Sa vedem daca nu cumva ne asumam un risc lucrând asupra limitei, asupra enciclopediei universale, asupra universului însusi.

Ce ar fi însa Universul?
Oare nu e cumva o frumoasa si tragica fictiune de trebuinta profundei noastre raportari la existenta? Nu este el verb si nu substantiv? Nu este el o existenta a textului sau a texturii?

Dar ce poate fi existenta?
Carnavalul simturilor? Betia ideilor? Oare nu ar trebui sa depasim aceasta stare enciclopedica si sa ne avântam navigând plin de curaj mai departe?

De ce e bun un Univers izvorât dintr-o stare punctuala si nu unul valurit dintr-o multime de puncte valurite si ele? De ce ne-ar fi de ajuns un univers spânzurat într-o singularitate si nu un univers valurit în el însusi si mai mult decât atât?
Sigur, spiritele auguste si academiile gomoase vor sustine sus si tare ca nedescoperindu-se neomogenitatea universului acesta va fi fiind omogen. Dar daca renuntam la aceasta idee încercând sa gasim nu calitatea sau adverbul ci mai cu seama dinamica universului?

Ce ar fi dinamica?
Procesualizarea prin verb. Renuntarea la statutul iluzoriu de spectator si acceptarea unei miscari banuite dincolo de staticul care defineste, eronat, acest Univers.

Dar ce este oare acest Univers?
E identificabil prin Big Bang? E identificabil prin constructiile noastre rigide? Sa nu fie oare Big Bang tocmai esenta parsiva a staticului? Si nu suntem chiar noi însine arestati într-un static imposibil si tembel? Mai degraba Ipostaza pare sa fie pe întelesul nostru profund, dorit, imaginat, cautat. Ipostazele sunt acele fermecatoare alcatuiri dinamice care dau viata acestui Univers care pare sa fie asa cum nu banuim sa fie. Ipostazele nu sunt multimi de puncte si nici puncte singulare. Par a trece dincolo de punct, azvârlindu-ne în incertitudinea valuririi. Caci nu cumva valul este expresia Ipostazei? Nu acolo, pe fund, ramân lucrurile pironite în Imagini în timp ce, undeva, sus, într-o iluzorie geometrie, se fac si se desfac esentele?

Multimile de puncte sunt, ce-i drept, tentante. Ar fi simplu si fermecator sa fie numai multimi de puncte legate unele de altele prin alte multimi de puncte, puzderie.
Punctul ne face vulnerabili. Ai crede ca ne micsoram aruncându-ne într-un hau cu aparenta de punct. Un fel de sorb magic în care staticile noastre se frâng, se sfarâma, se topesc într-o realitate virtuala imposibila, nebanuibila, inimaginabila.

Punctul ne place pentru ca, iluzoriu, îl putem identifica. Sau cel putin asa ne amagim. Pentru ca e un punct chipurile esential, Big Bang-ul ne place, ne atrage, ne face sa-l formatam, sa-l înjghebam cumva în Istoria noastra. Avem o referinta, un punct de referinta. Suntem animati de Big Bang cu un fel de disperare, traversând crize existentiale importante, devastatoare, ultimative.

Dar poate ca ar trebui sa ne eliberam. Universul e un Ocean de Ipostaze.
Ipostazele par perverse, ne scapa întelesului. Nu poti stabili coordonatele unei Ipostaze valuritoare asa cum ai stabili coordonatele unei insule. Nu te poti decât valuri împreuna cu o Ipostaza pentru a o întelege, pentru a o descoperi. Obiectele cosmice se transforma în Ipostaze. Sunt Ipostaze. În urma noastra, scapând observatiei, fie ea empirica sau stiintifica, Ipostaza se elibereaza de strânsoarea staticului omenesc.Noi suntem chemati sa descoperim ipostazele valuritoare nefiind alaturi lor si nici înlauntrul lor, ele nefiind în sens propriu.
Ipostazele vorbesc neîncetat despre discontinuitate. Dar nu despre delimitare.

Ele nu sunt ale limitei. În linii mari, ipostazele nu au o limita a lor ci numai vecinatati. În inima vecinatatilor se petrec ipostaze stranii, de negândit. Nu sunt obiecte cosmice dar, privite dintr-un anume punct de vedere, par obiecte cosmice. Nu sunt niste halte ci poate arhipelaguri de insule care se schimba neîncetat pe masura ce valuririle le scalda.

Înghesuite unele într-altele, aparent si pervers, ipostazele valurite si valuritoare sunt mereu în miscare, ele fiind esenta miscarii. Nu sunt corpuri si nici trupuri. Nu le poti arata cu degetul si nu le poti vedea nici cu telescopul si nici la microscop.

Daca ai atins stiinta magica a valuririi poti, ca semn suprem al libertatii tale navigatoare, sa ti le imaginezi.

Eseu scris in exclusivitate pentru @stronomy.ro