[IACOB DUMITRU]

De ce credeti ca se atrag corpurile?

[lucia lucia]

Inertie la expansiunea universului.

[IACOB DUMITRU]

Mi se pare interesant ce spui.

Vrei sa dezvolti foarte putin ideea.

[Forever_Man]

Corpurile se atrag datorita gravitatiei. Dar nu cred ca asta e raspunsul pe care il asteptati.

[IACOB DUMITRU]

Intradevar, nu acesta este raspunsul asteptat.

Ma gandeam la un raspuns de genul urmator:

- Expansiunea universului este asimetrica.
- In acest timp corpurile isi continuie miscarea inertial.
- rezultatul: profilul unui traiect aparent curbiliniu.

Ar fi fost interesant.

[lucia lucia]

Asa cred si eu.
Daca luam vechiul model "plasa" elastica cu bile pe ea si "intindem" plasa, bilele au tendinta de-a se apropia.
Mai mult, intr-un model de univers inchis, oscilant, "pe" plasa se propaga unde stationare. Asta duce la o structura fractala de noduri- unde se acumuleaza materie si ventre. Rezulta asimetrie a spatiului si distributie neomogena a materiei.

[Doru Dragan]

Acusi o sa incepi sa turui ca statul la coada nu are solutie teoretica si ca Universul isi schimba parametrii in mod secvential dupa o lege armonica. Daca se va intampla asa atunci eu unul te las si ... ma tot duc

[IACOB DUMITRU]

Doamne fereste domnule Dragon, nici nu poate fi vorba despre o lege armonica. Daca ar fi fost asa, oamenii de stiinta ar fi descoperit-o de mult (legea armonica).

Realitatea reprezinta o lume a sistemelor fizice deschise, deci cu pierderi.

Aceasta lege a pierderilor (sau a abaterilor) reprezinta un mister ce trebuie cu adevarat dezlegat.

[Doru Dragan]

Dar daca aceste pierderi/abateri/schimbari de parametrii, cum vret sa le zica, nu se face secvential asa cum presupuneti dumneavoastra ci absolut aleator? Ce-ar mai ramane de descoperit atunci?

[IACOB DUMITRU]

Va multumesc pentru intrebare domnule Dragon.

Raspunsul la aceasta intrebare este unul relativ complex.

In primul rand, calculul hartiei este acela care inoculeaza existenta preschimbarilor parametrice secventiale.

In al doilea rand, notiunea de “absolut aleator” este prea restrictiva deoarece include si situatia in care schimbarile parametrice pot fi nule.

Daca excludem aceasta situatie (pe motivul ca solutiile teoretice nu admit nulitatea in privinta preschimbarilor valorice), atunci legea de preschimbare secventiala a parametrilor este pregatita sa “raspunda” foarte bine in fata oricarei "provocari" asa-zis aleatorii. Nu intamplator la nivelul “intim al materiei” actiunile par sa fie haotice, dar nu incomensurabile, atata vreme cat legea de baza a universului nu face altceva decat sa contorizeze aceste “mici” abateri.

Acesta lege a contorizarilor nu este pe deplin cunoscuta si in consecinta trebuie descoperita la adevarata sa valoare. Daca doriti, sunt gata oricand sa adancim discutia despre aceasta lege a contorizarii, sau a secventialitatii.

[Abel Cavaşi]

Interesant subiectul! Eu cred că atracţia universală se datorează legii de conservare a impulsului volumic: deoarece impulsul volumic al unui sistem izolat trebuie să se conserve, rezultă că produsul scalar dintre distanţa dintre corpuri şi momentele lor cinetice trebuie să rămână constant. Asta înseamnă că acea „constantă” gravitaţională nu este constantă, ci depinde de impulsul volumic al sistemului considerat. Azi se foloseşte aceeaşi constantă ca şi a sistemului solar, ceea ce duce la abateri în traiectoria sateliţilor artificiali.

[IACOB DUMITRU]

Abel, in lumea reala nu exista sisteme izolate.

[Abel Cavaşi]

Nu trebuie să fie ca să vorbim despre ele. Dacă Galilei ar fi gândit la fel ca tine, nu ar fi descoperit niciodată legea inerţiei.

[IACOB DUMITRU]

Abel, nu exista solutie a vre-unui model teoretic capabil sa motiveze existenta unui sistem fizic izolat.

[gheorghe adrian]

Gravitatia adica atractia dintre mase, dintre sisteme de substanta neutra electric, este dupa mine produsa de fluxul eteric de aspiratie produs de structurile dinamice din adancul substantei. Structuri care se comporta ca niste aspiratoare centrifugale care aspira eterul cu viteza foarte mica prin niste sectiuni mari, prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare prin sectiuni foarte mici pe la periferie. Raportul intre viteza de curgere a fluxului de aspiratie catre substanta si viteza de refulare, ca si raportul intre sectiunea de refulare si sectiunea de aspiratie ar fi dat de constanta gravitationala G. Fluxul eteric de aspiratie avand viteza mica de curgere are timp mare de interactiune cu substanta. De aceea efectul produs de fluxul eteric de aspiratie este preponderent asupra efectului produs de fluxul de refulare, care avand vitexa foarte mare de curgere (dinspre substanta) are timp foarte scurt de interactiune cu substanta. Peste efectul produs de fluxul eteric de aspiratie se suprapune efectul repulsiv al campului care da densitatea substantei si care compenseaza cam jumatate din efectul produs de fluxul eteric de aspiratie al substantei. De aceea interactiunea dintre mase (interactiunea gravifica) este doar atractiva si are valoare atat de mica. Fluxul eteric de aspiratie al substantei (al structurilor dinamice) produce depresiunea in spatiu in care luneca substanta (corpurile). Fiindca substanta va luneca intotdeauna acolo unde presiunea este mai mica.