[Erwin]

Mircea, doar forumul a devenit desuet, se observă, se învață și se construiește de multe ori mai mult decât apare pe aici, în privința asta poți sta liniștit.

Felicitări și succes lui Ovidiu în continuare.

[Mircea Pteancu]

Multumesc Erwin !

Inteleg ce spui, si Armand imi repeta aceasta dar nu este asa. In urma cu cativa ani, prietenul meu Virgil Scurtu mi-a pasat parola lui de FB ca sa-l ajut, sa elimin tot felul de cereri de prietenie si mesaje care-l incurcau. Pe Scurtu nu l-a pasionat si interesat vreodata cu adevarat spatiul virtual. Ca daca l-ar fi interesat, avea o minte foarte mobilata, ar fi fost o stea a Internetului. Sa revenim ... asa ca vreun an si jumatate am fost prezent pe FB si am vazut ce se intampla. Forumul este doar invechit dar structural este un instrument incomparabil mai sistematizat ca FB. Pe FB informatia este dezorganizata si efemera din cauza accentului pus exclusiv pe noutate. Nu conteaza ca majoritatea noutatilor sunt exclamatii idioate gen ''wow'', acestea au prioritate absoluta. Si de dragul lor, se balmajeste, searhiveaza ne sistematizat restul, tot restul. Pe servere pe care ori nu ai acces ... ori nu ai acces. Acolo pe FB nu gasesti nimic. Ca e bun de ceva FB e pura iluzie, iluzia actualitatii. Nu-i bun pentru comert si nici nu-i bun pentru discutii de natura tehnica unde ai nevoie de arhive cautabile si perene.
Oricum, si FB -ul mult admirat si laudat pe nemeritate, a intrat deja in crepuscul.

Mircea

[Erwin]

Știu ce zici și sunt de acord, Mircea. Dar nu la FB m-am referit în mesajul meu ci la realitatea de zi cu zi, de băieții tineri și entuziaști cu care am interacționat mult în ultimii ani. Există tinere speranțe, în ciuda Dobi-Tok-ului care a capturat multe minți.

{end_offtopic}

[Mircea Pteancu]

Asa cum v-am povestit mai sus, Ovidiu participa activ la reconstituirea tehnologiei de producere a lentilelor gen secolul XVII.
Mai jos puteti citi despre testarea pe cerul real a unor lunete simplet cu lentile polisate pe fetru, comparate cu cele polisate pe hartie, teste observationale efectuate de Ovidiu pe 29 si 30 Octombrie.

Ovidiu Cotcas a scris:


[b]Observatii din 29 si 30 Octombrie a.c. cu refractoare simplet (singlet) de 2,2 m si 2,1 m, cu o apertura de 37 mm[/b]

Noaptea trecuta am avut cateva surprize majore in timpul observatiilor efectuate cu lentila polisata pe fetru (2,1 m) si cea polisata pe hartie (2,2 m). Conditiile de seeing au fost exceptionale; cele mai bune inregistrate pana acum in aceasta perioada.

La prima examinare, imaginile au fost vizibil mai clare si mai bine definite prin lentila polisata pe fetru, comparativ cu cea polisata pe hartie.
Acest lucru se datoreaza in principal calitatii inferioare a prelucrarii optice la lentila polisata pe hartie (lentila Nr. 2).
Totusi, figurile de difractie stelare au fost mai bine conturate la lentila polisata pe hartie, desi imaginile lunare si planetare nu atingeau acuitatea si rezolutia celei polisate pe fetru (lentila Nr. 3).

Planeta Saturn s-a prezentat, de asemenea, mai bine prin lentila polisata pe fetru decat prin cea polisata pe hartie (Nr. 2). Am putut atinge o marire maxima utila de 133x pe Luna, cu detalii bine definite, in timp ce prin lentila polisata pe hartie am obtinut imagini bune pana la maxim 108x.

Aici se afla o inregistrare video care ilustreaza imaginile Lunii obtinute cu lentila de 2,1 m folosind un ocular Plossl de 20 mm:

https://www.youtube.com/watch?v=h9vmzWBOqIc

Multe dintre observatiile recente au fost realizate utilizand oculare Kepler artizanale, cu distante focale de 20 mm, 14 mm si 11 mm. Am selectat lentilele cu focala scurta de cea mai buna calitate pe care le aveam, iar rezultatele optice sunt excelente. De asemenea, confectionez adaptoare pentru lentile cu distante focale mai mari.

Observatia lui Jupiter - 30 octombrie, cu refractoarele cu focalele de 1320 mm, respectiv 1300 mm, intre orele 00:30 si 01:40 TLR.
Am observat planeta Jupiter folosind lentila polisata pe hartie, cu distanta focala de 1320 mm (obiectiv de 28 mm diametru util), cat si cu lentila polisata pe fetru de 1300 mm, ambele utilizate la aceeasi deschidere efectiva de 25 mm.

Lentila polisata pe fetru (25 mm deschidere efectiva):

Fata de observatiile din luna August, benzile ecuatoriale ale lui Jupiter sunt acum mult mai usor de detectat cu aceasta lentila, datorita seeingului excelent.
Cu ocularele Kepler (20 mm, 14 mm si 11 mm), benzile principale se observa clar. Imaginea oferita de ocularul de 11 mm a fost deosebit de impresionanta - banda polara sudica si separatia dintre benzile polare si ecuatoriale au fost evidente si clare.

Lentila polisata pe hartie (1320 mm):

Contrastul general a fost mai bun, iar benzile de nori s-au evidentiat mai clar. La o deschidere de 25 mm, acestea erau deja vizibile, iar prin extinderea diafragmei la 28 mm, benzile s-au remarcat si mai pronuntat comparativ cu imaginea prin lentila polisata pe fetru. Contrastul a fost superior, iar detaliile atmosferice joviene se reliefau foarte bine.
Diferenta nu a fost semnificativa, in principal pentru ca deschiderea lentilei polisate pe hartie a fost marita astfel incat a putut oferi detalii mai bune iar benzile s-au putut observa mai usor, totusi, lentila polisata pe hartie ofera un contrast putin mai ridicat.

Ambele obiective (cu distante focale de aproximativ 1,3 m) prezinta o calitate optica mai buna decat cea a lentilelor de 2,1 m si 2,2 m. In ansamblu, lentila polisata pe hartie ofera un contrast mai bun si o difractie stelara mai curata decat cea polisata pe fetru.

Totusi, lentila polisata pe fetru ramane de foarte buna calitate - reda detaliile atmosferice principale ale lui Jupiter, doar cu un contrast ceva mai redus. Stelele duble, precum Castor, apar foarte bine definite prin ambele obiective.

Jupiter observat cu lentilele de 2,1 m si 2,2 m:

Lentila de 2,1 m polisata pe fetru ofera o imagine excelenta, mult superioara celei polisate pe hartie. La 107x (ocular Kepler), Jupiter prezinta un contrast foarte bun si detalii atmosferice clare. Benzile ecuatoriale si polare se disting fara efort.
Chiar si la 142x (ocular Plossl de 15 mm), imaginea isi pastreaza claritatea, desi scade usor luminozitatea. Aproximativ 107x reprezinta marirea optima pentru aceasta lentila in observatiile lui Jupiter.

Cu lentila polisata pe hartie de 2,2 m, diferentele in calitatea imaginii si detaliilor nu sunt mari, in principiu sunt la fel. Totusi, daca ambele lentile ar fi fost fabricate la acelasi nivel de precizie optica, lentila polisata pe hartie ar fi putut oferi un contrast usor mai bun si o imagine mai ascutita si o claritate mai buna a imaginilor de difractie stelara decat cea polisata pe fetru.
La 108x, Jupiter arata bine, dar nu la fel de contrastat ca prin lentila polisata pe fetru; nivelul detaliilor este similar la o deschidere de 37 mm.

Comparand lentila de 1320 mm polisata pe hartie cu cea de 1300 mm polisata pe fetru, prima ofera un contrast mai ridicat si o vizibilitate mai buna a detaliilor fine.

Pentru ca aceasta diferenta sa fie evidenta, ambele lentile trebuie sa aiba o calitate optica echivalenta, iar polisarea cu hartie trebuie realizata corect, cu un contact uniform intre suprafete si un model Ronchi perfect liniar.

Observatii cu lunetele aeriene cu focale de 3,4 m, respectiv 3,5 m:

Folosind lentila polisata pe fetru ''replica Huygens'' (focala de 3,5 m) la o deschidere de 40 mm si o marire de 87x (ocular Plossl de 40 mm), imaginile lunare au fost foarte bune. La o diafragmare de 38 mm, imaginea a devenit si mai clara, desi usor mai intunecata.
Lentila prezinta o performanta excelenta, chiar si in prezenta unor mici defecte de suprafata, oferind figuri de difractie bine definite si imagini curate ale stelelor duble la 40 mm deschidere.

Saturn s-a vazut excelent la 40 mm, fiind asemanatoare cu desenul lui Huygens obtinut cu telescopul sau de 12 picioare (vezi mai jos).
Totusi, nu am reusit sa observ planeta Jupiter cu lentila de 3,5 m.

Cu lentila polisata pe hartie (focala de 3,4 m) si o deschidere de 46 mm, calitatea imaginii s-a imbunatatit considerabil - se observa detalii foarte fine in figurile de difractie ale stelelor stralucitoare si imagini lunare exceptional de clare la 136x (ocular Plossl). Seeingul a fost, de asemenea, excelent, contribuind la claritatea generala.

Saturn a prezentat o imagine curata si detaliata a inelelor, cu o imbunatatire evidenta fata de lentilele de 2,1 m si 2,2 m (testate ambele la 37 mm deschidere). Inelele au fost vizibile foarte clar la 136x cu lentila polisata pe hartie (ocular Kellner de 25 mm). Pentru Saturn, mariri mari pot fi utilizate fara pierdere de contrast, spre deosebire de Jupiter.

Comparand lentila de 2,2 m polisata pe hartie cu cea de 2,1 m polisata pe fetru, cea din urma ofera rezultate mai bune datorita calitatii optice superioare si executiei mecanice mai precise. Totusi, daca ambele ar fi fost realizate cu aceeasi precizie de suprafata, lentila polisata pe hartie ar fi depasit-o, oferind o imagine mai clara, cu contrast mai mare si figuri de difractie mai curate.

Imaginile obtinute cu Lentila Nr. 3 (focala 3,4 m) sunt excelente pana la 133x pentru observatiile lunare, planetare si stelare. Pe stele se pot folosi mariri chiar mai mari decat pe Luna sau planete, fara degradarea calitatii imaginii.

Steaua dubla Mizar prezinta discuri Airy frumoase, vizibil mai clare decat prin lentila polisata pe fetru - bine definite, perfect circulare si clar separate la 85x.

[Mircea Pteancu]

Experimentele si testele lui Ovidiu cu lunetele simplet continua.
Astfel, Ovidiu a scris:


Observatii cu luneta cu obiectiv polisat pe fetru, focala 1300 mm la 28mm diametru:

Problema a fost clarificata: lentilele polisate pe hartie ofera cele mai bune imagini de difractie stelara si un contrast superior la observatiile planetare.
La observarea Lunii prin ambele lentile, nu exista diferente semnificative in calitatea imaginii - este dificil de stabilit care dintre ele are performante optice mai bune.

Calitatea optica a ambelor lentile, utilizate la o deschidere efectiva de 28 mm diametru, este foarte buna; testul Ronchi efectuat pe stele arata linii perfect drepte, indicand o suprafata optica corect figurata.

In ceea ce priveste imaginile de difractie, lentila polisata pe hartie obtine rezultate superioare, in timp ce lentila polisata pe fetru se situeaza pe ultimul loc.
Prin lentila polisata pe fetru, stelele precum Altair, Vega si Mirach apar complet albe, indiferent de culoarea lor spectrala reala. Primul inel de difractie este alb cu o usoara nuanta rosiatica si foarte subtire, urmat de alte doua inele concentric dispuse, mai mici si mai putin luminoase.
Observatia a fost efectuata cu un ocular Kepler, cu focala de 11 mm, alcatuit dintr-o lentila plan-convexa, oferind o marire de 118x.

Planetele, in special Saturn, se vad bine la 118x - inelele apar ca o linie fina si clara. La o marire mai mica, de 92x (cu ocular Kepler de 14 mm), imaginea devine mai luminoasa, mentinandu-si contrastul.
La o deschidere redusa la 25 mm, structura de difractie ramane aceeasi, insa discul Airy devine usor mai mare.

Lentila polisata pe hartie, focala 1320 mm, diametru 28 mm

Discurile Airy ale stelelor Vega, Altair, Mirach si Gamma Andromedae - in special Vega si Altair - sunt foarte bine definite, cu un disc Airy mai mare si mai clar, de culoare usor galbuie si cu un contrast excelent. Primul inel de difractie este rosu si considerabil mai gros decat cel observat la lentila polisata pe fetru, urmat de alte trei inele concentrice de luminozitate redusa.

Imaginile obtinute sunt asemanatoare cu cele furnizate de lentila polisata pe pasla a refractorului de 28/1200 mm. Ambele prezinta aceleasi caracteristici de difractie, insa imaginile obtinute prin lentila polisata pe pasla au un contrast ceva mai ridicat, desi structura optica este identica.

Planeta Saturn apare mai clara si mai bine definita prin lentila polisata pe hartie, cu aproximativ 10% fata de cea polisata pe fetru. Diferenta nu este majora, insa la stele avantajul lentilei polisate pe hartie este semnificativ - aproape 50 % imbunatatire in calitatea imaginilor de difractie fata de lentila polisata pe fetru.
Metoda istorica de polisare pe hartie produce suprafete optice de calitate foarte buna, capabile sa redea imagini de difractie precise, comparabile cu cele obtinute prin polisare pe pasla.


Observatii asupra planetei Jupiter

Rezultatele sunt similare: lentila polisata pe hartie ofera un contrast mai bun. Benzile ecuatoriale si zonele polare sunt mult mai evidente decat prin lentila polisata pe fetru - o imbunatatire de aproximativ 10% in contrast si claritatea detaliilor atmosferice.
Principalele benzi de nori si centurile polare se disting mai clar si mai usor prin lentila polisata pe hartie. Observatii facute cu oculare Kepler 14 - 11mm prin ambele lentile.

Observatii asupra stelelor duble

Stelele duble, precum Mizar, Gamma Andromedae si Albireo, se vad foarte bine prin ambele lentile. Totusi, structura de difractie este mai precisa prin lentila polisata pe hartie, unde discurile Airy sunt mai mici, mai clare si bine separate.


Observatii cu telescoapele aeriene de 3,5 m si 3,4 m
Rezultatele sunt asemanatoare.
Saturn se observa foarte bine prin lentila polisata pe fetru de 3,5 m, la o deschidere de 40 mm si o marire de 87x (ocular Plossl de 40 mm). La mariri mai mari, imaginea se degradeaza vizibil.

Prin lentila polisata pe hartie de 3,4 m, la o deschidere de 46 mm, imaginea obtinuta la 85x (ocular Plossl de 40 mm) este mult mai clara, discul planetei prezinta un contrast sporit si o luminozitate mai mare, iar inelul este foarte bine delimitat.
La 133x se mentin aceleasi caracteristici, cu o usoara scadere a contrastului.

Luna se observa exceptional prin ambele lentile, in special prin cea polisata pe hartie, la 133x imaginea are un efect vizual impresionant. Aberatia cromatica este vizibila, dar poate fi corectata aproape complet prin utilizarea unui filtru galben-inchis, oferind cele mai bune imagini lunare obtinute pana in prezent.

Comportamentul optic pe stele

Prin lentila polisata pe fetru (deschidere 46 mm), discul Airy este alb, iar structura de difractie este identica cu cea observata in refractorul mic, la 87x cu ocular Plossl. Stelele apar mult mai luminoase datorita deschiderii mai mari.

Prin lentila polisata pe hartie (46 mm deschidere, 85x cu ocular Plossl de 40 mm), imaginea este vizibil imbunatatita: caracteristicile de difractie sunt foarte clare, discul Airy al stelelor este galbui, mai bine definit si cu un contrast superior fata de lentila polisata pe fetru. Primul inel de difractie este rosu si semnificativ mai gros decat la lentila polisata pe fetru.

Concluzie

Rezultatele sunt remarcabile. Conditiile de seeing au fost considerabil mai bune in aceasta sesiune de observatii decat in noaptea precedenta.
Lentilele polisate pe hartie demonstreaza o performanta optica excelenta, producand imagini de difractie bine definite si un contrast mai ridicat decat lentilele polisate pe fetru - atat in observatiile stelare, cat si in cele planetare.

Ovidiu Cotcas

[Mircea Pteancu]

Mai jos puteti citi raportul de observatii din 3 Noiembrie a.c. al lui Ovidiu Cotcas, folosind lunete simplet de constructie proprie.
Ovidiu a scris:


'' Observatii 3 Noiembre

Testele au aratat ca imaginile obtinute sunt foarte bune prin ambele lentile, atat cea polisata pe pasla, cat si cea polisata pe hartie.
Totusi, pasla are un efect distinct in procesul de polisare comparativ cu hartia. Hartia este mai sensibila din acest punct de vedere: nu permite intotdeauna atingerea unui grad maxim de finisare optica, adica obtinerea unei suprafete complet lucioase. Pasla, in schimb, permite acest lucru si ofera un avantaj major, mai ales prin faptul ca nu necesita inlocuire frecventa, asigurand un contact constant intre suprafata lentilei si polizor.

Am efectuat observatii cu lentilele de 2.2 m si 2.1 m focala, de aceasta data la un diametru de 34 mm, respectiv 33 mm pentru lentila polisata pe pasla.
Imaginile au fost deosebite si foarte clare la ambele lentile. Interesant este ca, la diametrul de 33 mm, lentila polisata pe pasla produce discuri Airy perfect circulare, cu un prim inel de difractie rosu, similar cu cel obtinut la lentila polisata pe hartie. Totusi, discul Airy al lentilei de 2.2 m la 34 mm diametru este mai bine definit si mai contrastant.


In sfarsit pot merge pana la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm, obtinand imagini luminoase si foarte clare ale Lunii.

Saturn este mult mai clar decat inainte, la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm; in comparatie cu lentila polisata pe fetru, imaginea este net superioara, cu un contrast optic mai ridicat.

La mariri mai mici, de aproximativ 110x, Saturn apare mai luminos si mult mai clar, cu o imagine bine definita; inelul planetar este usor de distins si se evidentiaza foarte bine.

Discurile Airy ale stelelor sunt remarcabile si mult mai bine definite decat cele obtinute prin lentila polisata pe fetru: discul Airy este foarte clar, cu o usoara tenta galbuie, iar primul inel de difractie este gros si rosiatic, urmat de alte trei inele concentrice mai slabe in luminozitate. Aceste detalii se observa cu ocularul Kepler de 20 mm la 110x.

Stelele stralucitoare observate prin lentila polisata pe fetru, cu focala de 2.1 m, apar albe, iar primul inel de difractie este subtire, alb-rosiatic, la diametrul de 37 mm si marirea de 107x (ocular Kepler de 20 mm).

Exista avantaje si dezavantaje la ambele tipuri de lentile, atat in aspectul discurilor Airy, cat si la observatia planetelor.
De exemplu, la Luna, imaginile sunt practic identice — nu se poate face distinctia care lentila ofera performanta mai buna.

Totusi, personal, prefer lentila polisata pe pasla, cu conditia ca suprafata sa fie foarte bine slefuita si uniforma, pentru a obtine o calitate optica ridicata. Secretul consta in finisaj, nu in polisare propriu-zisa, deoarece pasla este un material brut: se adauga doar apa si se polizeaza fara a tine cont strict de presiunea sau contactul local dintre polizor si lentila.( idea e sa mentii presiunea constanta si totul decurge normal).
Polisarea pe pasla tinde sa fie uniforma, in timp ce polisarea pe hartie este mai dificila — de multe ori zona centrala sau marginea lentilei se poliseasa in mod inegal, facand dificil obtinerea unui contact perfect uniform.

Saturn a prezentat o imagine frumoasa si foarte clara prin lentila polisata pe pasla, iar Jupiter a fost exceptional la diametrul de 34 mm si deosebit de detaliat la 37 mm — un adevarat ,,wow factor''.
Am reusit sa disting si Marea Pata Rosie (GRS) ca un mic cerc foarte fin, la 107x cu ocularul Kepler de 20 mm, in jurul orelor 23:40–00:00.
A fost o observatie fenomenala.



Astazi am luat lentila polisata pe hartie, cu focala de 2.2 m, si am incercat sa o corectez cat mai bine posibil pana cand am obtinut imagini bune la diametrul de 37 mm.
Dupa aproximativ 20 de minute de re-polisare si corectie pe hartie, am ajuns la o figura optica mult mai buna, cu linii Ronchi mult mai drepte.
Am continuat polisarea pana cand liniile au devenit similare cu cele obtinute la lentila de 2.1 m; cu fetru acest lucru este imposibil, dar cu hartie functioneaza foarte bine.

Aceasta este Luna observata in aceasta seara prin lentila polisata pe hartie, cu focala de 2.2 m si diametrul de 37 mm, la o marire de 88x (ocular Kellner de 25 mm).


https://www.youtube.com/watch?v=QrfBqWUadvI&t=18s

In sfarsit pot merge pana la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm, obtinand imagini luminoase si foarte clare ale Lunii.

Saturn este mult mai clar decat inainte, la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm; in comparatie cu lentila polisata pe fetru, imaginea este net superioara, cu un contrast optic mai ridicat.

La mariri mai mici, de aproximativ 110x, Saturn apare mai luminos si mult mai clar, cu o imagine bine definita; inelul planetar este usor de distins si se evidentiaza foarte bine.

Discurile Airy ale stelelor sunt remarcabile si mult mai bine definite decat cele obtinute prin lentila polisata pe fetru: discul Airy este foarte clar, cu o usoara tenta galbuie, iar primul inel de difractie este gros si rosiatic, urmat de alte trei inele concentrice mai slabe in luminozitate. Aceste detalii se observa cu ocularul Kepler de 20 mm la 110x.

Stelele stralucitoare observate prin lentila polisata pe fetru, cu focala de 2.1 m, apar albe, iar primul inel de difractie este subtire, alb-rosiatic, la diametrul de 37 mm si marirea de 107x (ocular Kepler de 20 mm).

Ovidiu ''

[tudor]

Deci ca o concluzie generală, acesta este clasamentul calității lentilelor în funcție de materialul folosit la polisare:
pe locul III e polisarea cu Fetru,
pe locul II e polisarea cu Hârtie,
pe locul I e polisarea cu Pâsla.
Hârtia și Pâsla sunt relativ similare dar procesul de șlefuite e mai simplu la Pâsla

[Stanescu Octavian]

calitatea maxima rezulta din polisare cu matrita cu smoala Gugolz sau (acculap smoala transparenta )

[Mircea Pteancu]

Ovidiu a scris:

'' Tavi are dreptate. Am realizat lentile simplet de aceeasi focala, setul unu = 1.3m si setul doi d= 2.2m focala, cu 3 lentile polisate diferit in fiecare: una pe fetru, a doua pe hartie si ultima pe smoala.
Cea polisata pe smoala a avut cea mai buna calitate optica in fiecare ser.
Pe locul doi s-a situat lentila polisata pe hartie iar ultimul loc l-a ocupat lentila polisata pe fetru.
Toate ofera imagini bune dar lentila polisata pe smoala Gugolz are cea mai buna claritate si contrast.
Nici lentila polisata pe hartie nu dezamageste avand imagini bune si limitate de difractie la diametru util de 37mm focala 2.2m.''

Mircea comenteaza:

Si Roger Ceragioli sustine ferm ca polisarea pe smoala produce suprafata de cea mai buna calitate. Nu intamplator s-a si extins si este folosita de secole.
Iar oglinzi parabolizate cred ca se puteau obtine numai prin polisare pe smoala. Poate ma insel dar nu prea tare.
Ma rog, aici discutam in principal despre obiective simplet. Avem insa si colegi care slefuiesc oglinzi. Sunt putini, si unii si altii. Si nu din cauza ca nu ar avea cu cine sa discute, de la cine sa ceara sfaturi.

Mircea

[zoth]

[Mircea Pteancu]

Pasiunea pentru reproducerea lunetelor arhaice si testarea lor observationala este impartasita de astronomi amatori din lumea larga.
Unul dintre ei este userul Martym de pe Cloudy Nights. La acest link gasiti originalul unuia dintre mesajele sale.


https://www.cloudynights.com/forums/topic/...t-14436056


Iata mai jos traducerea postarii lui Martym, postare in care descrie compararea lunetei sale ''Hevelius'' D=40mm F/60, cu obiectiv confectionat de catre fostul nostru coleg TaviF si luneta sa Royal Astro F/ 12,5. Astrii observati au fost Luna in Ultim Patrar si planeta Saturn.
Atasamentele sunt poze ale celor doua variante constructive ale lunetei ''Hevelius''. Prima varianta a fost construita cu tuburi de carton. Se zareste si luneta Royal Astro D=40mm.

Martym a scris:

'' Ieri, 30.11.25, am facut o comparatie directa intre luneta-reproducere Hevelius de 40 mm f/60, descrisa anterior, si luneta Royal Astro 40 mm f/12.5, cu obiectiv acromat de prin 1967. Obiectele de test au fost Luna in Ultim Patrar si planeta Saturn, aproximativ la o ora dupa apus. In telescopul Hevelius am folosit un ocular Huygens de 58 mm realizat de mine in raportul original 4-3-2, iar in Royal Astro un ocular Celestron ortoscopic de 12 mm. Ambele instrumente lucrau la aproximativ 41x. Eu si un alt observator faceam comparatii atente ale celor mai fine detalii de pe suprafata Lunii, in momentele de seeing bun, trecand de la un telescop la altul.

In afara faptului ca Luna aparea usor mai intunecata in Hevelius decat in Astro Royal, am constatat ca imaginile erau egale in detalii; chiar si comparand adancimea umbrelor din cratere, nu am gasit nicio diferenta perceptibila. De asemenea, nu s-a observat aberatie cromatica pe muchia luminoasa a Lunii in telescopul Hevelius. Ma asteptam ca Royal Astro sa depaseasca Hevelius-ul, dar nu a fost asa. Ambele lentile au DPAC cu rezultate excelente.

Trecand acum la Saturn, aici a fost marea surpriza a testului. Daca verifici un program planetariu vei vedea ca in seara testului inelele erau aproape pe muchie, dar nu complet. Ambele telescoape au aratat inelele la fel de bine, insa surpriza a venit la discul planetei: fara indoiala, imaginea discului in Hevelius a fost mai clara, mai bine definita, in timp ce in Royal Astro era usor mai moale. Am verificat de mai multe ori si Hevelius-ul, cu raportul sau lung f/60, a produs o imagine a discului mai clara decat Astro-ul f/12.5. Din nou, nu la fel de luminoasa, dar superioara ca definitie. Nu ma asteptam deloc la acest rezultat.

Se pare ca maestrii opticieni ai secolului al XVII-lea aveau imagini mai bune ale Lunii si planetelor decat ne-am fi imaginat. Acesta este motivul pentru care am construit telescopul Hevelius: pentru a vedea aceleasi lucruri, in acelasi fel, in care le vedeau astronomii de la inceputuri.

Autorul Richard Berry, colaborator al Sky and Telescope, a ajuns la aceeasi concluzie in articolul sau despre reproductia unui telescop Hevelius de 60 mm, afirmand ca imaginea obtinuta este comparabila cu cea a unui refractor achromat modern de 60 mm. De asemenea, el a mentionat ca aberatia cromatica nu este o problema semnificativa. Astfel am ajuns la aproximativ aceeasi concluzie in legatura cu vechile refractoare cu lentila simplet si cu focal foarte lung. Unii observatori ar putea crede ca descriemtelescoape magice capabili sa vada totul, dar imaginile reale obtinute prin aceste obiective singlet cu focala lunga sunt cu adevarat surprinzatoare.

Cam cu doua sau trei opozitii ale lui Marte in urma, am dus telescopul la locul nostru de observatii din Chiefland Astronomy Village, Florida, unde a starnit curiozitatea celorlalti observatori. Marte era foarte aproape de opozitie, cu un diametru aparent de aproximativ 24 secunde de arc, cu Syrtis Major pe meridian si ambele calote polare vizibile. Toti cei care au privit au putut vedea detaliile intunecate si calotele polare. L-am invitat si pe Dr. Bob (cunoscut si aici pe forumurile CN), care a ramas uimit vazand calotele si Syrtis Major prin acest instrument. Bob a avut de-a lungul timpului telescoape din cele mai inalte clase optice.

Lentila telescopului meu Hevelius a fost realizata de catre Tavi Florian din Romania si a venit insotita de test DPAC. Ocularele Huygens 4-3-2 au fost construite de mine folosind lentile plan-conveze de la Surplus Shed. As fi dorit sa folosesc lentile plan-conveze neacoperite, asa cum erau cele din secolul al XVII-lea, dar pentru lentila de ochi am gasit disponibil doar un element optic cu strat antireflex. Cu toate acestea, intregul ansamblu ramane o buna reproducere a instrumentelor aflate la dispozitia astronomilor din secolul al XVII-lea.''

[Mircea Pteancu]

[zoth]

Va multumesc ambilor pentru raspunsurile detaliate