[MariusP]

Se pare că nova recurentă T Coronae Borealis cu o perioadă de circa 80 de ani va avea o erupție anul ăsta, între aprilie și septembrie.

Magnitudinea sistemului binar (gigantă roșie cu o pitică albă) este în jur de 10. Anul trecut, în martie-aprilie a scăzut până la 12.3, la fel cu un an înaintea erupției din 1946.
Magnitudinea la maxim ar putea să ajungă la 2.5 ± 0.5!

"Huge star explosion to appear in sky in once-in-a-lifetime event"
"T Coronae Borealis - Wikipedia"

[Mircea Pteancu]

Marius

Multumim pentru atentionare !

Zona mi-e cunoscuta, la mica distanta este R CrB la care am facut 16 observatii intre 28 Iunie si 28 Septembrie 2023.
Anul acesta, pe langa porcaria de poluare luminoasa este si asa o pacla persistenta in atmosfera incat, pana acum, in 2024, nu am reusit sa fac nici macar o singura observatie la R CrB. Nici cu reflectorul de 148mm. In binoclu nu s-au vazut niciodata stelele de comparatie suficient de bine ca sa le identific.

Atasez curba de lumina a stelei variabile R CrB conform celor 16 observatii ale mele, pomenite mai sus.
Cand observam o galaxie indepartata sau un roi ceva mai apropiat ... ''uau'' (daca-i vaicareala in scris e musai romglezita in forma ''wow'') si ''iui'' si ''vai'' si ''cool'' si ''hot'' . Si ... ramane cam atat.
Insa din datele obtinute din observarea stelelor variabile se fac uimitoare descoperiri in adancul cerului instelat.
Pun, ca exemplu, ce spune Jim Kaler, intr-o singura pagina, despre Mira Ceti / Omicron Ceti. Ce lucruri extraordinare s-au descoperit acolo.

Cer senin, Mircea

[Kirk Spock]

Zic sa redeschidem subiectul, avand in vedere ca am cam trecut de mijlocul perioadei in care s-ar putea produce evenimentul. Atasez si o poza in care sunt evidentiate atat nova T cat si variabila R mentionata de dl Pteancu. Din estimari, ar fi sanse ca nova sa ajunga f aproape de magnitudinea stelei Alphecca (Gemma), cea mai stralucitoare din constelatie. Asteptam cu interes si cu ochii pe... `coroana`.

[Mircea Pteancu]

Kirk Spock

Multumesc din inima pentru reamintirea acestei teme interesante !

Pana acum T CrB a trecut cumva pe sub radarul meu. De data aceasta am salvat hartile puse de Marius.
Ca sa stiu la ce sa ma astept, am verificat rezultatele recente pentru T CrB de pe situl lui AAVSO, in domeniul vizual. Am cerut serverului sa faca media pentru un pas de zece zile. Rezulta ca T CrB tandaleste undeva foarte aproape de magnitudinea vizuala 10.
Pentru oraseni, as sugera ca instrumentul sa fie un binoclu gigant de cel putin 70/ 80mm, fie luneta sau reflector de cel putin 10 - 12 cm. Eu voi folosi reflectorul newtonian de 148mm.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

In cursul serii de Sambata 29 Iunie am participat la Biblioteca Judeteana la evenimentul ''Vin la curte'', curtea fiind cea a bibliotecii. Am socializat pe teme astronomice cu vizitatorii standului astroclubului , am vizitat standul de mandale si expozitia de istorie viticola a Minisului. Pozele cu aradeni din anii 1900, vazute acolo, m-au impresionat in mod deosebit.

https://www.astroclubgalaxis.ro/2024/06/as...l-vin.html

Pentru ''atmosfera'', atasez una dintre pozele expozitiei, facuta in 1928, deci acum 96 de ani. La acea vreme, observarea stelelor variabile era deja in plina desfasurare in lumea larga si chiar si la noi.
In cartea sa ''Cum sa inveti stelele'' din 1913, Victor Anestin acorda spatiu larg observarii variabilelor.
Iar in 1925, este semnalata aparitia la Galati a ''Buletinului Asociatiei observatorilor romani'', asociatie formata pe ''ancienne section des etoilles variables'', adica ''Fosta sectie a stelelor variabile''.
Calin Popovici, membru al acelei asociatii si devenit apoi cel mai cunoscut dintre astrofizicienii romani, a acordat mereu atentie stelelor variabile.

Revin la seara de Sambata , 29 Iunie, 2024. Ajuns acasa, mi-am concentrat atentia spre T CrB.
Dar primele tentative de observare a novei recurente T CrB le-am facut mai devreme, Vineri 28 Iunie. In binoclul Aculon 10x50mm nu se vedea insa nicio urma din * T.
Am incercat atunci cu binoclul Bepento 20x60mm. Poate, poate, cu vederea periferica se zarea o mini-steluta la locatia potrivita. Dar de comparatii nu putea fi vorba. Pe harta de 15 grade postata de Marius, spre Est de variabila, se vad stelele ''61'' si ''67''. Intre acestea si variabila, se vede o coronita ovala de stele slabe. Prin binoclul 20x60mm, am vazut toate stelele din acea coronita, de unde deduc o magnitudine limita atinsa de 8,6mv. Pana acolo pot deci ''sa cobor'' cu binoclul 20x60mm. Precum zicea Eminescu despre Baiazid, atunci ''mi-am soptit in barba ...'' ca voi pune reflectorul D= 148mm pe variabila aceasta.


Ceea ce am si facut Sambata 29 Iunie. La 30x am recunoscut perechile de stele din zona dar T CrB doar se zarea. Singura diferenta fata de binoclul 20x60mm a fost aceea ca acum vedeam variabila cu vedere directa dar conditiile pentru o buna comparatie lipseau.
Am inserat in focuser ocularul zoom Svbony model 135 si am cautat marirea si campul potrivit. La 83x am vazut bine variabila, am putut sa-i evaluez luminozitatea si sa-i gasesc stelele de comparatie potrivite. Acestea s-au dovedit a fi stelele ''99'' si ''106'' din harta de trei grade postata de Marius. Am estimat T CrB la 10,4mv, fiind mai luminoasa ca steaua ''106''iar diferenta de luminozitate se vedea ''din prima''. Asadar, pace si liniste la T CrB in seara de Sambata: nicio explozie vizibila !

Am mai observat stelele variabile bet Lyr, R CrB, RR CrB, R Lyr, eta Aql, alf Her, R Sct, U Del si EU Del.
Doar la RR CrB am mai folosit newtonianul D = 148mm, la 30x. In rest am folosit binoclul Aculon 10x50mm.
La sfarsit, pe post de ''acadea'' am observat cu newtonianul, la 30x, Albireo si M56. Dubla rezolvata si colorata cu mare pompa iar roiul nerezolvat.



Mircea

[Kirk Spock]

Iata ca si septembrie e pe duca, dar nova noastra tot nu vrea sa vina la intalnire, dandu-i parca dreptate lui Marius cu titlul pus sub semnul intrebarii. Cumva era de asteptat, pt ca nu imi dau seama cum au facut specialistii calculele de le-a rezultat o perioada mult mai scurta dupa ultima aparitie decat intre cele doua de pe 12 mai 1866 si 9 februarie 1946. Un calcul simplu, presupunand (ca un profan) ca evenimentul se petrece cu o periodicitate constanta, ne-ar duce undeva pe la sfarsitul lui 2025, in niciun caz aprilie-septembrie 2024. In fine, poate nu vad eu cum trebuie lucrurile.
Cert insa este ca sansele de a surprinde fenomenul incep sa scada drastic odata cu apropierea lui noiembrie, de cand Corona Borealis va cam disparea de pe cerul de seara, urmand eventual sa ne trezim pe la 2-3 noaptea. Si iarna, brrr. Asta e, atata s-a putut...