[IACOB DUMITRU]

Inexistenta prin absurd a limitelor de percepție ar echivala cu absenta percepției in sine.
Determinarea, prin absurd, cu precizie absoluta ar echivala cu interdicția la determinare si implicit la INFORMATIE, la conștientizare.
Timpul fizic este un fluid ale cărui direcții de scurgere sunt sistematic redirecționate, generând astfel RELEVANTE, repere relativ distincte (suficient de distincte, chiar si pe baza de aproximare) si implicit spațialitate.
Fizica ar performa cu adevărat daca ar utiliza in conceptele sale un limbaj majoritar comun, simplu, pe baza unor cuvinte deja definite in dex.
La secțiunea off topic puteți regăsi explicații suficient de detaliate cu privire la cuante, “pașii ascunși ai comportamentului cuantic”.
Nu lingvistica este problema Fizicii ci nivelul de evoluție a înțelegeri lucrurilor din partea fondatorilor ei,
nivel încetinit si de desprinderea, separarea exagerata de la știința mama.

[Night]

[IACOB DUMITRU]

“Mana întinsa care nu spune o poveste nu primește pomana.”
Povestea (scenariul, conceptul) care definește cuvântul este adevarata problema, spre exemplu: “sarcina electrica negativa “electronul” poate fi imaginat suficient de bine ca fiind o pompa ce emana spațiu in jurul ei cu un debit relativ constant, “o bagatela” practic daca mai adaugi detalii, algoritm de calcul relativ simplu de aproximare utilizat in diversele situații posibile.
“Scopul scuza mijloacele” dupa cum spunea un nemuritor.
Sursa unor astfel de revelații o reprezintă munca asidua pe domenii largi ale cunoașterii dublata de calitatea de a fi un autodidact.
Tu ai întrebat cu ce este umpluta o cuanta, mintea ta fiind manipulata de “ideea continuitatii” , practic de un nonsens, de un concept ilogic, fara soluție teoretica si implicit practica.
Cine nu stapaneste, “nu vorbeste curent” logica nu poate emite pretenții mari.
“Interacțiune” înseamnă accelerații sistematice, mișcare, apreciere prin aproximare, cunoaștere, conștientizare la diferite nivele si limbaje de comunicare a informatiilor.

[IACOB DUMITRU]

[IACOB DUMITRU]

Chiar si câmpul gravitațional are o natura electromagnetica, detalii “atracția gravitationala” articol inclus in lucrarea “armonia universului fizic” publicata pe acest site.
Comportamentul electromagnetic se “modelează”, se “ajustează” in mod logic funcție de mărimea planului de observație, detalii in aceeași lucrare.

[IACOB DUMITRU]

In general electromagnetismul este analizat din perspectiva interacțiunii dintre sarcini electrice si câmpuri magnetice, interacțiuni specifice planurilor accesibile observației noastre.
In realitate electromagnetismul definește fiecare particula elementara in parte dinainte ca acestea sa interacționeze cu străine câmpuri.
Practic, interactiile întregesc o relație fizica mai mult sau mai puțin complexa, mai mult sau mai puțin așa-zis primara.
In realitate fotonul este expresia relației fizice elementare, adică a unei relații primara, monotona, indestructibila, participanta la configurarea tuturor celorlalte tipuri de relație fizica.

[IACOB DUMITRU]

Practic timpul fizic isi conștientizează existenta relevând un comportament specific permis de rigorile logici.
Cum?
Etaland evenimente relevante intr-o relație comuna, intr-o activitate de diferențiere a propriilor “trăiri”, diferențiere tradusă ca si distanțare intr-un plan comun al observației, intr-un context spațial.
Scurgerea timpului fizic generează spațiu fizic, spațiu legat intre el prin relații fizice de vecinătate.