[Mircea Pteancu]

Multumesc, o folosesc din frageda pruncie observationala.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Noa, gata, ieri mi-a dat ''liber'' domnul doctor sa imi reiau viata intrerupta in urma cu sase luni.
Mi-a zis ca sunt apt sa fac tot ce eram in stare sa fac atunci. Deci fara excese si fara iluzii dar trebuie sa revin incet, incetut la ''normal''.
Asa ca, tine-te bine tu, Astronomie si tu, ATM... aimbec!

Aseara, Luni 20 Mai, am reluat observatiile cu dobsonianul Toleascop 200x1232mm.
Cerul a fost foarte paclos iar Luna stralucitoare, foarte. Luna am rezolvat-o ascunzandu-ma in umbra casei. Iar pacla a trebuit sa o suport asa cum era.

- Am inceput cu stele duble/ multiple usoare, luminoase, cu separatie mare : Dubhe/ Alfa UMa/ BU 1077 AC - Alcor+Mizar/ STF 1744 - Polaris/ STF 93 - Castor / STF 1110, toate rezolvate la 49x / XCel 25mm. Ultima, Castor, a fost rezolvata mai greu, prin frunzisul corcodusului, datorita altitudinii mici.

- Au urmat Alula Australis/ STF 1523 si Alula Borealis / STF 1524. Am folosit marirea de 205x obtinuta cu Radian 6mm. Alula Borealis pare a fi o dubla lejera din cauza separatiei de 7'' dar nu-i chiar asa din cauza diferentei de 6 clase de magnitudine dintre stelele AB.

- 54 Leo/ STF 1487 a fost prada usoara la 205x.

- La Algieba / STF 1424 am vazut, la 205x, inafara de primara A si companionii B, C,D si E.
Trebuie sa deslusesc care o fi companionul F ... vezi schita electronica.

- STF 1517 cu separatia de 0,71'' de la Sud de Delta Leo a prezentat margelele cifrei ''8'' la 205x dar la 246x a fost foarte clar si frumos separata. Am inceput atunci sa am ganduri imperialiste ...

- ''Sa mai fac niste verificari'' , mi-am zis eu. STT 235 a lasat sa se vada la 205x companionul aflat la 0,99'' secunde de primara. Dar a fost nevoie de 246x / Radian 5mm pentru a vedea o puntita ampla de cer negru intre stele.

- Izar / STF 1877 si Alkalurops / STFA 28 au oferit imagini cum n-am mai vazut de multa vreme, cu discuri Airy si inele de difractie taios de clare. Foarte frumoase.

- STT 288 din Bootes, cu separatie de 0,89'' a fost bine rezolvata si separata abia la 246x. Era o concentratie de pacla densa in zona.
Cu STT 288 am de rezolvat o sarada. In jurnalul meu Excel am notat ca am rezolvat aceasta dubla in serile de 10 si 11 August 2019. Pe atunci, STT 288 avea separatia de 0,96''.
Am incercat ulterior se repet isprava dar n-am reusit. Oare am notat bine, nu cumva am observat cu ''Toleascop'' 200mm si am notat gresit pe ''Ratusca cea urata'' de 125mm diametru ?
Aceasta doar prin reobservare voi putea sa confirm sai infirm ...

- Ei bine, ajuns aici, am decis ''destul cu pregatirile''. Fara alte fasoane, am indreptat telescopul spre Eta CrB. Ce voi vede oare ? O pata de lumina zbuciumata de turbulenta ? Sau imaginea de nesters dar si ''pe nepregatite'' ca cea vazut in 2011 cu acelasi telescop la Eta CrB si Zeta Boo ?
La 246x/ Radian 5mm, Eta CrB a prezentat imaginea discurilor Airy ale stelelor A si B, tangente si inconjurate cu inele difractie partial contopite.
La 410x/ Radian 3mm, discurile Airy se vedeau clar ca obiecte distincte, uneori separate de o puntita instabila de cer (sa zicem) negru. Inelele de difractie nu se mai vedeau, se topisera intr-un fel de ceata luminoasa agitata de turbulenta.
Superb moment, superbe imagini, nu stiu cata vreme va trece pana le voi vedea din nou. Poate maine seara, poate peste un an, poate peste zece ...

- O asemenea seara de observatii nu putea sa aiba decat un singur final fericit, Zeta Her, foarte clar si frumos rezolvata si separata la 246x/ Radian 5mm.

Iata o seara de observatii , la care aproape ca am renuntat, pornita sub auspicii intunecate si care, de fapt, va ramane in amintire ( si in jurnale ) ca una de neuitat.

Cer senin, Mircea

[iulian90]

Ma bucur sa aflu ca v-ati insanatosit domnu Mircea. Faine observatii, o parte din aceste stele le-am observat si eu cu Gigantul de 245mm. Zeta Bootis nici cu Gigantul de 245mm nu a fost "imblanzita", nu s-a lasat splitata deloc, am observat-o alataseara dar rezultatul a fost negativ. Conform Stelle Doppie Zeta Boo ar avea o separatie in acest moment de numai 0,047" ! Dar nu stiu cat de reala e valoarea, caci e interpolata. La ultima masuratoare din 2022, conform Stelle Doppie, Zeta Boo a avut o valoare a separatiei de 0,1".
O sa incerc si eu sa observ steaua Zeta Her cu Gigantul poate in seara asta daca vremea nu se schimba prea drastic, deja au aparut nori Cirrus la Braila in seara asta.

[Mircea Pteancu]

Multumesc Iulian, Doamne ajuta la toata lumea !
In viitorul apropiat trebuie sa ma imprietenesc din nou si cu dobul Sky Watcher 250mm, ca mi-e dor sa fac observatii cu el.

La Zeta Boo care e un fel de ''Padrino/ Godfather/ Nasul'' merita sa pupam inelul si sa-i recunoastem suprematia prin observarea companionului C de 11mv si cu separatie foarte mare.
In rest, cum se zice ... ''Cosa Nostra''. Doar pierdem timp si energie.

La Zeta Her, succesul tau e garantat. La inceput, incearca un filtru albastru sau gri ca sa temperezi stralucirea primarei.
Iar cand vor fi conditii bune, fara filtru, pentru a vedea culoarea galbena evidenta a companionului B.
Atasez desenul lui Zeta Her, asa cum am rezolvat-o la 26 Iunie 2021 cu dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm, la G= 308x/ Lacerta 4mm WA si G= 385x/ TS Planetary 3,2mm.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Joi 4 Iulie ... iar pacla ... faina, groasa si grasa, cum e la moda acum '' fat and beautiful'' !
De observat Deep Sky ar fi fost o chinuiala.
De observat variabile ar fi fost incorect.
De ce sa nu observ stele duble ? Mai mult, am dat peste exemplarul meu din ''In Starland with a Three Inch Telescope'' de William Tyler Olcott in care vocea intaia apartine stelelor duble. DSO sunt amintite pe ici pe colo. In urma cu vreo 15 ani am folosit aceasta carte drept ghid de observatii. Dar nu am observat toate obiectele. M-am decis aseara sa observ duble dupa aceasta carte, lucru care a fost si o calatorie in trecut, pe vremea cand eram recrut in Legiunea Dublista.
Doar ca in loc de ''La boudin'', cantam '' La doublin '':

https://www.youtube.com/watch?v=QC6-AhOmnCk

Am ales constelatia Cygnus cu tabelul la pagina 58 si harta la pag. 59.
Am observat cu newtonianul D = 148mm F/5 la 30x/ XCel 25mm + 36x / 107x/ zoom Svbony 7-21mm + 188x / TMB 4mm Planetary.

Observatii :

- Beta Cyg

- 52 Cyg

- 17 Cyg

- omicron 2 Cyg

- Psi Cyg

- 61 Cyg

- 59 Cyg

- Mu Cyg

- 16 Cyg

- 26 Cyg

- 48 Cyg

- STF 2486

- STF 2578

- Chi 1 Cyg

- 3 Cyg

Intr-o ''pauza de nori'', cand Cygnus nu a mai fost vizibila, am rezolvat Izar / Epsilon Boo.
In timpul vanatorii de lebede ( un sport national romanesc practicat cu mult succes in Austria ), am observat NGC 6826 la care se vedea steaua centrala deja la 107x.
La final, am observat M39 , M27 si am rezolvat 13 Vul.

Dintre stelele cygnide, Regina Balului a fost fara nicio indoiala Mu Cg la care AB are acum separatia = 1,47''. In 1909, cand a publicat Olcott cartea sa, separatia a fost de 2,4'', cam asa cum sunt epsiloanele din Lira acum.
Este interesant de remarcat cum Olcott vedea ''duble- duble'' peste tot. Astfel, el descrie Mu Cyg drept o ''dubla-dubla'' formata din perechile AB de 2,4''/ acum 1,37'' si CD / 208''. Stelle Doppie spune insa ca CD nu este o dubla fizica. Ma rog, nu chiar in acesti termeni ci : AC si AD ''not physical''.

Ceva similar spune Olcott si despre Omicron2 adica STFA 50, ''dubla-dubla'' care ar fi formata din AB / 107'' acum 109'' si CD / 358'' acum 337''. La ora actuala, ''noi'' = Stelle Doppie credem ca ambele duble au un statut ''uncertain''.
Ca impresie vizuala insa, sunt de acord cu Olcott. Cand fac observatii cu binoclul ''ma sparg in figuri'' sa vad aceasta stea ca tripla. Prin telescop insa, este o ''duble- dubla''cu separatii mari dar foarte frumoasa, cu contraste superbe de culori.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Dupa ce am incheiat noul paragraf din viata mea zbuciumata de ''variabilist intarziat'', aseara, Sambata 6 Iulie, m-am delectat cu observarea stelelor duble dupa cartea lui Olcott, pag. 14-15, referitoare la constelatia Lyra. Am reobservat asadar:

- Eps 1-2 Lyr

- Zeta Lyr

- Beta Lyr ( trei companioni)

- Eta Lyr

- Theta Lyr.

Olcott a inclus in tabelul pentru Lyra de la pagina 14 aceste cinci stele. Pentru observarea lor am folosit
newtonianul D = 148mm la mariri de la 36x pana la 107x/ ocular Svbony zoom 7 - 21mm.

Insa in textul de sub tabel, de pe aceeasi pagina 14, Olcott aminteste cele doua stele ''debollissima'' E si F, ca fiind vizibile cu o apertura de patru inch. Eu am avut nevoie de 234x/ TS Planetary 3,2mm pentru acestea.

In acelasi text, autorul aminteste de nebuloasa planetara M57.
Despre Vega ne spune ca are un companion de magnitudinea 10 aflat , fata de stea, la ''dreapta si sus''. Pe vremea lui Olcott, observatiile se faceau cu lunete dar fara diagonale, deci imaginea era orientata ca intr-un newtonian. Din nou, trebuie sa-i dau dreptate lui Olcott, in newtonianul meu, se vedea la ''dreapta sus'' un companion. Este vorba, probabil, despre H 5 39 AB, de 9,5mv si cu separatia de 85''.
Este mentionata frumusetea campului stelar din jurul lui Delta Lyr. Inca nu era cunoscut roiul deschis Steph 1.
Iar despre Beta Lyr este amintit faptul ca este o stea variabila remarcabila si sunt date caracteristicile de baza ale acesteia. Atentia lui Olcott trebuie sa fi fost deja indreptata spre stelele variabile in 1909 ( cand a aparut cartea sa ''In Starland ...'' ) deoarece, doar doi ani mai tarziu, in 1911, el avea sa initieze formarea AAVSO.

Azi mi-am dat seama de ''ceva'', cu urmari ATM. In loc de newtonianul D = 148mm F/5, ar fi mult mai interesant sa fac toata aceasta reconstituire cu newtonianul meu Optus D= 76mm F/9.
Daaar ... atata l-am tot colimat si recolimat si l-am ''optimizat'' incat bietul reflectorache este aproape redus la zero. Va trebui sa-l reconstruiesc. Dar vremea este atat de calda iar mie mi-e atat de lene !
I-am schimat de mai multe ori secundara cu diverse prisme, i-am redus lungimea tubului, i-am modificat barilletul si focuserul. Stop si ... encore un fois !

Pun o poza ''artistica'' cu viitorul meu pacient din Da Hauz O' Pain, de prin 2022, cand vanam cu el conjunctii planetare pe cerul diminetii.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Luni 8 Iulie, am continuat ''lectura la ocular'' ( cum a zis Armand ) a cartii ''In Starland with a Three Inch Telescope''.

https://archive.org/details/instarlandwith...0/mode/2up

De data aceasta m-am oprit la constelatia Hercule , pag. 10- 11.
Instrumentul folosit a fost newtonianul D= 148mm la mariri intre 36x si 107x / ocular zoom Svbony model 135. Dintre cele 16 stele duble din tabel, am observat 11 stele :

- Cu apertura D= 148mm : Alpha Her, Delta Her, Gamma Her, Rho Her , 95, Kappa Her, Miu Her, 100, 83, STF 2007 si STF 2190.
Numerele gen ''100'', ''83'' inseamna asa numitele indicative Flamsteed. Asa cum am aratat alta data, asta-i asa , o vorba-n vant. Flamsteed nu a alocat nici un asemenea indicativ pentru stelele din catalogul sau. Lalande a fost cel care a facut aceasta, deci vorbim de fapt de ''numerele/ indicativele Lalande pentru stelele din catalogul Flamsteed''. S-a ajuns la termenul de ''numere Flamsteed'' prin retinerea doar a primului si ultimului cuvant dintre cele din ghilimele.

- Pentru a face observatia si mai intersanta, am pus capacul pe tubul telescopului, lasand libera apertura excentrica de 45mm.
Cu apertura de 45mm am rezolvat si separat Alpha, Rho si Kappa Her. Stelele se vedeau mai slab luminoase, mult mai slab luminoase dar de o frumusete fara egal. Discurile Airy se vedea ca niste mici bile sau sfere colorate , inconjurate de primul indel de difractie. La apertura de 148mm, imaginea a fost mult mai urata din cauza turbulentei iar imaginea stelelor, lipsita de inele de difractie, era insotita de tot felul de flacarui si codite si scanteieri si luminite.
La Delta Her si, mai ales, la Gamma Her, cu apertura de 45mm, am zarit companionul numai cu vederea periferica.

Langa Rho Her am observat STT 329. Si aici, companionul se vedea numai cu VP in apertura de 45mm.

Locatia data de Olcott pe harta, pentru STF 2007, este gresita. STF 2007 se vede nu spre SV de Kappa Her ci spre S-SE de aceasta. Noa, se mai intampla si d-astea si ''nu trebuie sa sari imediat la bataie''.
Dimpotriva, ii sunt recunoscator lui Olcott pentru ca, descifrand aceasta eroare cu CDSA, am gasit STF 2007. Dar aceasta dubla, usor de rezolvat, nu mai este in Hercule ci in Serpens.
Aproape insa de STF 2007 am dat peste un coltisor de rai dublist. STF 2021 de 4'' este exact langa granita, inca in Hercules. Dar in Serpens, putin spre Vest de STF 2007 am gasit STT 303 de 1,55'' si pe STF 1988 de 1,7''.
Am rezolvat toate aceste stele la 188x/ TMB Planetary 4mm si le-am separat la 234x/ TS Planetary 3,2mm.

Despre M13 pot doar sa spun ca a fost foarte bine vizibil cu apertura de 148mm si vizibil, slab luminos dar cu vedere directa in apertura de 45mm. Am folosit 107x, in ambele cazuri.

De continuat.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Marti 9 Iulie, am continuat lectura la ocular a cartii I.S.W.A.T.I.T. a lui Olcott, folosind newtonianul D= 148mm F/5, la apertura libera si diafragmat extra-axial la D= 45mm.
Ramasesem ''dator'' cu cinci duble din constelatia Hercule.

- Am inceput deci in Hercule, cu dublele STF 2101 de 4,15'' si STF 2104 de 5,7'', de la Sud-Est de M13. Reprezentarea acestora pe harta lui Olcott este gresita, identificarea corecta o vedeti in atasament. Ambele duble au fost usor si frumos rezolvate si separate la 107x cu apertura libera.

- 23 Boo se vede in acelasi camp cu Niu CrB in cautatorul RACI 8x50mm. Deci aproape si de variabila RR CrB. A fost rezolvata si separata cu brio la 36x / zoom Svbony f= 21mm.

- Am rezolvat si separat apoi fara probleme STF 2063 si STF 2277.

- Cu apertura de 45mm, am rezolvat si separat STF 2104 ( la limita). La 23 Her si STF 2277 , companionii s-au vazut doar cu vedere periferica. La STF 2101, companionul a fost invizibil la orice marire.

- Am reobservat M13 in care , la 107x, se vedeau stele rezolvate in halou. M92 s-a vazut granulat la aceeasi marire, campul fiind infrumusetat de asterismul de stelute in lant, bine vizibil.

''Am intors foaia'' si am continuat apoi cu paginile 20 si 21 din I.S.W.A.T.I.T, referitoare la constelatia Bootes.
Am rezolvat si separat in Bootes stelele duble Pi, Xi, Delta, Epsilon, STF 1919, STF 1850, 44 si 39 Boo, atat cu apertura libera cat si cu D=45mm.

- Mu Boo a fost superb rezolvata ca tripla la 107x cu apertura D= 148mm. Cum era de asteptat, Mu Boo s-a vazut doar ca dubla foarte larga prin apertura de 45mm.

O nota aparte merita insa Izar / Epsilon Boo. A fost evident rezolvata la 107x dar pentru separare ,a trebuit sa folosesc marirea de 188x/ TMB 4mm.
Apertura extra-axiala de 45mm a furnizat o foarte placuta surpriza: Izar se vedea rezolvata cu companionul lipit de primara la PA = ora 8. Vestul l-am notat ca fiind la ora 11. Asadar, am notat pentru companion PA = 0 sau 360 grade.
Scurta verificare in Stelle Doppie ma trage de urechi si ma face de rusine: PA= 347 grade. Am gresit PA cu 13 grade ...
( Vai de mine, ce se va alege de capul meu cand voi creste mare !? ... Stai un pic insa, ca nu mai cresc demult. Ci dimpotriva ... ).
Revenind la proverbiala mea seriozitate, ma declar foarte incantat de performanta micului reflector extra-axial de 45mm.
Atazez o schita in care am incercat sa redau impresia vizuala a lui Izar, rezolvat la 107x cu reflectorul de 45mm. Primara se vedea de culoare galben-pai iar companionul gri-albastrui, totul inecat in voalul paclei care domina cerul de saptamani. Desigur ca si marirea de 107x, enorma pentru apertura de 45mm, a contribuit la intensificarea voalului gri. Interesant mi s-a parut faptul ca desi companionul parea a fi egal sau ceva mai mic in diametru decat raza primarei, se vedea clar, in intregime, in interiorul primului inel de difractie, singurul vizibil.

Am ramas restant cu observarea dublelelor 44, 39, iota si kappa din Bootes.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Am uitat sa pun pe lista de restante din Bootes si STF 1835 care formeaza cu Arcturus baza unui asterism triunghiular isosel cu varful spre N-E, in Zeta Boo.
Aseara, Miercuri 10 Iulie am continuat observarea obiectelor din cartea I.S.W.A.T.I.T..

- Daca tot m-am folosit de Arcturus si de Zeta Boo pentru gasirea lui STF 1835, am divagat oleaca prin observarea asterismului Picot 1 si a lui Zeta Boo AC.
Apoi am rezolvat fara probleme STF 1835 la aprox. 90x , atat cu apertura libera D= 148mm cat si cu cea de 45mm.

- Kappa Boo de 14'' si, mai ales Iota Boo de 39'' au fost usor rezolvate la 36x.

- 39 Boo de 2,6'' a fost mai dificila de rezolvat a trebuit ''sa bag aburi'' la 107x pentru a o rezolva.

- Apoi ''filmul s-a rupt'' si am pierdut o groaza de timp incercand sa rezolv 44 Boo. Pana la urma , dupa cam un ceas de incercari de rezolvare la 188x si 234x, am notat in jurnal la 44 Boo = NEGATIV.
De ce am insistat daca am vazut ca nu reusesc ? Deoarece, pe langa separatia de 4,8'' indicata de catre Olcott pentru 44 Boo, am gasit in CDSA separatia de 1,9''. Asta trebuie sa fie ''sifon'' pentru newtonelu' meu mi-am spus ... si totusi, de ce nu se vede !?
In plus, la finalul cartii I.S.W.A.T.I.T., cand am dat-o la tiparit, am adaugat o revizuire a cartii lui Olcott, facuta de un amator. Acesta doar comenteaza ca, dupa WDS, la 44 Boo s-a modificat unghiul de pozitie fata de cel din vremea lui Olcott.
Asemenea intamplari ma nelinistesc in mare masura si nu are nimeni de ce sa rada de mine pentru ca aici veti ajunge cu totii. Teama mea, care de acum nu mai este secreta, este cataracta. Oare a patit ceva ochiul meu de nu mai vad un companion de stea dubla aflat undeva pe la separatia de 2''?
Ma hotarasem in sinea mea sa revin deseara cu dobul de 200mm sau cu cel de 250mm.
Nu este cazul, m-a lamurit Stelle Doppie: separatia lui 44 Boo a fost de 0,5'' la inceputul lui 2024.
Deci am taiat 44 Boo de pe lista newtonianului D= 148mm.

- Langa 44 Boo, am observat , inafara listei lui Olcott, dubla STT 291 de 36''.

* Am ''intors iar foaia'' si am trecut la paginile 28 -29 : Sagitta si Delphinus.

- In Sageata am rezolvat Epsilon Sge, 13 Sge, Theta Sge si Zeta Sge.

- Am revazut roiul sferic M71, granulat la 107x.

- Nu am vazut/ gasit ''steaua de safir'' despre care spune Olcott ca s-ar gasi la cateva minute N de 15 Sge.

- Tabelul lui Olcott pentru Delfinul contine numai doua stele. Am rezolvat la 50x pe Gamma Del si , volens-nolens si pe OR Del.
Dar am dat al doilea kix rasunator al serii la Alpha Del / HJ 1554 AC unde trebuia sa vad companionul de 11,9mv la separatia de 48''. Nici urma insa de C.
Ceea ce am vazut, au fost doua stelute foarte slabe, la distante ''minutare'',una la Vest si alta la Sud- Est. Sa fi fost companioni ai lui BU 298 ? Atunci de ce nu am vazut HJ 1554 AC ?

- In note, Olcott povesteste despre o dubla slab luminoasa de langa Eps Del si de tripla foarte aratoasa dintre Bet Del si Zeta Del. Acestea s-au vazut bine deja la 36x/ zoom 21mm.

Aseara a fost dificil, am dat doua kixuri, dintre care doar unul este explicabil. Dar asta face parte din frumusetea jocului. Dublele te invata ce este smerenia si te umplu de rabdare. Cine nu s-ar bucura pentru asemenea daruri stelare ?

Cer senin, Mircea

[iulian90]

Dl. Pteancu.

Steaua 44 Bootis in prezent are o separatie sub-arc, de doar 0,53" conform Stelle Doppie si aceasta separatie am confirmat-o si eu cu Gigantul de 245mm, intrucat am splitat-o la limita pe 19 mai cu acest telescop la grosismentul de 714x. Nu e de mirare ca nu ati reusit sa o splitati cu telescopul de 148mm.

https://www.stelledoppie.it/index2.php?iddoppia=61627

https://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.p...;start=540

Si eu m-am confruntat cu asemenea necorcondante in legatura cu separatia unor stele duble , in cataloage scria una ,la fata locului vedeam altceva, uneori nu reuseam sa splitez stelele respective intrucat separatia era sub puterea de separatie a telescopului (114mm sau 150mm).

[nobody]

Separatiile alea calculate din elmente orbitale pot avea erori relative destul de mari, chiar daca orbita este bine stabilita, ea se afla in faza cea mai dinamica (apropiere minima).

In cazul acesta, la 44 Boo, ultima masuratoare ce am am gasit-o, este o inregistrare din anul 2022, in catalogul WDS :
https://vizier.cds.unistra.fr/viz-bin/Vizi...ecno=90408

sep2=0.30 arcsec
pa2=195 deg

Morala: nu aruncati reflectoarele cu obstructie centrala

[Mircea Pteancu]

Iulian

Excelent rezultat ! Trebuie deci sa folosesc si eu la 44 Boo unul din reflectoarele mai maricele, fie Toleascopul de 200mm, fie Grond de 250mm. Uite o munca pe care trebuie sa o dau ocularului TMB Planetary 2,5mm care asigura 493x pe primul si 480x pe al doilea.

nobody

Multumesc mult pentru cele mai noi informatii !
Sunt categoric de acord cu tine sa pastrez telescoapele cu obstructie. Vorba lui Creanga ...'' nu stiu altii cum sunt dar ...'' ... eu iubesc reflectoarele.

Pe de alta parte, nu doar Olcott dar si Flammarion a inclus in lista de obiecte pentru Bootes aceasta dubla sugubeata 44 Boo. Ambii aveau un public tinta in care, cineva dotat cu o luneta de 76mm, era vazut ca fiind foarte bine dotat.
Mai mult. Flammarion a publicat ''Les etoiles et les curiosites du ciel'' in 1882.
Olcott a publicat I.S.W.A.T.I.T. in 1909.
Porter a initiat intalnirile constructorilor amatori de telescoape de la Stellafane/ Springfield in 1923.
Inca in 1923, instrumentele de baza ale astronomului amator, bine dotat, erau luneta de 76mm sau reflectorul de 152mm. Cel care le avea pe amandoua, era declarat Padrino si veneau ceilalti amatori sa-i pupe inelul.
Asadar, nu ma indoiesc ca atunci cand au fost elaborate cartile amintite, 44 Boo era rezolvabil in lunetele de trei toli.

Dar uite ca eu, observator mioritic din 2024, am luat-o in freza de la 44 Boo ...

Aseara, Miercuri 11 Iulie am inceput cu repetarea ''lectiei de zi'' din I.S.W.A.T.I.T pag. 28-29.
Am reobservat Theta Sge ca tripla, am rezolvat din nou 13 Sge, Eps Sg, Zeta Sge.
Mi-am luat ragazul necesar si am urmat sugestia lui Olcott de a observa, in camp cat mai mare, zona lui Eta Sge. Bine am facut ! Va sugerez sa faceti la fel. In jurul lui Eta Sge, se vad spuza si puzderie de stelute slabe. Iar printre ele, am numarat nu mai putin de opt perechi de stele cu separatia mai mica de un minut de arc. Superb !
Dar ''steaua de safir'' pomenita de Olcott tot n-am gasit-o ...

- Apoi, intr-o doara, ca nu eram foarte dornic de noi cucuie, am incercat din nou sa rezolv Alpha Del.
La 107x , rezultatul a fost negativ. Atunci m-am enervat si am pus in portocular ''glontul de argint'', adica TS 3,2mm Planetary , pentru 234x.
Si, ce sa vezi, a urmat succesul. Nu a fost un succes dramatic dar , dupa parerea mea, am reusit sa vad companionul despre care vorbeste Olcott. Si anume HJ 1554 AC. Companionul BU 298 AF a fost bonus. Iar cele doua stelute de la SV ... nu stiu cine sunt ...
Atasez schita observatiei si datele din Stelle Doppie pentru Sualocin.
Am repetat si celelate observatii din Delfinul: Gamma Del si OR Del, tripla de langa Beta Del, dubla de langa Epsilon Del.

Am trecut apoi la observarea dupa I.S.W.A.T.I.T a constelatiei Corona Borealis, pag. 4-5:

- Acolo am rezolvat cu usurinta Zeta CrB si dubla invecinata STF 1964, Sigma CrB si Lambda CrB.

- Olcott face in note o remarca ce mi-a scapat pana acum si anume ca Niu 1-2 ar fi de fapt o ''dubla - dubla'' pentru telescoape mai zdravene decat luneta de 76mm.
Imediat am trecut la observarea acestei duble foarte largi si luminoase si am reusit sa vad, la 234x, cei doi companioni slab luminosi.
Steaua din stanga, cea mai luminoasa , este A. Cealalta, usor mai slaba, este B. In vremurile legendare, aceasta dubla era vizibila cu ochiul liber. A formeaza cu C dubla H N 81 AC iar B formeaza cu D dubla H 6 18 BD. Atasez schita observatiei si datele aferente din Stelle Doppie.

- In incheiere, m-am rasfatat cu reobservarea lui M27 la 107x dar am aflat ca suporta chiar si 234x. Se vedea steluta de la Vest de nebuloasa si forma complexa a acesteia.

- Roiul stelar sferic M71 a fost rezolvat in vreo 20 de stelute abia perceptibile, scufundate in ceata luminoasa foarte slaba.

- Am rezolvat Lambda Cyg ca tripla ( 0,9''/ 83'' ) si STT 410 ca stea multipla cu trei companioni ( 0,89'' / 68''/ 107'').

Apoi am tras obloanele. Mai exact, au inceput sa coboare singure ca iata, iar e ora doua ...
Ce se tot grabeste ceasul ala, dom'le !?

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Vineri 12 Iulie am incercat sa observ obiectele din Libra conform I.S.W.A.T.I.T pag. 24 -25.

* Spre regretul meu, constelatia era deja prea spre Vest si era pe jumatate acoperita de niste plopi imensi din apropiere.

- Tabelul de la pag. 24 contine cinci stele duble dintre care am reusit sa observ doar STF 1962 cu separatia de 12'', aflata la Est de Beta Lib.

- In note, Olcott mentioneaza dubla Alpha Lib, adica SHJ 156, cu separatia de 231'' ca fiind usor observabila cu un ''opera glass''. Eu nu aveam cu mine ''operaglasu'' Hapo Lord 3,6x40mm de la Dbird ci Baigishul 8x30mm de la zoth care, evident, s-a descurat de minune.

- Despre Beta Lib, Olcott spune ca este singura stea verde, vizibila cu ochiul liber. Aseara, nici cu ochiul liber, nici cu binoclul 8x30mm, nici cu reflectorul de 148mm, nu am vazut clar culoarea verde la aceasta stea. Avea intradevar o culoare ''rece'' dar mai degraba azuriu, nu verde. Comparand insa mental cu azuriul care se vede la companionul lui Izar, Beta Lib era azuriu sclipitor in timp ce Izar B este un azuriu mat, pastelat.

- Folosind aliniamentul iota Lib, vazuta uneori prin frunzisul plopului si Beta Lib, am revazut roiul stelar sferic de langa steaua 5 Ser, cum sugereaza Olcott. Dar acela este roiul Messier 5 adica NGC 5904, nu NGC 4083 indicat de el. Intre timp, au avut loc revizii profunde ale cataloagelor DSO. Gasiti toata povestea cataloagelor Deep Sky aici:

https://ngcicproject.observers.org/

Apoi Balanta a devenit inobservabila pentru mine, am ramas cu patru duble neobservate din tabelul acestei constelatii.


* Bateria mea mai avea inca ceva energie asa ca m-am orientat spre constelatiile Ophiucus - Serpens din I.S.W.A.T.I.T pag. 26 -27.

- In Ophiucus am observat : 53 Oph , 67 Oph , 70 Oph, 61 Oph, STF 2166, 19 Oph, Tau Oph ( tripla, AB = 1,4'') , STF 2342.

- Deoarece la Ophiucus si Serpens este asa, un fel de talmes- balmes cu incolaciri serpesti, am observat volens- nolens si doua stele din Serpens si anume Theta Ser / Alya, o tripla separabila chiar si cu binoclul si 59 Ser, o dubla inegala frumusica, cu AB= 4''.

- Pe harta de la pag. 27, Olcott nu s-a mai zgarcit cu obiectele cetoase - pufoase si a reprezentat multe. Aseara, am observat dintre acestea, la 107x, doar roiurile sferice M10 si M12 ( pentru ca pe acestea le gasesc repede, chiar si cu ochii inchisi ).

- Pentru sufletelul meu, am rezolvat si separat la 234x dubla Lambda Oph/ STF 2055 AB de 1,4''.
Am revazut cu Baigish 8x30mm, slab luminoase, roiurile IC 4665, M5 si NGC 6633. Si atat.

Am ramas cu restante si la Ophiucus: 36 Oph, 39 Oph si Rho Oph deoarece erau deja in plop ...
STOP si am trecut la reincarcarea bateriei, ca sa fiu in ton cu moda climatica.

Cer senin, Mircea

Editat:

Imi cer scuze daca urmatoarea intrebare adresata colegilor de forum este cam personala.
Am rasfoit primele pagini ale acestui topic si am vazut ca atunci exista o larga participare.
Asadar, ce mai fac domniile voastre ? Ce mai observati ?
Va invit cu drag, astept cu mare interes observatiile si comentariile voastre.
Vreau sa multumesc cu aceasta ocazie colegilor care au binevoit sa participe la discutii.

[Mircea Pteancu]

Duminica 14 Iulie, am reluat observatiile conform I.S.W.A.T.I.T, de acolo de unde le-am intrerupt Vineri. Am folosit reflectorul D= 148mm.

Pana ce s-a intunecat cerul cat de cat, am facut observatii tehnologice sa vad cam la ce sa ma astept de la un ocular de luneta de ochire. Pe care l-am corcit cu un dublet extras dintr-un ocular SW.

- Apoi am reobservat Tau Oph la care aveam o nelamurire. AB are separatia de 1,43'' dupa Stelle Doppie.
Olcott spune ca Tau Oph este tripla. Nelamurirea era care dintre stelele invecinate este C. Am dibuit acest companion, este slab luminos, la 100'' distanta si de 11mv. AB a fost rezolvata la 188x/ TMB 4mm.
Comparat prin observare succesiva cu Lambda Oph cu separatie de 1,35'', Tau s-a rezolvat mai usor.

- 36 Oph si 39 Oph au fost rezolvate si separate cu f= 10mm a ocularului zoom, deci la 75x. Foarte dragute aceste stele, ambele au asterisme invecinate care infrumuseteaza imaginea.

- Rho Oph nu am observat-o aseara, deja era prea jos. Este singura restanta din Ophiucus - Serpens.
Dar parca imi aminteam ca am vazut un asterism triughiular strans la Nord de Antares, atunci cand am testat noua mea luneta RFT 60x380mm. Rho Oph este lucida acelui asterism triunghiular.
Am verificat jurnalul de observatii unde am gasit notata observarea asterismului, de fapt a lui Rho Oph, in seara de Vineri 24 Mai a.c.. Deci stiu ce si unde sa caut in serile urmatoare. Poate chiar deseara ...

* Am mutat apoi satra observationala in Serpens unde am observat Delta Ser - Niu Ser - Beta Ser - 5 Ser si STF 1931.
Delta Ser, o dubla foarte aratoasa de 4'', este cunostinta veche.
Dar Beta Ser a fost noutate si a fost greu de rezolvat din cauza companionului mai slab luminos cu sase clase de magnitudine.
Aceeasi a fost situatia si la 5 Ser , steaua - far langa care gasim roiul M5. Companionul acesteia este ''doar'' cu cinci clase de magnitudine mai slab ca primara dar a fost si foarte jos. A trebuit sa strang la minim picioarele trepiedului si, am cam stat in varful degetelor de la picioare, ca sa ajung la ocular. Dar, pana la urma, am reusit sa vad 5 Ser AB, cu vedere directa, la 188x.
STF 1931 a fost usor de rezolvat dar si ea abia se mai vedea peste varful gardului. Dupa cum zice stravechiul proverb observational: '' cine incepe sa observe tarziu, o va face din varful degetelor''.

- Am aruncat o noua privire la roiul sferic M5, deloc spectaculos din cauza altitudinii mici.
Am scanat de mai multe ori roiurile deschise invecinate NGC 6633 si Roiul lui Graff care formeaza unul dintre cele mai frumoase colturi ale cerului de vara.
Am incheiat cu imaginea superba a lui Rasalgheti / Alpha Her, dubla care are ceva magic in lumina sa portocalie si in companionul sau verzui.


Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Luni 15 Iulie am continuat observatiile dupa cartea I.SW.A.T.I.T.
Ramasesem restant cu observarea stelei duble Rho Oph. Cu aceasta am inceput.
Ceea ce a fost diferit a fost instrumentul deoarece aseara am utilizat dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9 cu ocularul zoom Svbony model 170 / 10 - 30mm pentru mariri de la 29x la 87x si TMB Planetary 5mm pentru 173x.

- Intradevar, lucida asterismului triunghiular, deja mentionat, este Rho Oph. Dar si celelalte doua stele luminoase, de 6,8mv si 7,3mv, fac parte din sistem. Olcott insa vorbeste doar despre H 2 19 AB care acum are separatia de 3''. Am separat-o fara probleme la 173x.
Trebuie insa sa revin aici cu unul din reflectoarele ''mari'' deoarece acolo este un adevarat viespar de stele duble si multiple, inclusiv Burnham. Deci distractia este asigurata !
( Nota: stau fain-frumos in banca mea modesta. De aceea am pus in ghilimele ''mari'' deoarece reflectoarele de 200mm si 250mm asta sunt pentru mine. Si numai pentru mine. Deci sa nu-mi sara nimeni in cap ca, ce sa vezi, pentru John si pentru Mike, telescoapele de 24 inch sunt mijlocii ... bravo lor. Eu asta am si cu asta defilez. )

- Am comparat din nou Tau Oph AB cu Lambda Oph, de data aceasta cu reflectorul de 125mm. Ambele au fost rezolvate si separate la 173x. De data aceasta, din cauza norilor sau paclei, Tau Oph a fost mai greu de rezolvat.

* Am inceput apoi observarea conform I.SW.A.T.I.T, pag 8-9, a obiectelor din constelatia Draco.

- Am rezolvat si separat la 87x / zoom Svbony model 170, stelele duble/ multiple Niu Dra - Miu Dra - 17 Dra si Psi Dra.

- 39 Dra a fost separata ca tripla la 173x. Dar care-i companionul C, deoarece exista doua stelute asezate simetric fata de AB !?

- Gamma Dra a fost cea mai dificile dubla a serii desi are o separatie imensa de 96''. Nu degeaba poarta indicativul BU 633: are Delta mag = 9,7, companionul fiind o steluta minuscula de 11,9mv, pierduta in lumina puternica a primarei de 2,2mv. Am rezolvat-o, nu fara straduinta, la 173x.

- La Epsilon Dra, se zarea ''ceva,ceva'' in imaginea primarei dar a trebuit sa folosesc 173x pentru o buna separare. Distanta AB este de 3,5'' ia Delta mag = 2,9. Cifrele arata mai bine ca la Izar dar mie Eps Dra mi se pare a fi o dubla mai dificila, contrazicandu-le.

- Iota Dra / BUP 162 este foarte larga, cu separatia de 253''.

- STT 123 este o dubla stransa de 2,1'' si cu Delta mag moderat de 1,7. Rezolvata.

- Omicron are separatia de 38'', a fost rezolvata cu ocularul zoom.

- Am gasit usor planetara NGC 6543 dar, nici la 173x , nu s-a vazut steaua centrala.

Am terminat dublele din Ophiucus- Serpens si am studiat zece stele din cele cincisprezece din tabelul pentru Draco.
Aici m-am oprit cu observatiile telescopice. Am avut toate seara, la indemana, binoclul Baigish 8x30mm pentru cautarea obiectelor. In incheiere, am rezolvat cu el Niu Dra, 16-17 Dra si Psi Dra.
Mai ales rezolvarea lui Psi Dra cu micul binoclu m-a incantat deoarece demonstreaza buna calitate optica a acestuia.

Cer senin, Mircea