[iulian90]

Intradevar ,conteaza si omul din spatele telescopului, nu numai locatia sau instrumentul folosit in observatii sau conditiile meteo.

In astronomie trebuie pricepere, multa rabare si perseverenta ca sa obtii printre cele mai bune rezultate, mai ales in astrofotografie, unde cerintele sunt mai mari decat la observatii vizuale, dar uneori priceperea si experienta acumulata poate compensa un echipament mai mediocru si astfel poti scoate mult mai mult cu el prin optimizari, reglaje ,incercari, prelucrari ale rezultatelor obtinute cat mai binefacute, decat cu un echipament mai performant dar fara pricepere prea multa.

Cu telescopul SW de 130mm am scos la planeta Jupiter poate cea mai buna imagine de pana acum, peste cele obtinute cu telescopul Seben de 150mm, datorita unor modificari si optimizari aduse telescopului de 130mm (modificare barilet oglinda primara, modificare spider si suport oglinda secundara + inlocuirea acesteia cu una mai buna si mai mare, inlocuit focuser cu unul metalic de calitate, velurat interiorul tubului si nu in ultimul rand o colimare facuta ca la carte).
Desigur ca si conditiile meteo conteaza destul de mult si pot influenta destul de mult rezultatele dar cu pricpepere se pot scoate rezultate satisfacatoare si uneori chiar bune la procesare ,in pofida conditiilor mai proaste (turbulenta mare, transparenta cerului mai mica, poluare luminoasa etc.).

Daca reusesc sa-i construiesc o platforma ecuatoriala la telescopul Gigant de 245mm, cu care sa fac urmarire la planete, Luna sau chiar la DSO, voi putea obtine rezultate cu mult peste cele obtinute cu telescopul de 130mm, atunci cand se intrunesc si conditii bune (turbulenta redusa, transparenta mare a cerului).

[Mircea Pteancu]

Repet ca sa nu fie cumva neintelegere: sunt de acord cu ideea ca cerul este factorul obiectiv cel mai important. Din aceasta cauza se fac si observatoarele profesioniste in locuri bine studiate.
Ma rog,nu si in Romania unde Coculescu a fost un miop care habar nu avea ca locuieste intr-o metropola.

Si de aceea profit de fiecare data cand pot sa merg cu Armand la cer negru. E grozav cerul acolo !


Asa sa faci Iulian, e buna ideea, Doamne ajuta !

Mircea

[CristiB]

Despre factorul uman putem scrie o carte si tot nu ajungem la un numitor comun.
Visul meu e sa fac observatii de pe varful din imagine. Am ajuns de cateva ori acolo dar nu am ramas niciodata peste noapte. Pana la jumatatea traseului, ~1000 m altitudine, se poate ajunge cu masina. Chiar si aici conditiile sunt excelente cand e senin deoarece lipseste orice urma de poluare omeneasca.
Dar ma gandesc ca de acolo de sus, pe la 2000m altitudine, caii putere ai unui telescop voluminos devin foarte relativi in fata unui binoclu de mana de calitate.
A aparut si Luna!🙂

[mmarin]

[varadinagypal]

cam asa, in Hakos am vazut niste pensionari nemti, tataie langa tataie, cu ditamai instrumente scumpe si... cam atata puteau. Acolo noi eram cei apertura in loc de tigle pe casa.

[iulian90]

[Night]

[tudor]

Nu întotdeauna pe munții împăduriți cerul este bun, tocmai datorită umezelii vegetației. Cei mai buni munți sunt cei "uscați". Acum ceva timp am fost împreună cu colegul nostru Daniel la cabana Piatra Arsa , cea de lângă Babele. Am inchis luminile exterioare cabanei si stelele s-au "aprins" superb. Dar noaptea aceea nu s-au văzut planetele după așteptările noastre, chiar dacă a fost senin!

[Night]

De multe ori cerul vizual este diferit (foarte diferit) de cel al senzorilor CCD-CMOS. Eu personal, mă uit la scintilația stelelor. Cu cât e mai mică .. cu atât cerul este mai .. darnic! (pe de altă parte transparența atmosferei contează și ea, și bănuiesc că cea din urmă dă prima notă).

Poți avea un cer foarte transparent cu o turbulență mare, sau un cer mai puțin transparent cu o turbulență mică.

Unde este acel sweat-spot (punct de inflexiune)? Undeva este!

[iulian90]

Uneori se mai intampla sa fie cer cristal si cu turbulenta redusa in unele seri, dar se intampla destul de rar si depinde si de relieful locatiei de observare. Un astfel de exemplu a fost chiar aseara; cer senin limpede cu seeing bun la Braila, insa cu Luna prezenta la o faza destul de mare. Gratie acestor conditii (exceptand prezenta Lunii) am obtinut rezultate bune in fotografierea planetelor, de la Venus , Saturn, Jupiter si pana la Marte.

Am utilizat atat telescopul Sky Watcher 130/900mm si camera ZWO ASI178MM cu barlow 2x, cat si telescopul Gigant 245/12896mm cu aceeasi camera si barlow2x la fotografierea planetelor, in primul caz, cu telescopul SW 130mm beneficiind de montura ecuatoriala cu urmarire, am tras capturi de peste 10000 cadre fiecare, in cel de-al doilea caz , cu Gigantul de 245mm pe montura Dobson fara urmarire, am reusit sa fac capturi de doar 1200-1300 cadre fiecare caci planetele ieseau rapid din campul camerei, dar rezultatele au iesit satisfacatoare in acest caz. Dar cand voi reusi sa fac o platforma ecuatoriala Gigantului de 245mm acesta va bate telescopul SW130mm la capitolul detalii fine in conditii de seeing bun, oferind imagini planetare mult mai detaliate si mai mari.

Deja inca de pe acum ,fara urmarire si la un numar redus de cadre per capturia Gigantul de 245mm ofera detalii usor mai bune decat telescopul SW 130mm. La Jupiter se observa diferentele dar si la Marte sau Venus. La Saturn nu am mai apucat sa fac capturi si cu telescopul SW de 130mm ci doar cu Gigantul de 245mm.

La Jupiter am facut cu Gigantul de 245mm doua serii de capturi ,unele la inceputul sesiunii ,celelalte la o distanta de peste o ora, unde am suprins inceputul tranzitului satelitului Io, insa nu am mai apucat si tranzitul umbrei acestuia caci mi s-a umplut rapid memoria de pe laptop si nu am mai avut loc de alte capturi.

[iulian90]

Mai prezint inca o serie de imagini planetare ,cu planetele Jupiter, Marte dar si Uranus, facute in seara asta cu Gigantul de 245mm. Conform prognozei pentru seara asta ar fi fost innorat dar vremea a oferit o surpriza placuta; cer senin cristal dupa ora 19 cu seeing bun, dupa ce in restul zilei a fost mai mult innorat. La planetele Venus si Saturn nu am mai apucat sa fac capturi acestea fiind deja prea jos pe cer, spre sud-vest, cand s-a inseninat.

[iulian90]

Prezint cateva imagini cu planetele Jupiter si Marte din 20 si de aseara, 23 ianuarie, facute cu camera ASI178MM si reflectorul Gigant 245mm la focala echivalenta de 2572mm cu barlow 2x.
Imaginile cu Marte au iesit super, destul de clare si detaliante, insa imaginile cu Jupiter nu prea se ridica la nivelul celor cu Marte, posibil si din cauza expunerii si castigului mai mari decat in cazul capturilor la Marte
(care are stralucire de suprafata mai mare decat Jupiter desi la Marte magnitudinea aparenta e mai mare decat la Jupiter), dar si din pricina numarului prea mic de cadre adunate, ca urmare a lipsei de tracking (telescopul Gigant e pe montura Dobson), dar deja m-am apucat de un proiect de platforma ecuatoriala pentru Gigant, ca sa il pot folosi la adevaratul sau potential, cu tracking, sa pot aduna mii sai zeci mii de cadre per captura, nu doar 1300 ca in prezent.

[Mircea Pteancu]

Sambata 25 Ianuarie a.c. am efectuat observatii la planete cu dobsonianul Grond D= 250mm F/4.8 folosind grosismentele de 171x/ zoom Svbony model 135 f=7mm + 240x/ Radian 5mm + 400x / Radian 3mm.

Observatii:

- Venus a fost prima tinta. 171x: terminator concav, dupa dichotomie, trecut deja in emisfera estica, faza estimata la o optime din raza discului planetei si pe care am rotunjit-o la 40%. Azi Stellarium mi-a spus ca la momentul 17:20 UTC, momentul observatiei, faza calculata era de 42%.
Culoarea zonei iluminate a fost alb stralucitor. In multe alte ocazii stralucirea lui Venus mi se parea metalica, asa ca argintul foarte lustruit. De data aceasta mi s-a parut ca Venus avea o culoare alba ''siriana'', cu nuanta destul de intensa de albastru.
Am observat cel putin zece pasaje ale planetei prin campul vizual. De fiecare data mi s-a parut ca vad un sir de trei pete, orientate pe directia N-S si centrate pe un meridian aflat cam la un sfert de raza a planetei de terminator. Petele zarite, cu contrast extrem de scazut, pareau sa se intinda spre Nord si Sud pana pe la latitudinea 50* -60* N respectiv S. Am apreciat intensitatea petelor de cel mult 0,5 , mai degraba 0,2 - 0,3, pe o scara in care 10 este fondul cerului. Petele se vedeau cel mai bine cu ocularul reglat la focala de 8,5mm deci la o marire de 140x.
Poate a fost o iluzie dar a fost una care s-a repetat desi am plasat planeta in mai multe parti ale campului vizual si am observat-o si inaite si dupa trecerea prin centrul campului.

- Saturn a fost tinta urmatoare. Era deja la altitudine joasa. Am vazut doar globul planetar, inelul ca o andrea infipta intr-un ghem de lana, satelitul Titan la Vest la o distanta maricica de cel putin cinci diametre de inel. Spre Est se vedea satelitul Rhea, la o distanta de un diametru inelar si chiar in planul inelului. Aici am folosit marirea de 171x obstinuta cu ocularul zoom.

- La Neptun rezultatul a fost negativ. Pe cand am terminat cu Venus si Saturn, zona lui Neptun era deja obstructionata de crengi, pur si simplu am dat kix, nu am reusit sa gasesc planeta.

- Uranus a fost insa ''sifon'' de gasit. Am trimis la nani ocularul zoom si am luat ocularele Radian pe post de ''glontul de argint''. Stiam ca voi avea nevoie. Nici la 240x cu Radian 5mm si nici la 400x , cu Radian 3mm, nu am zarit nici un detaliu pe discul planetar de un albastru azuriu estompat.
Intai mi-a atras atentia la 240x o stea foarte slab luminoas, aflata la mica distanta spre Nord de planeta. La stelele duble sunt multi companioni departati la asemenea distante. Asta mi-a atatat curiozitatea. Am armat telescopul pentru 400x si urmatoarea jumatate de ora am scanat si am tot scanat zona. Astfel am surprins de suficient de multe ori, mai mult cu vederea periferica dar uneori si cu cea directa, un obiect stelar extrem, extrem de slab luminos, aflat la NE, la o distanta de vreo trei ori mai mica de Urnaus ca steaua m=13,4.
Am facut schiat atasata si am comparat-o azi cu appletul lui Sky and Telescope pentru satelitii lui Uranus si cu Stellarium. In Stellarium am identificat steaua ca fiind de magnitudinea 13,4 si cu coordonatele AR 3h22m22s si Dec + 18*23'. Iar obiectul cu aspect stelar, mai apropiat de planeta, a fost satelitul Oberon care are, dupa Stellarium o magnitudine ''inner sanctum'' m= 14,2.

Raza efectiva a campului meu vizual la 400x este de 270 secunde de arc. Presupusul satelit l-am apreciat a fi la distanta de 1/8 R adica la 34''. Stellarium spune ca asa-zisul satelit era la momentul observatiei la 40'' de planeta. Deci am o eroare de 6'' in apreciere.
Steaua m=13,4 am apreciat-o ca fiind la o distanta de 1/3 R adica la 90'' de planeta. Stellarium indica steaua la o distanta de 110''. Aici valoarea absoluta a erorii de apreciere este mult mai mare, de 20''.
Sper insa ca stimatii colegi astronomi amatori vor fi indulgenti cu moshu Mircea si vor accepta ca ''asta e''. In ambele cazuri, probabil aceasta este precizia mea de estimare a distantelor unghiulare, am estimat distantele la 80%. Adica tind sa le scurtez cu 20%, cu o cincime.
Din aceste estimari de distante, unghiuri de pozitie, din Stellarium si din appletul Sky and Telescope am dedus ca obiectul foarte slab luminos a fost satelitul uranian Oberon.

- La Jupiter am vazut o planeta linistita cu benzile NEB - SEB- NTB - STB- intunecarea polara nordica slab luminoasa si aproape unita cu NTB. STB a fost banda cea mai slab luminoasa iar intunecarea polara sudica se vedea numai cu vederea periferica.
Intre NEB si SEB se vedea o banda ingusta, usor mai apropiata de SEB. Doi sateliti jovieni erau la Est si doi la Vest.

- La Marte am vazut cu claritate numai calota polara nordica. Parca, parca se zareau si niste pete dar pareau chiar mai slabe ca intensitate ca cele de pe Venus ceea ce m-a facut sa intorc tafnos telescopul de la ele.

Deci din mareata ''aliniere'' am vazut doar cinci planete daca nu o socotesc si cea pe care am domiciliul dimpreuna cu vreo zece miliarde de glumeti.

Atasez notele despre Venus, Saturn si Uranus.

Cer senin, Mircea

[iulian90]

In seara aceasta am avut si eu cer senin si am iesit cu Gigantul de 245mm la observat si fotografiat planetele.

La Venus am facut si eu observatii cu atentie, insa nu am zarit vreo pata sau zona mai intunecata pe discul planetei. Dealtfel nici fotografic nu am descoperit vreo pata pe partea luminata a planetei.

La Jupiter am observat apropierea si apoi ocultarea satelitului IO de catre discul planetei Jupiter, la sfarsitul orei 20 - inceputul orei 21, de asemenea am observat si Marea Pata Rosie (GRS) pe discul planetei, dealfel apare si in imaginea de mai jos, rasarind dinspre estul discului.

La Marte discul pare mai golas, doar calota si o banda mai intunecata spre polul sudic se mai observa, posibil sa fie vreo furtuna de praf pe planeta Marte ,care ascunde din detaliile intunecate.

Am fotografiat si planeta Uranus si de data asta rezultatul a iesit mai bun, discul se vede mai clar in imaginea finala insa fara niciun detaliu.

La Saturn imaginea nu a iesit prea buna din pricina inaltimii mici a planetei fata de orizont unde refractia atmosferica e mai mare si blureaza partial imaginea planetei. Insa inelele se vad parca tot mai subtiri.

[Mircea Pteancu]

Iulian

Obtii resultate excelente cu echipamentele tale si iti multumesc ca ne prezinti rezultatele.

Am incercat sa gasesc pe internetu' lulii poze apropiate ca data de observatia mea. M-a dezamagit din nou, vad ca pe plan mondial are loc o manelizare, tictocare fara precedent. Eu am cerut rezultate cat mai recente iar goaglu si edge se calcau pe bataturi sa-mi aduca tot felul de poze papagalicesti, cat mai tipator colorate, unele din anii '60 - '70 ... the best ... the coolest ... bla,bla.

Pana la urma, rezolvarea a venit de pe Stargazer Lounge unde userul mikeDnight observase Venus in timpul zilei. Echipamentul folosit este de vis, luneta Takahashi de 100mm, prisma de la acelasi producator de top, vizor binocular, oculare Parks etc.
Vestea buna este ca observatia lui, efectuata cu doar o ora inaintea observatiei mele, confirma pe deplin existenta petelor venusiene zarite si de mine. Desigur, observatia lui mikeDnight este la un nivel calitativ incomparabil mai bun ca a mea. El a vazut detalii, vezi desenul, eu doar le-am zarit. I-am cerut voie sa folosesc desenul si i-am multumit, il atasez mai jos.
Sunt incantat ca am vazut petele asa cum am putut si aceasta, dimpreuna cu observarea satelitului uranian Oberon , ma indeamna sa fac mai multe observatii planetare in viitor.

Cer senin, Mircea