[tudor]

Zoth, felicitări și de la mine pentru observațiile îndrăznețe/periculoase ale lui Mercur în preajma Soarelui!
Referitor la detectarea vizuala mai dificila, și necesitatea "plimbării" planetei în câmpul vizual e, după cum ai zis și tu, datorita contrastului scăzut (similar cu situatia observarii stelelor, nebuloaselor sau galaxiilor foarte palide aflate la limita observarii). Ochiul chinuindu-se sa se "agațe" de ceva contrastant din cadrul vizual, nu găsește decat mici diferente de contrast intre planeta și cer...in cazul asta, îți dau o idee: poate poți sa te ajuti de diafragma de camp a ocularului. Dar doar dacă clarul marginii diafragmei de camp se potriveste cu clarul pe planeta! Adică, daca acestea corespund, sa îți focalizezi ochiul pe marginea neagra a diafragmei de camp ca să fie mai pregătit pe clarul pt planeta! Pote ajuta un pic. În topicul prezentarii mele de oculare, aceasta idee mi-a sugerat-o nobody ca un avantaj in observatii al diafragmei de camp bine conturate (ca un tăiș de cuțit).

[Mircea Pteancu]

Felicitari Silviu pentru noile observatii ! Cu harnicie, tu demolezi mitul urban ca din metropole nu se pot face deloc observatii. Se fac mult mai greu dar sunt posibile si rezultatele tale o dovedesc.

Fenomenul despre care vorbesti, cel al mai bunei vizibilitati a lui Mercur daca imaginea este miscata in camp, imi aminteste de observarea galaxiilor foarte slab luminoase. Daca lovesti usurel tubul telescopului ca sa trepiedeze, imaginea ''prinde'' viata. Eu am numit aceasta drept ''vedere dinamica'' sau ''vederea lui TRex'' despre care se crede ca vedea mult mai bine obiectele in miscare.

Spor la observatii, Mircea

[zoth]

Multumesc Tudor si Mircea
Observatiile de genul celei de ieri pot sa fie catalogate drept curajoase dar periculoase nu sunt daca acordam un pic de atentie circumstantelor. Eram totusi cu Venus la 7-8 grade de Soare si cu Mercur la 10-11 grade. Chiar nu e pericol!
La observatia din 9 ianuarie facuta cand Venus se afla la 0,8-0,9 grade de Soare in plin halou stralucitor, da, aia a fost periculoasa dar mai mult traumatizanta psihic, asa am si catalogat-o. Nu m-a incantat foarte tare..
Tudor, in general folosesc oculare de camp moderat 45-55 grade deci am in permanenta diafragma de camp in vedere. Il vad pe Mercur si langa diafragma de camp si in mijlocul campului dar trebuie ca ochiul sa fie focalizat pe el. Il vad si static oricata vreme dar cu aceeasi conditie. Daca am luat ochiul de la ocular, normal fiind ziua afara el focalizeaza pe orice obiect din apropiere si in momentul in care pun din nou ochiul la ocular sigur nu-l mai vad pe Mercur. Am facut un experiment de genul asta, am centrat Mercur in camp, am luat ochiul de la ocular, am privit obiectele din jur apoi m-am apropiat iar de ocular. Mercur disparuse. Am baleiat usor cu privirea fiecare coltisor al campului si nimic, Mercur era disparut. Am zis atunci, na ca l-am pierdut! Hai sa misc montura pe azimut. Cum am miscat-o imediat a aparut si el.
Mi s-a parut straniu. Noaptea te mai ajuti de vederea periferica la detectarea unor obiecte foarte palide dar ziua se pare ca vederea asta nu functioneaza. Cum ai miscat campul in schimb, cum apare. Cred ca este cum zice Mircea, vedere de TRex.
Naspa, om avea oare in sange sau in ADN ceva ramasite de pradator?

[Mircea Pteancu]

Nu-i nevoie sa mostenim de la TRex caracteristici de pradator.
Le avem implicite, prin constructie. De aceea avem si ''vederea dinamica'' sau ''vederea lui TRex''. Pentru ca sa sesizam ce misca. Ceea ce misca te poate ucide sau e bun de mancat.
Va fi vai si amar de Universul asta daca se descopera un mijloc ieftin si la indemana pentru deplasari interstelare.

Cer senin, Mircea

[zoth]