[Doru Dragan]

Imi pare rau, nu sunt decat un astronom amator iar in materie de cosmologie imi dadeam si eu cu parerea pe un forum de nespecialisti. Sursele mele de documentare sunt la nivel de popularizare iar revistele de genul International Jurnal of Modern Phisics imi provoaca migrene ingrozitoare (motiv pentru care le evit).

[zoth]

daca inteleg eu bine din ce spune cris, treburile ar sta cam asa :
-exista un univers de baza, peren, pe care o sa-l numim univers "mama" si care este presarat cu gaurele negre mai mult sau mai putin masive.
-exista spatiu-timp pentru ca exista materie. (din gaurile negre)
-la atingerea unei mase critice datorita fuziunii unui numar de gauri negre se produce marele "plici" si apare un univers nou care expandeaza pana la moarte si este apoi inghitit de gaurile negre din universul mama.
-exista apoi o ciclicitate a acestui fenomen.

ok, la prima vedere este o teorie interesanta prin faptul ca ne scapa de o gramada de belele in sensul ca :
-universul nascut nu poate fi o entitate infinita.
-nu permite inexistenta spatiului si timpului inainte de marele "plici". (chestie foarte greu de inghitit cel putin de catre mine)
-permite respectarea principiului entropic
-limitaza gravitatia la valori enorme dar nu infinite.
-confirma inca o data in plus natura ondulatorii a materiei (daca mai era cazul)
-poate explica expansiunea accelerata a universului nostru.
-accepta explicatia actuala a radiatiei de fond.

cu un singur lucru nu sunt de acord, de ce universul mama trebuie sa fie infinit din moment ce e presarat cu gaurele negre, deci cu materie, aceasta isi poate inchide spatiul in jurul sau.
daca am scapa si de infinitul asta ar insemna ca ne intoarcem cu picioarele pe pamant si lucrurile ar fi mult mai simple.

mai exista o posibilitate de dezbatut: daca se atinge masa critica inaintea mortii unui univers nascut. ar insemna fuzionarea a doua universuri, cum ar putea fi?
daca am gresit cris, corecteaza tu unde este nevoie sau explica din nou.

[cris]

[zoth]

cris, esti mai laconic decat mi-as fi dorit. nu ai spus nici o vorba despre felul in care am inteles teoria ta sau daca mai lipseste ceva.
poate revii cu niste amanunte.

[cris]

Scuze! Da ati inteles corect teoria.
In privinta spatiului inchis de catre gravitatie asta inteleg si eu ca nu mai pot evada particule si radiatii.Nu sunt de acord cu viziuni fanteziste gen disparitii ,gauri de vierme sau deplasare in timp.

[zoth]

despre disparitii nu poate fi vorba, eventual pot fi transformari.
deplasarea in timp este improbabila si oarecum legata de teoria gaurilor de vierme. daca aceasta teorie ar fi reala atunci ar trebui ca spatiul fizic sa aiba cel putin o dimensiune in plus daca nu mai multe (chestie iarasi foarte greu digerabila pentru mine).
totusi nu ma impac, cu infinitatea universului "mama". mi-as putea inchipui un spatiu infinit doar daca el ar putea exista in lipsa materiei, dar in aceasta situatie nu ar putea exista nici timp pentru ca nu ar exista nici un proces si am ajunge la o abstractizare matematica (bleah!!)

[Abel Cavaşi]

Dragii mei cris şi zircon. Spaţiul infinit poate exista în lipsa materiei, cu condiţia să meargă cu viteza luminii. Asta rezultă din relativitatea masei. Eu cred că materia NU ESTE ALTCEVA decât spaţiu geometric („bleah”?) care merge cu viteza luminii!

[zoth]

[Abel Cavaşi]

Foarte corect, zircon! Este vorba de masa de mişcare. Nu există altceva decât masă DE MIŞCARE. Tot ceea ce vedem în jurul nostru este spaţiu geometric care MERGE CU VITEZA LUMINII. Fiecare punct al spaţiului merge cu viteza luminii PE O ELICE. Corpurile care par să fie în repaus sunt alcătuite din puncte ale spaţiului care merg cu viteza luminii pe elici de diferite curburi şi torsiuni. Unele sunt atât de curbate încât avem impresia că stau pe loc. Undeva vorbeam şi de elicea toroidală; la aceasta mă refeream atunci. Ce zici, e greu de înţeles?

[zoth]

poti aplica si principiul nedeterminarii pe teoria asta?
iarta-ma, glumeam! oricum ce spui tu ma depaseste si trebuie sa ma declar invins. nu pot intelege inca asa ceva. ma retrag sperand ca am lasat cosmologia pe maini bune.

[Abel Cavaşi]

Dacă nu aş putea aplica şi pe teoria asta (care este una şi aceeaşi cu cea mai generală teorie posibilă în Fizică) principiul nedeterminării, atunci aş fi căutat până aş fi găsit. Gluma ta este foarte bună pentru că există o strânsă legătură (cum e şi firesc) între această teorie şi acest principiu. Mai exact „principiul nedeterminării” se datorează faptului că particulele aruncate în experimentul de interferenţă merg pe o elice care are raza de curbură comparabilă cu distanţa dintre fante. Această elice ne face să credem că particula are asociată o undă (proiecţia elicei pe un plan paralel cu axa ei este o sinusoidă).
Nu trebuie să fugi de aceste teorii, zircon. NIMENI nu este specialist în ele. Şi nu cred că nu poţi înţelege un lucru atât de simplu ca acela că materia este spaţiu geometric care merge cu viteza luminii. Probabil nu ai chef, probabil nu vrei să greşeşti, probabil ai altceva (mai bun?) de făcut… Mai gândeşte-te!

[cris]

[Abel Cavaşi]

Asta-i bună! Cris, dragă, viteza luminii este aceeaşi FAŢĂ DE ORICINE!

[IACOB DUMITRU]

Domnule Cris, Abel are dreptate atunci cand afirma ca materia nu este nimic altceva decat "spatiu geometric".

Este adevarat ca el nu prea a inteles cine se misca in acest spatiu sau ce anume da contur formelor geometrice specifice spatiului fizic, dar pana atunci va trebui sa priceapa ca spatiu nu merge cu nici o viteza (o suprapunere a doua spatii vecine ar conduce in mod automat la ideea superpozitiei si implicit a densitatii infinite).

In realitate "fluidul temporal" este acela care isi modifica pozitia, iar dumneavoastra trebuie sa intelegeti prin aceasta afirmatie faptul ca exista defazaje temporale la capatul carora putem anticipa doua extreme.

In aceasta situatie unul din extremele defazajului poate fi considerat reper fix pentru celalat capat si viceversa.

Din pacate, sau din fericire, abordarea pur relativista reprezinta singura facilitate pe care o avem atat noi cat si spatiul la indemana.

[lucia lucia]

Inteleg asa>
sptiul este un continuum in care ceea ce observam reprezinta de fapt deformatii in translatie (fara spin) si in rotatie (cu spin) adica vartejuri de spatiu sau torsiuni ale spatiu-timpului, fata de un sistem particular ales. Alegerea particulara a sistemului (in translatie fata de unele deformari respectiv rotatie fata de altele) este impusa de scala la care putem face observatii (intuitiv. nu stiu daca am fost explicita), noi insine nefiind decat manifestarea interactiunilor dintre aceste deformatii.
( Cum au loc astfel de interactiuni ????? Ce anume le mediaza? Mici vartejuri - sau deformatii-bosoni vectori - care se desprind din altele sau le prelungesc?)
Nu mi-e clar ce este cu fluidul temporal. V-as ruga sa detaliati, domnule Iacob. Are legatura cu crononii?