[iulian90]

Am mai descoperit ceva interesant la spectrul lui Sirius: inspre capatul IR am observat niste linii din ce in ce mai apropiate intre ele, asemanatoare cu cele din UV ,din capatul seriei Balmer. S-ar putea sa fie vorba de capatul seriei Paschen care teoretic este vizibil sub 1000 nm, iar spectrul realizat de mine se intinde pana dincolo de 1100 nm.

PS : In graficul spectrului realizat de mine capatul seriei Paschen apare intre 860 si 900nm, deci mai trebuie prefectionata calibrarea spectrului in IR.

https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen_spectral_series

[iulian90]

Prezint noi imagini cu spectre stelare mult imbunatatite ale stelelor Betelgeuse si Procyon, dar si o imagine mai inedita ,cu spectrul stelei Gamma Cassiopeae ,care contine linii de emisie!

Aseara mi-am propus sa fotografiez si spectrul acestei stele din Cassiopeia, care am inteles ca contine linii de emisie, insa am ramas surprins sa observ linia Hidrogen-Alpha vizual prin telescopul de 76mm dotat cu prisma-obiectiv,ca un punct rosu slab luminos suprapus peste spectrul subtire al stelei, apoi s-a vazut si fotografic, mult mai bine decat vizual, in plus s-a vazut inca o linie de emisie mai slab stralucitoare, la distanta de prima linie stralucitoare, spre stanga spectrului, era vorba de linia Hidrogen-Beta, deci steaua Gamma Cas contine linii de emisie ale hidrogenului.
Din ce m-am mai informat am constatat ca steaua Gamma Cas este o variabila eruptiva, care expulzeaza materie in jurul sau in timpul unor eruptii de proportii mult mai mari decat eruptiile solare, creeand un disc circumstelar format in principal din hidrogen ionizat ,care este responsabil de producerea celor doua linii de emisie H-Alpha si H-Beta din spectru. Interesant tare, acesta este inceputul unei noi ocupatii, a unui domeniu care deschide drumul catre noi descoperiri in fizica stelelor ,a materiei din afara Sistemului solar si nu numai.
M-am interersat mai amanuntit si de clasificarea stelelor si am constatat ca stelele care au linii de emisie au sufixul "e" , "f" la sfarsitul denumirii clasei spectrale din care fac parte si dupa acest indicativ le pot indentifica in Stellarium. Deja am mai gasit doi "candidati" din aceasta categorie de stele cu spectre de emisie si anume: Zeta Tauri si Gomeisa (Beta CMi), abia astept sa le studiez spectrul.

Pe langa aceste spectre mai prezint si spectrul solar capturat prin acelasi instrument ca si spectrele stelare, dar intr-un mod mai neobisnuit, anume: am asezat telescopul de 76mm dotat cu prisma fata in fata cu telescopul de 114mm ,pe care l-am folosit pe post de colimator ,in focuserul caruia i-am montat fanta de 0,1mm de la spectroscop si prin care intra lumina solara reflectata de pe o suprafata metalica mata. Asa am obtinut spectrul solar prin "spectrograful stelar",si am dorit sa fac acest lucru pentru ca spectrul solar sa-l folosesc ca referinta pentru calibrarea mai usoara si mai precisa a spectrelor stelare.

[iulian90]

Prezint un colaj cu spectrele a 10 stele si spectrul solar, plus ceva inedit: nebuloasa M 42 din Orion capturata prin spectrograful format din telescopul de 76/700mm si prisma de apertura de 4".

In afara de spectrele prezentate anterior am mai facut capturi la spectrele unor stele precum:
Gomeisa (Beta CMi) si Zeta Tauri care prezinta linii de emisie in spectru, Phecda (Gamma UMa) care dupa sufixul "e" la sfarsitul denumirii clasei spectrale din care face parte (A0Ve) ar fi sa aiba linii de emisie, s-a dovedit a fi o stea cu un spectru foarte asemanator cu spectrul stelei Sirius, cu linii de absorbtie intense din seria Balmer a hidrogenului, dar fara linii de emisie, si Rigel si Procyon, care pe langa liniile din seria Balmer mai prezinta si alte linii mai interesante ca pozitii. Ramane sa le analizez cu softul BASS. De remarcat este faptul ca Capella are un spectrul foarte asemanator cu cel al Soarelui, ambele facand parte din aceeasi clasa spectrala: G3III, respectiv G2V.

Captura cu nebuloasa M 42 a fost "cireasa de pe tort" din seara aceasta, nici nu ma asteptam sa iasa asa frumoasa dupa stacking si prelucrare. In imaginea cu M 42 se observa ca imaginea ei apare de doua ori, odata pe lungimea H-Alpha si odata pe lungimea H-Beta. Imaginea din H-Alpha apare mai stralucitoare si mai extinsa decat cea din H-Beta. Detaliile din nebuloasa M 42 au iesit super, chiar mai bune decat in capturile cu expunere lunga facute de-a lungul timpului cu camera Canon sau Meade DSI.
In afara de nebuloasa se mai vad si spectrele stelelor din Trapez si a altor stele din preajma (la una din stelele din coltul din dreapta-sus a imaginii se vad liniile din seria Balmer in portiunea albastra-UV a spectrului, la altele se vede linia A de 760 nm a oxigenului in portiunea IR)

[romh]

Felicitari... prisma. Eu credeam ca e nevoie de un sensor spectral. Probabil ca e mai simplu de atat. Cum sa citesc graficul in cauza? Nu vad unitati de masura. Sau ce avem in poza e de fapt tiparul pt un anumit element... ai mentionat oxigen. Cum pot sa imi dau seama manual ca e anume Oxigen? Felicitari inca odata.

[valy]

A doua imagine este interesanta in vederea selectiei de filtre de banda ingusta pentru diversele DSO.

[iulian90]

@romh. Spectrul poate fi produs fie cu ajutorul unei prisme fie cu o retea de difractie, atasata in fata telescopului sau dupa ocular (care serveste pe post de colimator), dupa caz, in cazul stelelor, iar pentru captura spectrelor se poate utiliza in principiu orice tip de camera, dar sunt de preferat camerele monocromatice care prezinta o curba de sensibilitate in raport cu lungimea de unda mai liniara decat camerele color, precum si o sensibilitate mai buna.
Am adaugat gradatii in nanometri in imaginea cu spectrele stelare pentru citirea lungimii de unda a liniilor din spectre.
De remarcat este faptul ca spectrul produs de o prisma este neliniar, adica este mai extins spre ultraviolet (spre stanga) si comprimat spre infrarosu (spre dreapta), asta este un dezavantaj al prismelor care face citirea lungimii de unda sa fie mai greoaie si mai imprecisa.
Un spectroscop cu retea de difractie produce un spectru mult mai liniar decat un spectroscop cu prisma, dar prisma are avantajul unei eficacitati luminoase mai mari decat in cazul retelei de difractie, a lipsei spectrelor secundare de ordinul II, III etc. care in cazul retelei de difractie reclama utilizarea de filtre de banda (IR-pass, pentru portiunea IR a spectrului sau IR-cut pentru portiunea vizibila a spectrului).
Determinarea liniilor de absorbtie sau de emisie intr-un spectru dat se poate face fie prin comparatia cu alte spectre ale caror linii sunt cunoscute (dar care are aceeasi coeficient de liniaritate ca si spectrul analizat, realizate cu acelasi instrument), fie cu ajutorul unui soft dedicat (BASS, Visual Spec), bineinteles dupa calibrarea spectrului in cauza.
Cei cu experienta in domeniul spectroscopiei pot ajunge sa cunoasca anumite linii spectrale dupa aspect si pozitia in spectru fara sa le compare cu alte spectre. De exemplu, banda A din portiunea IR (spre dreapta spectrului) de la 760nm, care apare ca o dunga mai groasa intunecata, este produsa de oxigenul din atmosfera terestra, are un aspect inconfundabil si apare in toate spectrele stelare indiferent de clasa spectrala a stelelor, la fel ca si in spectrul solar si poate servi ca reper pentru alinierea spectrelor stelare pentru comparatie sau chiar ca reper de aliniere in procesul de stacking a cadrelor brute din timpul prelucrarii spectrelor.

@valy. Da, intradevar , astfel de imagini la obiecte DSO facute cu un spectrograf sau cu un spectroscop atasat la telescop pot servi la alegerea unor filtre adecvate pentru observarea in banda ingusta si in trecut au servit cel mai probabil la dezvoltarea unor astfel de filtre, de la Deep Sky , UHC si pana la cele de banda foarte ingusta ,pentru liniile spectrale H-alpha, H-beta,O III, Calcium H,K ,SII etc.

[iulian90]

Prezint si o varianta color a imaginii cu cele 10 spectre stelare + spectrul solar.

[romh]

Multumesc pt efort, imi este un pic mai clar

[Erwin]

Poți face spectre pentru Venus și Marte care sunt vizibile seara pe cer? Ce am putea vedea în spectrul de reflexie al celor 2 planete?

[iulian90]

M-am gandit si la varianta asta , insa nu cred ca ar fi potrivita cu newtonianul de 76/700 cu prisma in fata, intrucat imaginea planetelor mult mai mare decat a stelelor nu favorizeaza deloc formarea unui spectru detaliat. Ar functiona insa varianta cu spectroscop montat la iesirea din telescop, dar care sa contina si o fanta si in cazul acesta am spectroscopul cu doua prisme de binoclu in tandem care l-am construit la sfarsitul lui ianauarie si pe care l-as putea monta pe reflectorul de 150mm si l-as adapta pentru foto cu camera P.G. Chameleon.
In principiu spectrele planetelor ar contine atat liniile din spectrul solar si atmosfera terestra, cat si linii specifice atmosferei planetelor.

[romh]

Oare o fi posibil de detectat urmele alea de metan pe marte despre care turuiau stirile acum cativa ani.

[iulian90]

In principiu ar fi posibil, liniile cele mai intense ale metanului se gasesc insa in infrarosu nu prea adanc (800-850 nm). Ramane sa vad cum adaptez spectroscopul cu prisme de binoclu pe telescopul de 150mm, va trebui sa-i montez si o fanta si o sa incerc deocamdata pe planetele Venus si Marte. Jupiter s-a dus de acum, e din ce ince mai aproape de Soare si nu mai e disponibil pentru observatii. Abia din vara ,cand va aparea pe cerul de dimineata as putea incerca sa capturez spectrul lui Jupiter cu liniile metanului.

[nobody]

Putin probabil cu metanul de pe Marte:

In April 2019, the science team reported their first methane results: TGO (Trace Gas Orbiter) had detected no methane whatsoever, even though their data were more sensitive than the methane concentrations found using Curiosity, Mars Express, and ground-based observations.

As of April 2019, the TGO showed that the concentration of methane is under the detectable level (< 0.05 ppbv).

[iulian90]

Da, intr-adevar, e putin probabil, daca nu chiar imposibil de detectat metan pe Marte, de pe Pamant, in conditii de amator, mai degraba pe Jupiter, care poseda o atmosfera suficient de groasa si o concentratie mai mare de metan incat sa produca linii sau benzi mai intense in spectru.

De curand am inceput sa folosesc si camera foto Canon 450D (la care i-am dat jos si cel de-al doilea filtru LPF1 care este IR/UV cut) la fotografiat spectre stelare, ofera niste avantaje fata de camera Point Grey si anume:

-Are un senzor mai mare si cuprinde intreg spectrul de la infrarosul indepartat pana la ultraviolet (spre deosebire de camera Point Grey care cuprinde doar 1/2 din spectru) fapt ce simplifica achizitia de cadre si prelucrarea lor.
-Este color, deci ofera un spectru color, nemaifiind nevoie de aplicarea unui strat color sintetic peste imaginea mono cum e in cazul camerei Point Grey ,care este monocromatica.
-Imaginile le salveaza pe card, deci nu mai este nevoie de laptop pentru conectarea camerei si stocare imagini, nu are nevoie nici de alimentare (fiind pe acumulator) se simplifica totul, nu mai trebuie intinse multe cabluri pe langa montura si ansamblul se monteaza mai usor si mai rapid decat inainte.
-Camera Canon 450D are o sensibilitate superioara camerei Point Grey si se comporta chiar mai bine in IR si UV decat aceasta (cu ambele filtre, LPF1 si LPF2 inlaturate; LPF2, de corectie WB fiind inlaturat acum 3 ani) si are posibilitatea unor expuneri incomparabil mai mari decat Point Grey, in plus are un SNR mult mai bun (Point Grey are ditamai zgomotul termic la expunerea maxima de 4s si castig maxim).

Mai jos prezint cateva imagini cu spectre stelare, fotogragfiate cu camera Canon 450D prin reflectorul de 114/900mm, pe care am mutat prisma-obiectiv de pe telescopul de 76/700 la care camera Canon 450D nu focusa la infinit din pacate.
Printre ele si o imagine mai inedita cu nebuloasa M 42 din Orion fotografiata tot prin reflectorul de 114mm dotat cu prisma. La aceast cadru se observa nebuloasa multiplicata de 3-4 ori de-a lungul spectrului, cele mai luminoase imagini ale nebuloasei fiind pe lungimile de unda H-Alpha si O III, dar se mai observa si o imagine in H-beta (imediat dupa imaginea in O III, dar mai slab luminoasa) si chiar in infrarosu, insa numai centrul nebuloasei, foarte slab luminos.
In jurul imaginilor multiplicate ale nebuloasei M 42 se mai pot observa si spectrele stelelor din Trapezul din centrul nebuloasei, precum si a stelelor din jurul nebuloasei, insa colorate de aceasta data.

[iulian90]

Buna seara tuturor.

A trecut destul de mult timp de cand nu am mai postat pe acest topic, insa am strans multe imagini cu spectre stelare in tot acest timp, majoritatea realizate cu camera foto Canon 450D in mod Full Spectrum, pe telescopul de 114mm dotat cu prisma-obiectiv.

Am tras capturi la vreo 16 stele, in numai doua seri, insa mi-a luat mult cu prelucratul lor.
Dar, desi rezultatele au iesit destul de bune, rezolutia camerei Canon 450D lasa de dorit, este sub cea a camerei Point Grey mai ales in portiunile rosu si albastru din spectrul stelelor, din cauza matricei Bayer a senzorului camerei. De aceea nu am mai continuat sa fac capturi cu camera Canon si i-am montat la loc filtrul LPF1 UV-IR Cut si am continuat sa fac capturi cu camera Point Grey dar prin telescopul de 114mm si rezolutia e chiar mai buna decat cea obtinuta prin micul telescop de 76/700mm cu aceeasi camera.
Insa vremea nu prea mi-a mai permis sa strang prea multe capturi (ploi, innorari dese, seeing prost ). In plus cu camera Point Grey avand senzorul mai mic decat Canon 450D, nu acopera decat o treime din dimensiunea spectrelor stelare si pentru fiecare spectru trebuie cate trei-patru capturi, iar la unele capturi cu portiuni din spectru cu linii greu vizibile aproape niciun soft nu se descurca sa alinieze corect cadrele la stackare fiind nevoit sa le stackez manual in PS, de aceea prelucrarea spectrelor stelare dureaza foarte mult in cazul camerei Point Grey, dar si rezultatele sunt pe masura, mult mai bune decat cele obtinute cu Canon 450D.
Deocamdata prezint cele 16 spectre stelare realizate cu Canon 450D, ale celor mai stralucitoare stele de pe cerul de iarna: Sirius, Procyon, Castor ,Pollux, Capella, Aldebaran, Betelgeuse, Bellatrix si multe altele.
Separat mai postez si o imagine cu spectrele componentelor stelei Castor , care la achizitia de cadre prezenta un spectru "dublu", ca doua dungi colorate in curcubeu, cu linii de absorbtie din seria Balmer a Hidrogenului, care erau usor decalate in spectrul mai intunecos al componentei B fata de cele ale spectrului mai luminos al componentei A. Insa ca aspect ambele spectre sunt indentice, ceea ce denota faptul ca ambele componente fac parte din aproape aceleasi clase spectrale ,anume: A1V, respectiv A2Vm.