[catalin dumitru]

Si eu am rămas cu ceva nostalgie la sculele în clasă AA . Cei de la Technics (Matsushita) excelau la așa ceva . Dar clasa AA e mare mâncătoare de energie , acum îți poate găuri buzunarele destul de serios . Clasa D o cam antipatizez din cauza chinezilor . Am avut mari chinuri la reparat scule în comutație , mai ales din cele cu finali IGBT . Proastă alegere , mai ales că piesele de schimb făcute de chinezi sunt uneori foarte nașpa.

În schimb , am păstrat pentru zile negre mai multe perechi de tranzistori vechi "Toshiba" , din seriile 2SA 1302 -2SC 3281, de prin anii 80 , din loturi la care PNP-ul era verde . Ce solid erau construite ! Până la urmă , pentru casă , tot clasa A-B e mai fiabilă .

[Stanescu Octavian]

eu am incepput pe vremuri cu ASZ germaniu apoi 2n3055 si MJ pnp . acum nu ma mai intereseaza statii am monitor de studio (boxa cu amplif intern pe 3 cai electronica ) zero zgomot fond si bag direct iesirea din convertor AD . boxele au dif inalte cu ferofluid .

[Erwin]

Așa este, deși pe grupurile de electroniști amatori văd pe unii care mereu postează amplificatoare audio, nu prea sunt interesat de ele. Am făcut câteva din kit, cele clasice cu 2N3055 ce se găseau în comerț, nu mi-au funcționat, nici cele de 10W nici cele de 15W, le-am dat unor colegi mai avansați să le depaneze și date au rămas. În funcție am un mic amplificator Marantz și boxele cu difuzoare Unitra de 15W făcute de mine, din pal gros furniruit cu furnir de stejar. Nu sunt frumoase, dar sună foarte bine, înaltele sunt pe tweetere normale. Și recent am testat un amplificator cu circuite integrate TDA la care nu aveam sursă. Mai trebuie să-i fac o cutie unde să pun și preamplificatorul corector de ton cu AO.

Când mai finalizez câte un proiect (am multe!) mai fac loc la ceva nou.

[catalin dumitru]

Kit-urile alea de 10 w funcționau tare fain . Scoteam condensatorul de pe ieșire , băgam semireglabil pe linia mediană pentru echilibrarea tensiunilor și trăgeam câte o sursă de plus-minus 25 volți . Din păcate , pe vremurile alea se găseau tare greu radiatori de aluminiu .
Când mergeam pe la câte un bairam , aveam toți cei patru finali 2n3055 prinși pe un cadru mititel din aluminiu , și fire suficient de lungi către placă . La gazde acasă , ceream câte o oală cu apă rece , in care scufundam finalii . După ceva timp , mai venea câte unul cu o altă oală sau cratiță cu apă rece și în toiul petrecerii scoteam repede finalii din apa care deja scotea aburi și îi aruncam in cea rece .
Până dimineață , se făcea de cateva ori transferul și toată lumea era mulțumită . Am fost tentat la o chermeza din asta deșănțată , să bag panarama în cada de baie să nu mai păzim , dar traficul către wc devenise descurajant .

[Erwin]

Faină poveste!

N-am aflat niciodată de ce mie nu mi-au mers. Nu am avut sursă de alimentare corespunzătoare, apoi la cel de 2x15 am avut sursă dar n-am avut boxe. Deși învățasem să fac lipituri îngrijite cu ocazia celorlalte montaje din kit care mi-au mers toate. "Sirena de autosalvare" am perfecționat-o și am folosit-o pe post de sonerie. Ieșirea am pus-o pe o cască telefonică modificată. Acum e la apartamentul fiului meu care i-a astupat "goarna" de la cască cu o hârtie, că suna prea tare. Era făcută ca să o aud și eu când dorm, cam pe la 80dB.

[catalin dumitru]

La kit-urile alea de 10 si 15 w finalii 2N3055 făcuți de IPRS mergeau strună . Toti ! În schimb , prefinalii BD 139 și BD140 erau uneori varză . Eu de obicei îi schimbam cu japonezării . Mai aruncam și rezistențele semireglabile care dirijau curentul de repaus , astea românești erau tare proaste , le înlocuiam cu ceva din vest cu cursor prevăzut cu vârf de carbon . Mai dădeam naibii și condensatorii ăia electrolitici trași în plastic gri , ceva mai de slabă calitate nu cred că exista in lume la vremea respectivă .

O chestie ciudată mi s-a întâmplat cu două kit-uri de 10 w , de asemenea modificate pentru alimentare diferențială :

la una din plăci , curentul de repaus făcea o mică oscilație, practic acul ampermetrului țopăia cam cu doi herți , undeva între 35 și 40 de miliamperi .

Plăcile erau absolut identice , piese cu exact aceleași valori , legături , firăraie , tot identic . Mă apuc în ordinea logică să inversez componentele , să văd care făcea hiba . Până la urmă , am ajuns să înlocuiesc absolut tot , practic piesele de pe canalul stâng ajunseseră pe cel drept și viceversa .
Ei bine , drăcia naibii , oscilația a rămas pe placa inițială !
Singura concluzie pertinentă m-a dus către un cuplaj parazit în interiorul acelui circuit imprimat din pertinax. Cred că dacă era pe sticlotextolit nu ar fi apărut asemenea anomalie . Mă gândesc că și alte kit-uri ar fi putut avea asemenea circuite viciate , probabil cu impurități conductive între straturile de hartie bachelizată .

[Remus Boldis]

Cu o suma modica se poate cumpara un amplif cu tuburi in clasa A, single end https://www.banggood.com/APPJ-Single-End-6...mds=search
Calitatea este foarte buna si chiar daca puterea pare mica, cu boxele pe masa, stand intre boxe, puterea e arhisuficienta. Eu am cumparat 3 module, am separat frecventele audio in basi, medii, inalte si fiecare amplificator a primit doar o portiune din spectrul audio. De la fiecare amplificator pleaca fire catre difuzorul corespunzator (basi,medii, inalte). Rezultatul e mai mult decat impresionant.

[Dbird]

Exista o mica diferenta intre sunetul de tub si sunetul de semisconductori. La tuburi exista o distorsiune generata de existenta armonicii de gradul 2 avand o amplitudine foarte ridicata. In schimb la sunetele inalte nu mai exista armonici pregnate asa cum sunt cele de semiconductori. Este o oarecare anomalie daca vreti, dar chestia este ca urechea umana percepe acest sunet ceva mai cald , mai natural. Bineinteles ca totul tine de gustul fiecaruia.
Oricum am testat o noua versiune de astfel de amplificator tot in clasa A. Un fel de pom laudat deoarce de data asta sunt folosite ca finali lampile EL 34 asa zise regine ale sunetului audio ... ma rog , ca de obicei reginele sunt scumpe )
De data asta am modificat si scos pe panoul frontal 3 moduri de functionare (a se citi 3 tipuri de sunet specifice tuburilor) : respectiv sunet de pentoda, sunet de trioda si sunet liniar. Pentru auditii imi pare cel mai frumos sunetul de pentoda, restul fiind utile pentru experimente si mai ales pentru instrumente electronice.
Pentru doritori atasat schema.

[Dbird]

Tehnologie regresiva, adica avanseaza dand inapoi !
https://www.youtube.com/shorts/6cIYtXS833Y

[Dbird]

Revin cu o sugestie noua pentru iubitorii sunetului de tub. Am gasit o modalitate, gratuita, de a obtine un semnal destul de apropiat de cel de tub pe PC. Respectiv avem doua softuri simple un Equalizer si un plugin. EqualizerAPO si PKHarmonic.
Kit Complet
Instalati intai EqualizerAPO64-1.2.1, apoi PKHarmonic64. Setati Equalizer sa folosesaca placa dvs de sunet (merge cu mai toate placile) si apoi incarcati cu "plus" VST plugin, C:\Program Files\PKAudio\PKHarmonic64\PKHarmonic.dll. Apoi "Open Panel" si setati armonicile ca in fisierul "Setari pentru tub PKHarmonic64.TXT" si Mix 99%.
Este un sunet apropiat de cel original de tub in clasa A.
Binenteles ca puteti modifica atat armonicile cat si alte setari de sunet disponibule in egalizator dupa bunul plac !

[catalin dumitru]

Ar trebui încercat de către cineva care are un etaj final cu MOS-FET-uri . Cred că ar trebui să se simtă și mai bine efectul .

[Erwin]

Recent am recuperat de la reciclare un amplificator românesc clasic AS2020, produs de Electronica. Fără prea mari speranțe i-am pus cablu de alimentare care era tăiat, l-am cuplat la boxele home-made și i-am dat drumul, s-a auzit zgomot mișcând potențiometrele liniare, mai ales la cel de bass. Apoi l-am cuplat la calculator cu un cablu cu mufă DIN pe care-l aveam la vechiul amplificator. Surpriză! Merg bine ambele canale! Așa că am curățat un pic cutia de mizerie și va necesita puțin spray de contact pentru potențiometre. Plus un LED în locul becului de pe panou. Am pus un bec de scală de 6.3V și a început să iasă fum de undeva, mi-a fost teamă că s-a ars. Am scos becul, merge și fără.

[catalin dumitru]

Atenție pentru cei care încearcă să curețe potențiometrele de la amplificatoare vechi . Sunt situații când pocnetele nu dispar chiar dacă s-a făcut o curățare exemplară . Inițial ești tentat să crezi că stratul chimic rezistiv este deteriorat , dar de fapt pocnetele (care apar în același loc al cursorului) se datorează unei reactanțe parazite , urmare a deteriorării sau "obosirii" unor condensatori din schema corecției de ton , sau chiar de la reglajul volumului .
Condensatorii ceramici făcuți de români aveau această problemă , din ieftineală comunistă se plantau în circuitele de ton , în loc de stiroflex sau cei cu dielectric din poliester .

[zoth]

Parerea mea e ca sunetul de tub nu se poate obtine decat cu tub si cu nimic altceva. Poate in epoca softurilor avansate sunt multi care ma pot contrazice, nu-i problema, eu raman pe solutia clasica.
Am practicat sportul asta in tinerete, in 77 construiam primul amplificator mono cu tuburi (doar doua) in clasa A. Rezultatul mi-a placut asa de mult incat un an mai tarziu eram gata cu primul (si din pacate ultimul) amplificator stereo tot pe tuburi si tot in clasa A. Continea cate 3 tuburi pe canal si imi placea mai ales seara cand ii dadeam drumul sa ascult muzica si se vedeau filamentele aprinse.
Tranzistoarele nu mi-au placut niciodata in rolul de amplificatoare, dadeau un zgomot brutal, cu distorsiuni de racordare, cu limitari de amplitudine, armonici aiurea, naspa de tot!
Din toate muncile mele nu mi-a mai ramas pe post de bibelou decat un amplificator stereo de camera (2x10W) pe integrate si cu comenzi digitale de pornit/oprit, selector canale si reglaj de volum +/- pe care l-am facut prin 88 daca nu ma insel.
Am sa pun o imagine cu relicva ca sa va distrati

[catalin dumitru]