[Mircea Pteancu]

Strasnica sesiune de observatii ai avut Andrei, felicitari !Atat pentru progresul in proiectul tau observational FaNGCtastic cat si pentru reobservarea splendorilor din Galaxia noastra.

Dar mai da-l incolo de Ethos 21mm si baga niste mariri mai zdravene la Ring Nebula. Te asteapta acolo steaua centrala si sunt si trei stelute suprapuse peste inel. Eu deocamdata am reusit sa vad, de acasa, doar 1,5 dintre stelutele ''de pe'' inel. Explic mai jos ...

Cauza ca nu am vazut steaua centrala o stim, n-o discutam. Steaua centrala a lui M57 a fost descoperita de catre Gothard Jeno la 1 Septembrie 1886, la observatorul sau din Hereny. Telescopul a fost un newtonian de 250mm dar descoperirea a fost fotografica.
(Daaar ... umbla vorba in targul astronomic ca infama stea centrala mai face din cand in cand strip-tease si pentru vreun norocos cu telescop de 250mm ...)

Poate la vara. Vorbim despre steaua centrala care are magnitudine de 15,2 !
Dar am sperante deoarece, asa cum am zis, am reusit sa vad una - cu siguranta; cea de a doua stea doar nesigur , dintre cele trei suprapuse la Vest peste inel. Acelea au magnitudini intre 14,7 si 15,7. Deci eu am vazut-o pe cea de 14,7mv. Pe cealalalta ... mai mult cu periferia vederii periferice.

Pentru Gargy astea trebuie sa fie sifon...

Cer senin, Mircea

[tudor]

Merită amintit faptul că in aceeași seară am văzut prin Gargantua al lui Andrei o frumoasa M51. Brate vizibile, o galaxie spectaculoasă prin acest mare telescop!
Dar, din iesirea din seara 15mai-16mai eu am rămas cu gândul tot la Quasarul văzut în binoclul meu, chiar dacă spectaculozitatea vizuala a fost 0, avand doar o amarata forma stelara. Insa spectaculozitatea conceptuala este enormă, 2.4 miliarde ani lumina distanță!!!!

[Andrei Ionescu]

Multumesc, Mircea!

Ma joc cu mai multe puteri de marire, Ethos 21, 13 si 10 imi dau 100x, 170x si 230x. Transparenta si seeingul au permis in seara cu pricina folosirea grosismentului de 230x cu brio. N-am mai avut neaparat timp sa mentionez in raport si despre halul in care s au vazut M51 si M13 la 230x, cu brate labartate si mult negru intre ele in cazul lui M51, respectiv M13 aproape cat tot campul vizual, cu stele rezolvate pana in centru si dincolo de el, cu “elicea” la vedere si asa mai departe.
In cazul lui M57, de multe ori prefer sa observ la puteri medii de marire tocmai pentru ca pupila mai mare de iesire scoate in evidenta culoarea intrinseca a nebuloasei.
Acea steluta centrala e mai challenging decat pare, chiar si pentru telescoape mari, iar cerul de la Luica nu ma ajuta prea mult. Anul trecut, in tabara astROmania, sub un cer net superior, ne am chinuit sa vedem steaua respectiva printr un telescop de 600mm. Chiar daca are doar mag. 15, faptul ca e invaluita in acel gaz extrem de luminos din interiorul lui M57 o face un obiect destul de greu de observat. E nevoie de puteri foarte mari de marire, astfel incat sa scapi de marginea exterioare luminoasa a inelului si sa ramai concentrat cat de mult posibil pe zona interioara, mai putin luminoasa. Pentru asta e nevoie de transparenta excelenta.

[Mircea Pteancu]

Miercuri 20 Mai cerul a fost noros, cu nori in insule. Cerul ramas intre nori mi-a permis sa petrec o seara ''tehnologica'' in care am facut primele teste cu ''setul de oculare Texereau''. In editia revizuita a CTA, Texereau a lansat ideea de folosi doar ocularul de baza ( sa zicem f=25mm) si ocularele care asigura exploatarea rezolutiei maxime. Deci la un dobsonian de 200mm, el recomanda, pe langa ocularul de 25mm, doar ocularele f=6mm, f=5mm si f=4mm. Deci fara ''oculare de babe'' adica fara cele dintre f=25mm si f=6mm. Pentru cazul discutat al dobsonianului de 200mm, inseamna pupila de iesire de 4mm, 1mm, 0,8mm si 0,66mm.

Toate ocularele, si exclusiv, de tip Plossl. Asa e la reenactment/ reconstituire, trebuie sa te apropii cat mai mult de conditiile initiale ale experimentului. Asta a folosit Tex si banda sa, asta voi folosi si eu. Sunt sigur insa ca la observatiile pentru ''Revue des Constellations'' au folosit si oculare Kellner si ortoscopice.

Am deci setul Tex de baza, ca mai sus. Dar citind observatiile din ''Revue des constellations'', atat cat se gasesc pe Gallica, vedem ca observatorii din echipa lui Texereau-Sagot au folosit si alte grosismente. Iata de ce, am extins ideea si am adaugat la acest set si focalele de 7,5mm, 9mm si 10mm.
Cele de 4mm,5mm si 6mm pentru planete, stele duble si planetare iar cele 7.5mm, 9mm si 10mm pentru Deep Sky.

Miercuri seara am testat ocularele cu focalele de 6mm, 5mm si 4mm. Deoarece recent am achizitionat de pe forum si o pereche de Plossl 12,5mm pentru vizorul binocular, am testat si pe unul dintre acestea, ca sa ma asigur ca toate-s bine. Deci accentul a fost de aceasta data pe rezolutie, Deep Sky ramane pe alta data.

Observatii: Luna, Jupiter cu patru sateliti galileeni, Gamma Leo, STF 1517, STF 1527, Porrima, Epsilon Boo, Mu Boo, Eta CrB, Zeta Her, M65, M13, NGC 6207 de langa M13. Fiecare obiect, cu fiecare ocular.

In principiu, Texereau are dreptate. De ce m-as mira !? Avand la indemana un set din acesta ''indesat'', fie unul, fie altul dintre oculare, fie toate trei, au rezolvat si separat dublele care au coborat cu separatia pana la 0.74''. Seeingul a fost foarte nasol, undeva intre Pickering 5 si 6 dar ''nu a scapat'' nici una dintre duble fara sa fie rezolvata.
Daca ar fi sa fie o arma, ar fi nemiloasa. Pentru conditiile date, campionul serii a fost NPL 6mm care a realizat cele mai frumoase rezolvari si separari. Bresser 5mm si NPL 4mm au avut probleme din cauza agitatiei atmosferice. Asta si este ideea lui Texereau: sa ai la indemana ocularul optim pentru obiectul si conditiile date.

La sfarsitul testului a venit partea umoristica. Luat de valul de adrenalina, n-am bagat de seama ca luasem telescopul gresit. Trebuia sa folosesc Toleascopul D=200mm F/6.16 iar eu am observat cu dobul Grond D=2500mm F/4.8. Tot baiul spre bine: daca ocularele Plossl s-au descurcat pe un telescop F/D= 4.8, cu atat mai mult si mai bine o vor face pe un telescop F/6.

Cer senin, Mircea

[Night]

Societatea astronomică din zilele noastre a uitat să prețuiască privirea prin telescop, trăirea la ocular! Salut relatările de mai sus, a unor trăiri autentice ce nu rezidă din numărul de like-uri la o fotografie postată pe internet.

Fiorul observației proprii prin telescop, la ocular, cu ochiul privind în hăul universului, fără camere C-MOS , fără monitoare, fără filtre H ALFA, etc, fără pix-insight sau graxpert, fără goana după like-uri.