[Night]

incompletitudinea oricărei afirmații trebuie demonstrată. Sau opusul ei!

[IACOB DUMITRU]

Scoti din context, omul iti da un deget si tu ce faci?
Ideea era ca nu trebuie sa arunci la gunoi ceea ce nu intelegi, caz in care despre contraargumentatie nici nu mai poate fi vorba.
Filosofia este stiinta complexa si completa, se bazeaza pe deductii succesive, metodic, reduceri la absurd, conectand diverse limbaje de apreciere si comunicare, asta este adevarata filosofie si nu ignoranta ta etichetare "asta e filosofie".
In principiu, relatiile matematice sunt vaduvite de valoare in afara adnotatiilor de rigoare.
Certum est nihil extra indeterminationem.

[IACOB DUMITRU]

Afirmantia precedenta, enuntata in latina, reprezinta o reformulare a cauzelor care au condus la formularea asa-zisului principiu al nedeterminarii, principiu care in fapt este 'incorporat' de oricare aplicatie, de oricare relatie fizica, de oricare stare fizica.

[IACOB DUMITRU]

Utilitatea relației matematice necesita a fi însoțită de conotațiile sale:
- reprezintă o observație, o informație specifica planului macro, planului vizual, planului in care deviația este la vedere;
- relevanta este permisă de schimbari semnificative ale direcției;
- observatiile sunt tributare relevantelor, cuantificarilor;
- schimbarea de direcție este tributara lungimilor de unda;
- modulațiile constau in acțiuni de modificare sistematica a valorilor, implicit a direcțiilor, in abateri efectuate pas cu pas, respectând același principiu de funcționare, intr-un plan micro, minim observațional, cuanta cu cuanta, ciclic, turbionar, conservând direcția de înaintare in plan longitudinal, pentru o durata relevanta, semnificativă de timp.
Concluzie, principiul funcționează si pe distante, in planuri observaționale mai mici decât lungimile de unda, specifice oscilației complete, abaterile fiind suficient de bine cuantificate, fiind actorii tuturor planurilor observaționale, tuturor informațiilor, tuturor constientizarilor.

[Stanescu Octavian]

vorbiti inutil in gol fara sa aratati ca stiti ceva in plus fata de fizica claselor primare .cuvite cuvinte in loc sa priviti real ceva un experiment nu cautati esenta sa desvelopati . ce este campul ? in jurul magnetului este materie campul? miscarea magnetului fata de observator .... produce ce? unda electromagnetica . exista si foton acolo cat de mare este . nu poate omenirea sa raspunta milioane de ani la asta ce zic

[IACOB DUMITRU]

Domnule Stanescu, din spusele dumneavoastră constat ca, indiferent de nivel, Fizica primara sau avansată este muta in fata unor întrebări milenare.
In fapt, pentru o mai buna înțelegere, se cere un plus de detaliere in ceea ce privește legile fizice si cauzele lor.
In principiu, pot sa va ofer cel mai simplu răspuns, tot ce ne înconjoară reprezintă forma de structurare pur electromagnetica.
Ideea este ca, se cunosc insuficiente detalii despre electromagnetism.
Pentru dumneavoastră am vorbit cu siguranța in gol, un gol pe care nu puteți sa il reproduceri, chiar dacă, in acceptiunea dumneavoastră, este la nivelul elementar al claselor primare.
In lucrarea mutată in off-topic , se explica cu lux de amănunte rolul si traseul abaterilor in determinare, segmentarea succesivă a direcțiilor, in vectori legati, cauzând curburi, raze si implicit fenomenul Forța, etc..
Îmi pare rău, exista un plan al informației la care accesul este permis indirect, apelând la ochiul mintii, la procesare, la “developare” personală,

[Night]

Și Einstein tot așa a procedat inițial. Prin experiment mental. Acel, .. ce ar fi dacă.

p.s. utilitatea sau inutilitatea sunt rezultatul unor iluzii personale. Nimic științific în discuțiile despre utilitatea discuțiilor.

[IACOB DUMITRU]

Cutume, cutume si iar cutume, discuțiile sunt schimburi de idei, schimburi de informatii, de procesare, procese fizice absolut normale pe care știința, “ancorata in realitate”, ar trebui sa nu le mai ignore.
Îmi amintesc cu plăcere de clasele primare când, profesorul de fizica ma informa despre detaliile unui spațiu informațional așa-zis “subcuantic”, un spațiu in care operează cu succes, ca singura modalitate de operare, relațiile fizice de incertitudine ca si relatii de ordonare a abaterilor, de aproximare, de determinare, de “încarnare” a informațiilor si implicit a interactivității lor.
Suntem rezultatul unor astfel de procese fizice, incertitudinea ca si nedeterminare este unic fel de a fi, este sete continua de a cunoaște, de orientare si reorientare, de discuție, de informare, de discordie ….
Uneori, exista si starea de cocoțare intr-un turn de fildeș, intr-o realitate predominant imaginare, un fel de scurtcircuit intelectual acceptat ca dar troian.

[IACOB DUMITRU]

Principiul incertitudinii socheaza prin interpretarile sale variate, pornind de la starea de realism local si finalizand cu interpretarea bazata pe statistica, pe hazard mai mult sau mai putin previzibil, mai mult sau mai putin imaginar.
In principiu:
- oricare ar fi ele, interactiile se releva, sunt asociate, ca si deviatii sistematice ale directiei de deplasare, ca si abateri etc...;
- „Erorile” de masura sunt practic o masura a interctiilor ca atare, sunt potentiale etaloane;
- „Erorile” nu sunt si nici nu pot fi considerate constante, sunt variabile in timp si spatiu;
- Valorile erorilor sunt oscilante, sunt aproximatii succesive, decalate intre ele de un minim si garantat ecart de valoare, ecart acceptat ca si etalon natural de masura;
- Diferentierea de un minim ecart al abaterilor conduce la aspectul cuantic, incontinuu, corpuscular etc...;
- Realitatea, spatiul fizic este rodul unor ‚erori’ naturale, unor procese naturale de determinare, unor observatii interactive;
- Erorile naturale se asociaza in structuri acceptate ca si potentiali observatori, ca si procese de determinare.
- ca si stari bazate pe eroare, starile fizice, starile reale nu pot fi reproduse identic, acceptate ca si conditii identice la modul absolut.

[IACOB DUMITRU]

Einstein a avut dreptate, “Dumnezeu nu joaca zaruri”, exista așa-numita “stare locală”, stare a “timpului util”, in care evenimentele se desfășoară conform unor reguli fizice, relații fizice de monotonie a distributiei evenimentelor, abaterilor, distribuție ce nu are nimic in comun cu comportamentul aleatoriu, justificat statistic.

[IACOB DUMITRU]

Exista sau nu asa numita materie intunecata?
Desigur ca exista, tot asa cum exista prejudecata existentei spatiului ca un gol, la modul absolut.
In principiu, exista un plan al observatiei definit de actiuni, de evenimente elementare ale succesiunii timpului, de evenimente diferentiate intre ele, prin aproximare, suficient de relevante, insiruite asemenea unor instantanee, unor cadre succesive corelate ce surprind actiunile cele mai intime ale spatiului, actiuni de colaps/expansiune a acestuia, descrise la un asa-zis nivel "real local" al informatiei.
Aceasta succesiune de actiuni elementare dau conturul unor modulatii, corelate intr-o unica relatie, monotona, captiva si durabila in propria carapace.
Practic este vorba de foton, de o relatie fizica ce se defineste, pas cu pas si in timp real, pe un spatiu, pe un domeniu acceptat ca si volum aflat in crestere/descrestere asimetrica, cu un debit volumic relativ, aproximativ, constant, relevat prin schimbari succesive de directie, fenomen ce poate fi descris, aproximat cu ajutorul unor vectori legati, necoplanari, aflati la granita unor spatii, volume distribuite in ordinea "varstei lor", mici spatii cu forma unui triedru puternic disproportionat (vezi descriere amanuntita in lucrarea mutata in off-topic, "pasii ascunsi ai comportamentului cuantic), legate intr-o succesiune ce poate fi aproximata cu o suprafata melcata avand pasul aflat in crestere/descrestere si directie unica de dezvoltare.
In concluzie, spatiul fizic este un "produs", datorat scurgerii diferentiate a timpului pe durate relativ scurte, ce isi modifica, modeleaza sistematic reperele, granitile, aliniind "familii", "generatii", "succesiuni relativ lungi de viata aflate la un loc, intr-un prezent comun, la 'aceeasi masa'.
Experimental, prin flux de fotoni, se evidentiaza relatia de vecinatate a acestora si nu trebuie confundata cu intimitatea unui singur foton, descrisa anterior, "neagra" in acceptiunea unora.
Fenomenul intim al unui foton este prin excelenta fenomen electromagnetic, fenomen ce poate fi descris pe baza unui singur "ingredient", respectiv expansiune/colaps, pe fondul vitezei diferentiate de scurgere a timpului, 'a timpului in timp util'.
Toate detaliile enumarate anterior decurg din ideea conform careia repaosul absolut nu exista, nu poate fi probat, ca si solutie logica si implicit practica, ca si stare fizica real posibila, gazda a unor informatii.

[Night]

Apropo de Foton. Fizicianul și Chimistul Gilbert N. Lewis cel ce a consacrat termenul a fost nominalizat de zeci de ori la premiul Nobel pentru Chimie (nu Fizică) necâștigându-l însă niciodată.

[IACOB DUMITRU]

Nu întâmplator am insistat sa nu se facă confuzie între flux si Foton ca atare.
In principiu, Fotonii se “zbenguie” mai mult sau mai puțin haotic in linie relativ dreapta, in toate direcțiile.
Cum omogenitatea absolut perfecta nu poate reprezenta soluția unei stări posibile, avem garanția existentei unor grupări de fotoni capabile sa facă diferența, sa se facă remarcați. grupați, aliniati, intr-o vecinătate pe o direcție comuna, conectați intr-o relație de vecinătate, de influența reciproca, sau in alt tip de relatii fizice printre care, relațiile tip sarcina electrică recunoscuta ca si Proton sau Electron (grupați pe direcții relativ convergente/divergente) si nu in ultimul rând, gruparea tip materie întunecată.

[IACOB DUMITRU]

Fotonii pot activa atât integral cât si parțial in “zona întunecată”, afisand in cadrul unor relatii fizice “desfășurate la vedere”, după caz, una din stările sale succesive, respectiv fie colaps, fie expansiune.
Electronul poate fi aproximat ca si relație fizica prin care “se pompează” spațiu in jurul sau, colaps in cazul protonilui, ca si când spatiul ar veni sau s-ar transfera din neant, in realitate realizându-se un transfer din sau spre zona întunecată, transferul se face secvential, succesiv, pe rând prin abordarea multiplelor directii, convergent/divergent, creând o așa-zisa stare de relativa sfericitate, aproximativa sfericitate, pasing etc…
In concluzie, transferul din si spre zona întunecată reprezintă un fenomen intens ce contribuie din plin la formarea structurilor, materiei.
Realitatea, prin stările sale diverse, reprezintă aplicații ale unor soluții de existența ce nu sfidează, nu încalcă, niciodată logica, activând ca si acțiuni de aproximare, de evaluare.

[Night]

Logica este în baza legităților materiei. De ce? Cum? Oare de ce? Cauzalitatea.. etc.

Întrebări ce vin natural. Aceste întrebări fără răspuns au creat religiile. Și noi, din știință am făcut o religie. Credința în determinism. (glumesc).