[IACOB DUMITRU]

Principiul determinării prin aproximare este in același timp PRINCIPIUL CONȘTIENTIZĂRII, rudimentare si nu numai.
Erorile naturale se auto-corectează, auto-disciplinează, auto-ordonează.
Deși presupun, oamenii de știința spun ca nu au dovezi ale faptului ca universul fizic se manifesta ca si forma de conștientizare, fie ea si rudimentara.
Adevarul este ca, pana acum, nu se cunoaște suficient de bine cum arată, cum se manifesta constientizarea in faza sa așa-zis incipienta, primara, rudimentara.
Determinarea, eroarea, este forma de conștientizare naturală, garantata in întreg spatiul fizic, indiferent de loc sau timp.

[IACOB DUMITRU]

Timpul fizic își conștientizează propriile acțiuni, propriile Creații, oricare conștientizare este tributara scurgerilor timpului fizic, constientizarile sunt informatii, repere fizice, evolutive.

[IACOB DUMITRU]

Asociate sau nu, undele sunt un lung șir de actiuni ce stau la baza unui proces de auto-determinare, actiuni 100% corective, bazate pe eroarea in determinare si corectarea acesteia -/+, asociata unui proces de contabilizare, relevat intr-un plan mai larg al observației.
Sistemele, oricare ar fi ele, nuclee, compuși chimici, planetare, galaxii, etc., nu ar putea exista, funcționa, fără aceste succesive autocorectii, inclusiv așa-zisa, “evidenta”, atracție gravitațională.
Unde se situează Fizica actuala si cutumele sale?
Unde este știința cuprinzătoare?
Dacă nu știm sa le interpretam ca atare, la ce bun dovezile practice?
La ce bun aceste informații?
Care informații?
Informațiile corective.

[Stanescu Octavian]

inca nu va dati seama ca lumea exista din veci infinita intindere in timp fara vietati cu creier ?? aparuta ca accident anomalie aici sau oriunde pt o fractiune de moment . vietatile cu creierasul mereu subdezv
oltat infinit de slab nu inteleg nimic nu apuca sa inteleaga ca moare . povestiti ce apucati incercati in 50 ani doar sa intelegeti din cercetarile altor inaintasi . nu aveti creierul mai bun mai destept mai lucid fata zeci sute de mii de inaintasi de strabuni .

[IACOB DUMITRU]

Constientizarea nu se rezuma numai la creier, oricât de dezvoltat sau subdezvoltat ar fi el.
Pe de alta parte, nelimitata dar finită este lumea, adică datata, ordonata, in cunoștința de cauza, nimic pur accidental.
Dacă prin absurd, “accidental”, acțiunile cuantice, constientizarile cuantice, “creierele cuantice” nu si-ar mai face treaba, atunci creierele noastre, nici măcar întâmplator, nu ar mai avea șansa la existenta, la observatie, la evoluție etc.
Informațiile oferite de mine, având la baza statutul erorii, asimetria obligatorie, nu au mai apărut niciodată, atât de detaliat, in spatiul public.
Sa fim serioși, creierele predecesorilor noștri nu au beneficiat de avantajele momentului, de posibilitățile oferite la momentul actual.
Datoria mea a fost sa aduc la cunoștința date, informatii, modalități relativ noi si ofertante de înțelegere, de operare si analiza a faptelor.
Fără nici o supărare, asimilarea si intelegerea acestor noi si pertinente informatii nu mai reprezintă lupta, războiul meu interior.

[Stanescu Octavian]

continuati balivernele scornite de creierul din dotare (avand impresia convingerea ca sunteti peste toti cercetatorii inaintasi si contemporani ca valoare si inteligenta ) si asta din scaunelul pensionarului din balcon din Bucuresti. he he obsesia ca materia e vie judeca simte sau ca timpul se poate scurge variabil neuniform sau ca exista in afara materiei.

[MariusP]

[IACOB DUMITRU]

Timpul fizic vine la pachet cu etaloanele naturale de măsura, etaloane create de el însuși, in diverse exemplare, conștientizându-si in felul acesta propria scurgere, propria existenta, dând naștere diverselor structuri, inclusiv celor considerate materiale.
Înainte de a mai exercita obsesia denigrării cu orice chip, dați-mi un singur exemplu practic, dovada care sa ma convingă ca timpul se scurge perfect identic in oricare doua locații diferite ale spațiului fizic.
Viul, din punctul meu de vedere, este strict legat de posibilitatea de a dezvolta o calitate, calitatea de a te autocorecta, de a te adapta noilor condiții in particular, evoluției in general.
Uneori, gândul “morții” ne sperie si acaparează marea parte a vieții relativ scurte, a existentei in aceasta stare de cunoaștere, de conștientizare, efectuată din sau in afara unui balcon (in cazul meu, in mijlocul naturii).
Exista diferite forme de conștientizare, cele mai multe dintre acestea având o durata de viata relativ nedeterminata, “văduvită” de gândul obsesiv si inutil al morții, al dispariției precoce.
Pe de alta parte va înțeleg comportamentul si crezul științific, acesta fiind si motivul pentru care, acum mai bine de 50 de ani, m-am apucat de lucru intens, dedicat, pe cont propriu, fără menajamente, pe cât posibil cât mai distant fata de preconcepțiile strecurate in studiile mai mult sau mai puțin științifice.

[Stanescu Octavian]

omul din mijlocul naturii ! scufundat in apa cu gheata apoi calare spre Vena va uitati la ceas impreuna cu familia de revelion ? ciocniti un pahar si toti fac la fel la ora 12 . masinile au roti si viteza limitat in oras . montura cu oroologerie pozeaza imaginea stau nemiscata pe senzor .de ce ? pamantul se invarte ? evenimentele parcurg un drum - pasi identici . inima bate tot asa pulseaza fara sa stie ca este la panda un timp cu smeceherii ce face sicane ( mai sta ingheata apoi pleaca rapid poate si inapoi si iar inainte )

[Quasar]

[IACOB DUMITRU]

Da, “INSIRARILE” sunt in cea mai mare parte “conotatii” lesne desprinse dintr-o calitate comuna a spațiului fizic, calitate de a te diversifica, de a te diferenția, de a te reliefa, de a te conștientiza etc.
Practic, oricare reper fizic relevant are volum, forma, frontiere cu o doza de imprecizie in determinare, predispuse sistematic la modificare prin înaintare unisens (detalii in fișierul pașii ascunși ai spațiului cuantic, mutat in Off-topic).
Așa-zisele nedeterminari, erori in determinare, sunt in fapt , deopotriva, constientizari, evaluări cantitative imposibil de anihilat, contabilizate, contabilizare regăsită in ipostaza unor relevante relatii
fizice, relatii devenite modalitate de structurare, corpusculi, repere relativ durabile etc.
Prin demascarea ideii de continuitate absoluta, ca fiind idee aberanta, fără soluție practica, fără sens logic, se desprind oportunități in favoarea unui mod de a opera, de a aprecia, de a analiza, deosebit de ofertant.
Principiul nedeterminarii este in fapt principiul determinării, atata vreme cât “abaterile” sunt contabilizate, apreciate calitativ si cantitativ ca si etaloane naturale de măsura.

[IACOB DUMITRU]

Paradoxal sau nu, pe langa avantajele incontestabile, cuceririle stiintifice obstructioneaza, nedorit, calea spre cunoastere in vasta sa splendoare, formalismele dezvolate devenind repere tabu, piloni ai unei maniere asa-zis deontologica de lucru.
Definitii pese definitii, reguli scrise sau nescrise, modalitati de abordare, consfintite stiintific, sunt azi atat instrumente de lucru cat si companioni infiltrati in personalitatea noastra, in felul nostru de a fi, de a gandi.

Exemplu:
In principiu, timpul fizic se releva multidimensional si implicit tridimensional, "trigonometric", spatial., astral.
Cum?
Asteptarile, conform unui asa-numit bun simt, se indreapta spre presupusa existena a unor minusculi corpusculi, perfect omogeni, in interiorul carora domneste o continuitate deplina.
Privita si analizata in detaliu, atat omogenitatea cat si continuitatea absoluta reprezinta teoretic si implicit practic acelasi lucru, o stare care nu admite saltul, golul, intreruperea si implicit posibilitatea de diferentiere dovedita, o stare care, desii ilogica, fara solutie existentiala, "bantuie" cu indarjire maxima esafodajul "firescului" bun simt.

[IACOB DUMITRU]

Nu este locul si nici cazul sa facem aici apologia logicii si a bunului simt, dar trebuie menționat faptul ca, răspunsurile acordate unor întrebări considerate fundamentale, pentru a își atinge ținta, trebuie sa fie adaptate necesităților bunului simt, așa cum este el, cu bunele si relele sale.
Mai exact, dincolo de oricare formalism matematic si indiferent cât de corect ar fi el, acesta va fi suficient de concludent in măsura in care i se va asocia “o poveste”, un scenariu, un îndrumar vorbit cât mai apropiat de “lungimea de unda” a bunului simt, pe limba împrejurărilor care au generat întrebările, au generat o logica vorbita, o logica ce își caută soluțiile.

[IACOB DUMITRU]

Ne place sau nu, mai in gluma mai in serios, extrem de sugestiva este descrierea scurgerii timpului fizic care, extrem de “agitata” in planul cuantic, se releva “lin” si fără perturbații semnificative in planul observațional mai larg, accesibil noua.

[IACOB DUMITRU]

Cercetata in fel si chip de minti luminate, gravitatia este pe cat de evidenta practic, tot pe atat de controversata din punct de vedere teoretic.
Ca un aizberg desprins conceptual, se emite existenta unui „vinovat” salvator, gravitonul, o particula cu statut enigmatic.
In realitate, nici vorba de asa ceva, la origini, oricare corpuscul fiind in fapt o relatie, un cumul de interactii intre diverse relatii, repere ce pot fi mai mult sau mai putin relevante.
Exemplu:
Fotonul este o particula relevanta sau nu, de la caz la caz, este o unda care, dupa fiecare oscilatie completa isi modifica, mai mult sau mai putin subtil, lungimea de unda, modificare imperceptibila la momentul repectiv, perceptibila totusi, contabilizata de o relatie specifica unui plan mult mai larg al informatiei.
Se spune ca fotonul imbatraneste, unda imbatraneste, raza de curbura a traiectoriei ei fiind din ce in ce mai mare se modifica in consecinta.
Exista un nivel, un plan al observatiei pe care putem sa il numim ca fiind subcuantic, definit de repere, de evenimente inobservabile in mod direct, evenimente inmagazinate in asa-numita stare intunecata a energiei, a materiei.
Fiecare particula elementara a unui corp material este, la modul instantaneu, cel putin parte a unui foton, un semifoton, cealalta jumatate activand neobservabila direct, in starea intunecata, trecerile din zona vizibila in zona intunecata si invers a acestora realizandu-se la fiecare modificare de stare, dupa caz.
Imbatranirea cumulata a fotonilor aflati in zona vizibila, in relativa apropriere si legatura unul cu altul, prin numarul lor mare (asemanator nui snop), scoate la lumina acest fenomen ca si fenomen gravitational.
Scurgerea neuniforma a timpului, imbatranirea, genereaza toate modificarile razelor de curbura si implicit toate tipurile de forte cunoscute.