[jimao22]

Zilele trecute am tot facut teste la automatizarea observatorului si la functionarea anumitor programe si data fiind vremea buna, am zis ca e pacat sa ratez o noua tinta. Problema era Luna, destul de puternica pe cer, asa ca am zis sa gasesc o tinta in partea opusa ei, in zona circumpolara. Si am gasit o tinta destul de greu de pozat dar interesanta ca si obiect, intrucat este a treia mare galaxie ca si marime unghiulara ce se vede pe cerul nordic, dupa Andromeda si M33. Problema ei este ca se afla aproape de planul galactic si este obturata de norii de praf cosmic destul de mult. Se gaseste in Cameleopardalis, la 10 milioane de ani lumina de noi.
Am facut cam 100 minute de expuneri bune in luminanta doar si rezultatul e mai jos.
Halourile de la stele nu stiu de unde sunt, folosesc destul de rar filtrele LRGB, dar presupun ca e din cauza Lunii si un pic din procesare.
Un lucru e clar, trebuie sa recolimez telescopul. E o sarcina extrem de dificila dat fiind specificul acestuia si am vazut ca multi (de pe afara) si-au dat sufletul sa o faca bine. Ma bucur ca nu am facut-o pana acum fiindca neinformat fiind, o faceam de oaie.
Testele facute (multe in ultima perioada) m-au facut sa mai trag niste concluzii vis-a-vis si de ghidaj, lucru ce se vede in graficul atasat de asemenea, si care a ramas constant toata noaptea.

[dmtr69]

Frumos! Si multumesc ca ne-ai aratat captura si noua. Partea de Nord a boltii este in afara zonei mele pentru observatii.
Haloul stelelor cred ca este din cauza cetii si /sau a unui strat fin de nori stratosferici. Am incercat un M51 pe 8 ian. pe la ora 04:00(expuneri de 3min ISO 1600 cu newt f/5- histograma pe la 1/3), dar dupa procesare stelele erau incetosate si nu aveam detalii clare in galaxie. Pacat, ca cerul a fost mai negru decat alte dati. Dimineata am vazut un strat fin de nori de mare altitudine care in mod sigur au afectat imaginile.

[auriga]

Greu cu Luna sus la o galaxie asa 'faint'. Dupa asteroizi nu te-ai uitat in cadre ?

[jimao22]

Nu inca.
Mai am un pic de tot cu automatizarea telescopului (progresele facute le-am explicat pe blogul meu atasat in semnatura), dar dupa ce termin, o sa scriu cate ceva si aici, unde am un topic la DIY. Cand o sa fie totul gata, o sa pot face expuneri cu orele/zecile de ore in fiecare noapte senina si o sa am material de lucru cat cuprinde. O sa fie si momentul cand o sa ma re-setez pe procesare (unde am multe de invatat) si evident si pe asteroizi.

[Vlad]

De ce este greu de colimat?

Am intrebat pe prietenii care au acelasi tub si nu este nimic deosebit. Poate daca imi spui intreb si te ajut cu ceva

[jimao22]

Multumesc, Vlad. Am sa explic pe scurt aici de ce este asa si probabil ca am sa deschid un topic distinct cand va fi sa fac operatia.
Catadioptricele si MN-ul meu sunt foarte sensibile la colimare. Un newtonian normal, accepta cu usurinta o usoara dezaxare a primarei fata de tubul telescopului, compensata fiind de o pozitie de corespunzatoare a secundarei. Acest fapt nu va induce mari aberatii in tubul port-ocular (CCD sau ocular). In schimb aici, avem o prima cerinta - axa placii corectoare trebuie sa fie exact aceeasi cu cea a oglinzii primare si in plus, axa tubului port-ocular trebuie sa fie exact perpendiculara pe prima axa. Totul la foarte mare acuratete. Daca corectorul si primara sunt perfect coaxiale, colimarea se face doar din secundara.
Exista mari sanse ca axa primarei mele sa nu fie perfect suprapusa cu cea a placii corectoare, intrucat avand focuserul schimbat, aceasta operatie a presupus demontarea placii corectoare si miscarea secundarei. Nu sunt convins ca operatiile de re-colimare dupa asta au fost facute perfect. Am vazut poze facute cu MN si sunt incredibile daca totul e bine colimat. Eu nu reusesc asta oricat m-as stradui.
Va trebui sa folosesc (in perioada de trial) CCD Inspector, sa vad cum arata campul generat de trenul optic de la mine (dar am o usoara banuiala).

[jimao22]

Am revenit la acesta galaxie dupa o lunga pauza si am mai facut 2 ore si 40 de minute de expuneri pe luna noua, in luminanta, expuneri de cate 600 de secunde, la care am facut desigur si flaturi noi ca sa calibrez aceste ultime expuneri in mod corect. Rezultatul l-am stacat peste cel vechi, care era si el calibrat corespunzator cu pozitia camerei de atunci, incercand sa scot o imagine cat mai buna din ce aveam la indemana.
Stacurile calibrate l-am trecut in PixInsight si m-am jucat mult cu functia HDR Multiscale Transform ca sa incerc sa obtin detalii din nucleu.
Rezultatul este mai jos. Nu e spectaculos, dar e ceva mai bine ca precedentul. Probabil ca se poate scoate inca si mai mult din semnalul pe care il am si ramane ca aceasta galaxie sa fie in lucru in continuare.
Bara centrala se vede acum mai bine insa.