în hăul universului, fără camere C-MOS , fără monitoare, fără filtre H ALFA, etc, fără pix-insight sau graxpert, fără goana după like-uri.

[Mircea Pteancu]

Night

Da' bine le mai zici. Daca vreodata vom avea dreptul la un reprezentant al astronomilor amatori pe langa institutiile statului, eu pe tine o sa te votez. Vorbesc foarte serios, ai calitatea rara de a vedea pana in esenta lucrurilor. Felicitari!

Si daca tot am pomenit de reprezentant. Pentru Sesiunea SRPAC, Armand pregateste o lucrare despre poluarea luminoasa. Despre cum un astronom amator de la Asociatia Astronomica Maghiara/ MCSE a realizat deja cinci sanctuare de cer negru. Despre solutiile tehnice in baza carora poporul primeste mai multa lumina, acolo unde trebuie, in cinci localitati dar, in acelasi timp, cerul este mult mai negru decat in localitatile in care iluminatul este proiectat si realizat de tampitii de serviciu care au tupeul de a se auto-denumi ''profesionisti''. Bineinteles ca la asta a ajutat enorm faptul ca initiatorul reprezinta o asociatie de mii de membri care pot sa aduca petitii cu zeci de mii de semnaturi. Si a gasit ascultare si dorinta de colaborare.

Repet: initiativa a fost personala dar in numele unei asociatii numeroase. Asa cum romanii cei foarte dezbinati nu au si nici nu sunt in stare sa formeze. Scarba, dezgust si sictir !

Miercuri 24 Iunie a.c. am cam ''ars gazul de pomana''. Am pregatit dobsonianul Grond D=250mm, lentila Barlow Baader Hyperion 2,25x si aparatul foto Canon EOS, fara obiectiv dar cu adaptor 1,25''.
Adaptorul meu are ''nasul'' de 1,25'' foarte lung asa ca amplificarea a fost mult mai mare ca cea nominala, probabil pe la 4x sau chiar 5x.
Am incercat sa ma familiarizez cu fotografierea Lunii. Focalizarea si expunerea nu-mi iasa cum trebuie. Am pastrat o singura poza selenara, doar ca martor, nici aceea reusita.
Apoi am ''luat in chip'' stelele duble Alcor -Mizar, Eps 1-2 numai ca dubla STFA, Zeta Lyr, Delta Lyr, Albireo. Vizorul aparatului are putere optica deci la focalizarea prin vizor, am constatat cu uimire cat de bine se vedeau rezolvate dublele de mai sus. Alta uimire a fost aceea ca vechiul meu aparat Nikon S 3300 se descurca mai bine la duble decat matahala de Canon EOS. Dar probabil ca fac eu ceva gresit.

Pana acum, m-am familiarizat cu reglarea modului ( AF, M etc), setarea ISO, a compensarii, cu focalizarea prin vizor sau Live, expunerea cu declansare de 2s sau 10s. Dar totusi nu exista ''chimie'', procesul mi se pare fie plictisitor de complicat, fie de-a dreptul enervant.
Ca sa trag o conluzie, seara nu a fost complet pierduta. Am incercat ''sa ma conformez'', sa ma ''integrez''. Dar nu, astrofoto nu-i de mine, nu-mi place, ba chiar ma dezgusta. Aceasta incercare doar mi-a intarit atractia spre observatia vizuala. Cat timp am tot apasat acolo pe butoane si am rotit rotite de setare pe diferite scale, am avut si o senzatie apasatoare pe constiinta deoarece astrofoto te obliga sa stai cu cooroo spre stele.
Ce am spus mai sus este descrierea onesta a celor petrecute si simtite si ma privesc numai pe mine.

Era cat pe ce sa fac gresala sa-mi ''trag'' un Seestar S3300. Dar de ce sa fac asta si sa practic ceva ce nu-mi place daca, mai adaugand niste bani, imi pot ''trage'' un telescop mai mare decat Grond. Ceea ce am si facut.

Asa ca aseara am revenit usurat la observatia vizuala. Timpul fiind inaintat, am folosit pe dobsonianul Grond, setul de oculare Plossl pe care-l folosesc de obicei la Proiectul ''Revue des constellations''. Mai exact am folosit ocularul Sirius Plossl 10mm + Barlow Hyperion 2,25x pentru 270x si Vixen NPL 4mm pentru 300x:

- Am rezolvat si separat Eps 1-2 Lyr: AB,C,D,E,F,I deci s-au vazut si doua stele ''debillissima'' - cerul nu era curat.

- Eps Boo/ Izar dar contrastul de culoare se vedea slab, apertura este prea mare

- Mu Boo ca tripla cu Ba, Bb larg rezolvata

- STT 525 a fost rezolvata ca tripla la ambele grosismente atat de frumos cum nu am mai vaut aceasta stea multipla de cativa ani buni. In acea zona a fost o buna transparenta si turbulenta scazuta.

- Dar pacla sau norii m-au taxat in alta parte. Atat Lambda Oph/ Marfik cat si Lambda Cyg au fost doar rezolvate.

- Am rezolvat si separat insa 16Vul care are o separatie subarc de 0,85'', numai buna pentru cei care folositi ca perna lunete ED de 120mm -130mm si 13 Vul.

Apoi norii au inceput sa vina in valuri.

AWAOG: cu binoclul de constelatii Omegon 2x54mm, zis Gimli, am rezolvat Omicron Cyg ca dubla, Alcor -Mizar ca dubla, am zarit variabila Eta Aql f.f., am scanat Calea Laptelui in sona lui Sadr si am revazut asterismele constelatiilor Delfinului si Sageata.
Apoi luminile cerului s-au stins.

Cer senin, Mircea

[CristiB]

Frumos tunulețul.🙂

[tudor]

Mircea, cât de mare este noul tau telescop cu care "te-ai razbunat" pe astrofotografie? 300mm sau mai mare? M-ai făcut curios

[Mircea Pteancu]

CristiB si Tudor

Multumesc pentru comentarii, e un OTA ''Orion UK'' 300mm F/4.
Mai mare nu biruie martzoaga care ma poarta. Trebuie sa-i fac montura Dobson. Cand l-am pus alaturi de fratiorul Grond 250mm F/4.8, faceam comparatii ergonomice. Cred si sper ca nu voi avea probleme sa-l manuiesc si pe acesta.

La inceput, Toleascopul 200mm F/6 m-a speriat de mare ce parea. Cand a venit Grond eram deja matelot astral tabacit, cu vreo cinci ani de navigatie zilnica cu un telescop de 200mm. Ca lungime, tubul de 300mm este foarte apropiat de Grond, chiar cu 20mm mai scurt. Diametrul, ei, aici e clinciul ...

La poze n-o sa renunt ci am sa ma tin de obiectivul principal pentru care am achizitionat EOS-ul: fenomene de Optica atmosferica, conjunctii, configuratii ale planetelor clasice, asterismele constelatiilor.
Chestii d-alea ... tzac, pac dar foarte spectaculoase.

Cer senin, Mircea

[mihaig]

Pune-i miner pe linga centrul de greutate....e foarte util la manevrare

[Mircea Pteancu]

Mihai

Foarte de acord, este o mica imbunatatire foarte utila.
Doar lui Grond D=250mm nu i-am pus maner pentru ca voiam sa-i modific lungimea tubului deci pozitia centrului de greutate.

Mircea