[zoth]

Multumesc Mircea Da, am verificat acum dimineata si se confirma terminatorul pe vest. Interesant, pana acum nu am bagat in seama fenomenul ... Probabil ieri din cauza poluarii mai accentuate cu particule mari si/sau umiditate excesiva, a devenit mai pregnant si chiar deranjant la ocular.
Din pacate spre seara cerul s-a inchis din nou si va ramane asa o vreme ...

[Mircea Pteancu]

Silviu

Tu observi exclusiv prin lunete si binocluri. Eu observ aproape exclusiv prin reflectoare. Poate ca la nivel de asemenea detalii se simte cu adevarat diferenta dintre luneta si reflector si aici ma refer la obstructia centrala. Aceasta este o realitate fizica ce nu tine cont de aiureli de genul cine e producatorul si care este pretul instrumentului. Obstructia centrala afecteaza negativ reflectoarele. Tu nu ai asa ceva in lunete, deci ai rezolutie si contrast mai bun.
Reflectoarele - butoi sunt acum la moda, dintre care multe sunt sistem ''legatura de vreascuri = stai si faci lego in loc de observatii'' iar altele sunt ''briceag elvetian, inchis/deschis dupa plac= colimare unde esti''. Doar circumstante agravante ...

Pentru o luneta zdravana nu am montura. Ce ar fi sa-mi trag un Mak Bresser de 127mm F/15 ? Dar are obstructie centrala ca ''Ratusca'' mea, adica 28%. Aflu totusi ca-s tare bune la planete si Luna. Dar au marirea minima pe la 60x ... Asa ca nu mai bine raman eu cu ce am ?

Mircea

[zoth]

Mircea, dincolo de marca, design optic si marime mai sunt o sumedenie de factori in alegerea unui telescop. Sa nu uitam de preferintele personale, de conditionarile puse de locatia de observare, de starea cerului si multe altele ... Toti factorii sunt la fel de importanti.
Sigur ca lunetele au contrast mai bun in unele cazuri dar strang lumina putina pe cand boilerele au contrast mai scazut dar strang multa lumina, ambele sunt potrivite pentru observatii dar nici unul nu este perfect. Eu am luat RFT-ul in special pentru asteroizi pentru ca acolo am nevoie ca la avioanele de atac de geometrie variabila care pleaca de la campuri largi. Am observat ca se descurca excelent si la observatiile diurne si la cele solare, este mic, compact, usor si nu cere montura mare deci bifeaza foarte multe din conditionarile pe care le am. La observatiile in sine un mak s-ar descurca la fel de bine insa ce te faci la cautarea obiectului pe care vrei sa-l observi daca nu ai acces la campuri largi? Ar trebui sa recurgi la GoTo iar asta consider ca-mi rapeste o buna parte din placerea observatiei si anume gasirea obiectului...
In concluzie as zice sa te bazezi si pe mai departe pe "ratusca" din dotare pentru ca iti asigura toate conditiile de care ai nevoie.

Cer senin!

[zoth]

Ieri am trisat, l-am observat pe Saturn pe timp de zi dar mai spre seara ... Am fost obligat sa trisez pentru ca prima parte a zilei cerul a fost acoperit, ceata, zi mohorata... Inainte de apus cerul a inceput sa se limpezeasca si pe la 16.30 cand Saturn era in fereastra mea de vizibilitate am iesit cu binoclul Fuji si l-am admirat. Am continuat observarea lui Saturn si dupa apus dar de data asta cu RFT-ul de 4 toli. Nu a fost chip sa urc la mai mult de 55x din cauza umiditatii mari din atmosfera. Singurul satelit vizibil a fost Titan.
Nu am facut mare branza de observatii aseara dar a fost o bucurie ca dupa o perioada de multe zile si nopti inorate a fost si aici, aproape senin...
Bonus, cam de cand a inceput razboiul avem o problema suplimentara, traficul aerian. Pentru a ocoli zona de conflict multe trasee sunt directionate prin zona noastra. Pentru a va face o idee de conditiile de observatii ale bucurestenilor pun mai jos o imagine luata chiar aseara in jurul orei 17 din buricul targului ..

[tudor]

Pai cu darele astea de avioane poți avea și bortle 0 si degeaba, că tot îți acoperă 30% din cer!

[zoth]

Din 11 decembrie si pana ieri nu a mai fost nici un minut de cer senin. Asadar cum am vazut cerul degajat am si iesit cu jucariile afara. Initial am avut un targhet mai pretentios despre care am sa va povestesc alta data dar am sfarsit observandu-l tot pe Venus, in conditii de data asta semnificativ mai vitrege. Elevatia mica de numai 22.3 grade la meridian l-a facut sa-mi fie accesibil vizual doar pentru o perioada de doua minute prin interstitiul dintre doua blocuri. In plus apropierea de Soare la mai putin de 5 grade l-a transformat intr-o tinta dificil de observat chiar daca magnitudinea lui de -3.9 dadea de inteles ca nu vor fi probleme. Prin bino Fuji nu am reusit sa-l vad multumita luminozitatii criminale a zonei din apropierea Soarelui dar in rft-ul de 4 toli problema s-a rezolvat la magnificatie de 55x. Am vrut sa fac mai multe experimente dar timpul scurt in care a fost vizibil din locatia mea nu mi-a permis.
Daca mai sunt nebuni care fac observatii asemanatoare le recomand atentie sporita si protectie adecvata!

Cer senin!

[Mircea Pteancu]

Felicitari Silviu, ai reusit sa observi o planeta pe cerul de zi, in conditii foarte dificile ! Aceasta este cu adevarat Astronomie Extrema, bravo !
M-ai facut foarte curios si astept cu mare interes sa aflu care a fost cealalta tinta, cea mai pretentioasa.

Cer senin, spor la observatii, Mircea

[zoth]

[Mircea Pteancu]

Multumesc pentru detalii ! Sa ai bafta la urmatoarea incercare, cand o vrea madam Atmosfera sa ne dea si oleaca de cer senin.

Mircea

[zoth]

Ma bucur ca Soarele a inceput sa urce mai mult pe cer si il pot vedea din locatia mea de cateva zile incoace chiar daca pentru scurta vreme si numai in zona meridianului. Azi am avut o dimineta senina dar nu la Soare m-am uitat ci am incercat o experienta mai ciudata, am incercat sa-l vad pe Venus care se afla foarte aproape de el. L-am gasit la ora 12.30 in luneta mica de 45mm f11, ora la care situatia se prezenta in felul urmator:
Venus - azimut 181,0 grade, elevatie 22,9 grade (faza 100%, mag -3.9, marime 9,8")
Soare - azimut 181,8 grade, elevatie 23,5 grade
Conditii dificile asadar dar si periculoase, foarte multa lumina parazita, multe reflexii nascute din te miri ce dar Venus vizibil relativ usor si bine, cu aspect stelar in ocularul cautator de 25mm la 20x. Am incercat sa mai inchid unghiul printr-o magnificatie mai mare si am incarcat ocularul de 9mm care imi da 55x dar incercarea a esuat, lumina parazita a devenit total incontrolabila, reflexiile la fel. Nu a mai fost posibil sa-l vad pe Venus in conditiile alea. Incerc sa-mi explic esecul prin faptul ca am folosit un ocular cu element barlow incorporat, nu unul cu focala nativa de 9mm. Am sa refac experimentul cu un nativ de 9mm cand vremea va mai permite, la momentul observatiei nu mi-a dat ideea asta prin cap..
La ora la care scriu cerul incepe sa se inchida deja ..

[zoth]

Azi 28 ian. ora locala 12.50 l-am vazut pentru prima data pe Mercur (m -1.2) in miezul zilei. La ora aia era exact la meridian. O prezenta fantomatica in luneta de 4 toli si daca nu aveam un ajutor de nadejde in campul vizual cu siguranta nu l-as fi vazut. Ajutorul a fost planeta Venus cu o magnitudine de -3.9 deci bine vizibil. Am focalizat pe Venus si am cercetat zona inconjuratoare. Exact pe directia SSV la mai putin de un grad aparea in camp Mercur ca o prezenta aproape imperceptibila, un punct alb foarte palid. Sunt sigur ca m-am uitat la el de mai multe ori pana am reusit sa-l vad.
L-am plimbat in camp stanga/dreapta si sus/jos si s-a dovedit ca era real nu artefact sau ceva reflexie, isi pastra constant pozitia fata de Venus. La scurt timp dupa isprava au aparut in zona fasii translucide de nori care au dizolvat pur si simplu imaginea planetei fantomatice.
Am sa refac observatia cand voi mai prinde cer senin.

[Erwin]

Felicitari, Silviu! Soarele unde era?

[zoth]

Mersi Tavi, pentru mine a fost o mica victorie deoarece il pandesc de multa vreme... Conditiile de vizibilitate depind de multi factori care din pacate se aliniaza foarte rar.
Am uitat sa specific distanta fata de Soare care ieri a fost de 5.7 grade. Din cauza poluarii excesive cu particule mari, cel putin aici in oras, zona din apropierea Soarelui capata o luminozitate excesiva, aspect care ingreuneaza foarte mult observatiile. Doar pe Venus am reusit sa-l observ la o distanta mai mica de un grad de Soare dar foarte dificil.

[Mircea Pteancu]

Silviu

Felicitari cu multi de ++++ pentru aceasta observatie foarte dificila !

Precizarea conditiilor din raspunsul catre Erwin arata in detaliu cat de dificila este o asemenea observatie.
Una dintre personalitatile mele preferate din Istoria Astronomiei este Antoine Darquier. Atasez ca imagine traducerea pasajului dintr-o nota biografica despre el. Aflam de acolo ca primul care a reusit sa observe pe Mercur pe cerul de zi si in apropierea Soarelui a fost astronomul Bonrepos in 1774. Afland aceasta, Darquier s-a ambitionat si a reusit si el pe 8 Mai 1775. Observatia a fost un succes atat de mare incat a trebuit repetata in zilele urmatoare pentru curiosii care au dat navala.
Conditiile in care a lucrat Darquier au fost insa foarte diferite de ale tale, mult mai favorizante. In primul rand instrumentul: o luneta de tranzit. Cu asa ceva, odata Soarele trecut de meridian, nu mai trebuie sa te temi de accidente. Apoi luneta de tranzit iti permite o predicitibilitate incomparabila cu lunetele noastre lipsite de cercuri gradate. Si nu in ultimul rand, cerul din Toulouse al anului 1775 a fost cu siguranta mult mai curat, mai favorabil observatiilor de orice fel.
Pentru a avea o idee mai concreta, atasez imaginea unei lunete de tranzit de Jeremiah Sisson din 1770.

Inca odata, bravo si spor in continuarea acestor observatii de performanta !

Cer senin, Mircea

[zoth]

Multumesc Mircea Materialul postat este excelent si de mare ajutor!
Incercarile repetate pentru observarea lui Mercur m-au condus cam la aceleasi concluzii ca ale domnului Darquier in fata caruia imi scot basca! ... (palarie nu am ) Am sa repostez citatul cu pricina.

Sigur ca primul reflex te indeamna sa te uiti la Mercur cand se afla la elongatie maxima insa pe pozitiile pe care l-am prins pana acum mi-au aratat ca Mercur in acele situatii are o magnitudine prea mare pentru a putea fi discernabil pe cerul de zi. Cand se afla in conjunctie superioara are cea mai buna iluminare, deci cea mai buna magnitudine pentru a fi vazut dar este prea aproape de Soare. Rezulta deci ca momentele prielnice se afla intre cele doua pozitii extreme, adica atunci cand are o magnitudine ce poate fi discernabila pe cerul de zi dar si suficient de departe de zona de dispersie Mie (dispersie pe particule mari) care genereaza acel halou de un alb stralucitor din jurul Soarelui. Asa as traduce eu expresia "sa intre sau sa iasa din razele Soarelui".

PS. Vad ca luneta de tranzit este una cu focal lung, motiv numai bun si suficient pentru a-mi comanda si eu una noua Cu siguranta va gestiona lumina parazita mult mai bine decat o face o luneta RFT cu care am facut observatia precedenta.