[iulian90]

Da. Camera Samsung SCB 2000 este foarte sensibila.
Am facut niste teste seara pe 11 mai ,pana sa se intunece si era innorat afara, cu camera cu obiectivul ei in magazie, care nu are ferestre si este intunecoasa. In timp ce eu abia distingeam ceva in magazie, camera Samsung vedea magazia foarte luminoasa, aproape supraexpusa, la expunerea 16x (shutter) si cu AGC-ul pornit in treapta Low.
Este aproape ca un intensificator de lumina cu obiectivul original cu raport focal de f/1,6, dar chiar si la f/5 pe luneta de 80mm si reducatorul de focala ,camera da rezultate spectaculoase, avand sensibilitate net superioara ochiului.
In seara acesta va fi iar senin si o sa ies cu camera Samsung ,luneta de 80mm si minimonitorul la observatii.

[iulian90]

Buna ziua tuturor.

Aseara am mai avut ocazia de a iesi cu camera Samsung SCB 2000 ,dar si cu camera Meade DSI la teste, prin luneta de 80/900mm si reducatorul de focala pe formatul 1,25". Ambele camere m-au uimit, ambele fiind potrivite pentru astronomia tip EAA.

Camera Meade parea ca este mai putin sensibila, dar asta pentru ca reducatorul de focala vine mai aproape de senzorul acestei camere, rezultand un factor de micsorare mai mic si raportul focal al lunetei a scazut la numai f/7.8, deci o luminozitate mai scazuta spre deosebire de camera Samsung, unde am obtinut un raport focal de f/5.5 si luminozitatea este mai mare decat in cazul camerei Meade. Dar azi am marit distanta dintre reducator si senzor la camera Meade, adaugand o celula de lentila Barlow ca distantier ,astfel ajungand la un raport focal de f/5.1. Sunt curios ,cand va mai fi senin sa compar iar ambele camere,sa vad daca si Meade va da imagini la fel de luminoase ca camera Samsung.

Cu camera Samsung am "doborat recordul" observand galaxia NGC 3628 din Leo Triplet, cea care este foarte dificila la vizual si pe camera se observa relativ bine. Si roiul globular M 107 din Ophiucus, un alt obiect dificil, se vedea bine pe camera Samsung. Din pacate nu am reusit sa le fotografiez si cu camera Meade , galaxia trecand cu mult de meridian intr-o pozitie dificila pentru luneta, iar roiul nu l-am nimerit si cu acesta camera.
In schimb , alte obiecte au fost capturate cu ambele camere, nebuloasele planetare M 27, M 57 si roiul globular M 71, in care se vad unele diferente, luminozitatea mai scazuta si imaginile mai mari la camera Meade si saturatia culorii mult mai scazuta in cazul camerei Samsung, desi este in modul color. Ramane sa mai maresc saturatia culorii la camera Samsung ,ca imaginea furnizata de aceasta sa fie mai color.

Concluzia mea este ca ambele camere sunt la fel de bune, trebuie doar aduse "la egal", Meade sa furnizeze imagini mai luminoase iar Samsung imagini mai color.

[dmtr69]

Misto. Distractia a inceput. Cu cctv-uri (Vision si Samsung SCC-A2333) am inceput sa fac primele poze. Foloseam o placa Ezcap, laptopul si softul Gstar4 (face si un stack mic). Pasul urmator (de fapt un salt urias), a fost folosirea unor camere industriale GigE PoitGrey/Flir si apoi camere planetare USB (ASI224, QHY5III-178, Altair GPCAM290). Calitatea pozelor poate rivaliza cu cea a pozelor facute cu expunere mare si camere racite.

[iulian90]

Da, am observat in topicul "DSO cu camere planetare" ce imagini faine se pot face cu camerele planetare, mai ales la galaxii.
Poate o-i avea vreodata norocul sa fac rost de o camera planetara, pana atunci ma multumesc cu camerele Samsung SCB2000 si Meade DSI 1 .

[iulian90]

Buna seara tuturor.

Recent am mai avut parte de 2 seri cu cer senin, cu nori trecatori ,si am mai facut teste cu camerele Samsung SCB 2000 si Meade DSI si un urma testelor am ales ca camera Samsung sa o folosesc ca videofinder, ca tot are obiectivul de camp larg Fujinon 5-50mm 1/1.6, care este potrivit pentru acest scop iar cu saturatia culorii nu am rezolvat nimic, camera nu are reglaj de saturatie culoare ,asa ca nu pot sa o fac sa afiseze imagini mai color. In acest caz este mult mai potrivita ca videofinder, avand o sensibilitate mare si un camp larg ,chiar si la focala de 50mm a obiectivului Fujinon. Am observat ca la expunerea de 32x, camera este mai sensibila decat ochiul, afisand stele mai slab luminoase decat finder-ul clasic 10x50 de pe telescop si este mult mai usor sa privesc pe monitor decat prin finder, mai ales cand telescopul este indreptat spre zenit.
Initial am montat camera direct pe unul din inelele de prindere ale telescopului, in paralel cu acesta, dar nu era colimata precis, asa ca azi am construit un suport cu reglaj pe doua axe pentru colimare, pe care am montat camera in paralel cu telescopul. Nu a iesit suportul fumos ca aspect,fiind facut din elemente sudate, sudurile au iesit cam urate, pentru ca sunt la inceput cu sudura, suruburile de colimare nu sunt coliniare, dar suportul isi face treaba cu brio, fiind foarte rigid. Ramane sa mai prind o seara senin ca sa fac un test, apoi il voi vopsi si il voi folosi pana ce voi face un alt suport mai frumos, pe masura ce capat experienta cu sudura.

Camera Meade s-a dovedit la fel de sensibila ca si camera Samsung la raportul focal f/5,5 ,prin reflectorul de 114/900mm, cu reducatorul de focala, si ofera imagini color, asa ca o prefer ca camera principala pentru astronomia asistata electronic. La numai 8 secunde expunere, camera nu numai ca mi-a afisat foarte bine galaxiile M 60 si M 59, dar si galaxia NGC 4647 de langa M 60, care vizual nu se vede prin reflectorul de 114mm (sau cel putin eu nu am reusit sa o observ), in imagine aparand slab luminoasa.
Deci tipul acesta de astronomie este fantastica, in felul acesta pot observa cu telescopul de 114mm obiecte ce abia cu reflectoare de 200-250mm se pot vedea vizual, extinzand astfel numarul de obiecte care le pot observa cu acest instrument cu apertura modesta, si asta din zona cu poluare luminoasa, care o pot contracara din softul de captura, fixand punctul de negru in histograma astfel incat cerul sa apara ma negru pe imagine, in timp ce luminozitatea obiectelor ramane la fel.
Dar asta nu inseamna ca voi renunta la observatiile vizuale, ele inca ofera acea senzatie ce nu poate fi inlocuita de sistemul EAA, voi continua cu observatiile vizuale in paralel cu observatiile tip EAA prin acest sistem cu telescop-camera-monitor sau telescop-camera-laptop, care ofera o vizualizare aproape in timp real.
In schimb ,astrofotografia clasica (la obiecte DSO) o sa o practic mai rar, pentru ca are cerinte cam aspre pentru echipamentul pe care il am, expuneri lungi, ghidaj, cer mai negru, vreme stabila, mult timp pentru achizitii cadre light, cadre dark (si in cazul EAA sunt oarecum necesare daca se foloseste o camera de genul Meade DSI, dar cu expuneri mult mai scurte), cadre flat , cadre bias, mult timp si pentru procesare.

[iulian90]

Prezint trei imagini, cu roiurile globulare M 13 , M 92 din constelatia Hercule si galaxia M 108 din Ursa Major, rezultate din stacking-ul a 50-60 cadre de 8s expunere, din niste capturi scurte ,facute cu camera Meade DSI 1 Color, prin reflectorul de 114/900mm, dotat si cu camera Samsung SCB 2000 ca video finder si care da rezultate spectaculoase, usurand mult cautarea obiectelor si orientarea telescopului spre tintele alese. Capturile la roiurile M 13 si M 92 le-am facut aseara ,pe Luna aproape plina ,iar captura cu galaxia M 108 saptamana trecuta.
Sistemul acesta de astronomie asistata da rezultate bune chiar si cand e Luna Plina ; pe cand vizual ,prin reflectorul de 114m si ocularul de 20mm abia vedeam roiul M 13 din cauza luminii puternice a Lunii, dar si a cerului care era nu tocmai negru, ci mai mult gri, din cauza atmosferei pacloase, prin camera Meade si acelasi reflector, la expunerea de doar 8s, roiul se vedea mult mai bine si mau luminos si cu stele rezolvabile pana in centru, ceea ce la ocular rezovam stele pana aproape de censtru, nu chiar pana in centrul roiului.
Galaxia M 108, un al exemplu ; pe cand vizual aproape ca nu o vedeam prin reflectorul de 114mm, pe camera Meade (la expunerea de 15s) si reflectorul de 114mm galaxia se vedea cat de cat , slab luminoasa si cu o stea in centrul ei (care cred ca apartine de galaxia noastra, nu prea pare sa fie nucleul galaxiei M108 din ce se vede pe imagine), chiar si pe camera Samsung cu obiectivul Fujinon, la focala de 50mm, galaxia M 108 aparea ,ce-i drept greu vizibila, dar se vedea. Plus ca acest sistem poate fi folosit si la astrofoto cu capturi si expuneri mult mai scurte decat in astrofotografia clasica.

[iulian90]

Prezint o imagine cu roiul deschis M 11 din constelatia Scutul. Captura: Camera Meade DSI I Color, reflector 114/900mm. 31 cadre de 15s ,fara ghidaj.

[Erwin]

Interesantă abordare!

Nu mai rețin, camera Samsung este CCTV, ce monitor folosești ca să vezi imaginea ei?

[iulian90]

Da, camera Samsung este tip CCTV, model SCB2000, cea pe care mi-ai trimis-o pentru capturi de meteori,dar care s-a dovedit a fi foarte buna si in videoastronomie.
Ca monitor folosec un mic monitor auto de 4,3 inchi diagonala, cu alimentare pe 12 volti, care in mod normal se folosea impreuna cu o camera montata in spatele masinii, pentru parcare, dar eu l-am conectat la camera Samsung si l-am prins de un picior de pe trepiedul monturii. Se poate vedea intr-una din poze de mai sus, din postarea din 19 mai.
Momentan camera Samsung SCB2000 o am montata ca videofinder ,montata in paralel cu telescopul de 114mm ,dar intentionez sa o folosesc din nou ca camera principala in videoastronomie, montata in focarul telescopului, eventual cu reducator de focala (ca sa mai scada raportul focal), in locul camerei Meade, care o sa o folosesc din nou ca camera de ghidaj in astrofotografie.

[iulian90]

Buna seara tuturor.

In seara de 26 iulie am facut niste teste astrofoto cu camera foto Canon 450D si teleobiectivul foto Albinar cu focala intre 85 si 200mm, reglat la focala de 200mm si deschiderea f/4, pe montura ecuatoriala Bresser, dotata cu controlerul OnStep si motorizata pe ambele axe in cursul acestui an, ca sa vad cum se comporta fara ghidaj, pana la ce timp de expunere urmareste cerul fara sa apara stele alungite.

Am ales ca tinta nebuloasa planetara M 27 pentru inceput, fiindca mai trebuia sa rasara si Luna si afecta destul de mult imaginea in cazul unor tinte mai slab luminoase decat M 27.

Am observat ca montura ,fara ghidaj, este buna la expuneri de pana la 1 minut, mai sus de atat, adica la expuneri de 2 minute in sus, necesita ghidaj.

Totodata am verificat si calitatea imaginii la colturi ,spre margini sa vad cum sunt stelele, fiindca teleobiectivului foto i-am adaugat un geam optic, lama plan paralela de forma circulara cu diametrul de 25mm si grosimea de 1,5mm, luata de pe o camera video ce nu o mai folosesc (Aiptek DV) , ca sa mute planul focal al teleobiectivului mai in spate, deoarece camera foto nu focusa la infinit cu acest teleobiectiv, fiindca i-am scos anul trecut filtrul IR ,care pe langa functia principala mai muta si planul focal mai in spate, permitand camerei sa focuseze la infinit, mai ales ca teleobiectivul in cauza are planul focal cam la limita, o marja cam stransa de focusare.
Acum camera focuseaza la infinit si are si o mica marja de focusare, putand sa ajung putin si in intrafocus, iar stelele se vad bine focalizate pe toata aria campului senzorului camerei, doar astigmatismul specific teleobiectivului este prezent pe jumatatea stanga a imaginii spre margine, dar nu se observa decat cand vizualizezi imaginea la zoom mare.

Am facut insa si o greseala, in sensul ca nu am setat camera sa faca cadre RAW, ci am lasat sa faca cadre JPG si nu am putut sa le procesez in Deep Sky Stacker. Dar nu m-am dat batut, nu am vrut sa renunt asa usor la cadrele care m-au luat vreo juamtate de ora sa le fac, plus aliniere polara , cadre dark, era pacat sa le sterg, asa ca le-am prelucrat manual in Photoshop, cu toate ca mi-a luat mult timp sa le prelucrez, dar a meritat tot efortul, rezultatul a iesit frumos.

Cadrele light si dark le-am deschis in Photoshop si am inceput sa fac un cadru master dark stackand cadrele dark, dupa cum se vede in imaginile de mai jos.
Stacking-ul l-am facut manual, suprapunand cadrele unul peste celalalt si regland opacitatea la fiecare ,pe rand, fiindca nu am acel plugin in Photoshop care realizeaza stacking-ul automat.
Cu acel master dark, am calibrat fiecare cadrul light, prin modul "substract", asa cum se vede in imagini, sustragand zgomotul tip dark, adica acei pixeli incinsi colorati sau albi din imagini. A trebuit sa reglez si opacitatea doeoarece acei pixeli se vedeau ca pe "negativ" in imagine. Am reglat la valoarea de 50% opacitatea si pixelii incinsi au disparut de pe imagine. Astfel am calibrat cadrele, eliminand zgomotul tip dark.

Apoi am trecut la calibrarea cu cadre flat. Aici nu am avut cadre flat facute, asa ca am ales un cadru light si l-am transformat in cadru flat, eliminand stelele si nebuloasa din fundal, ramanand doar gradientul creat de vignetare si de poluarea luminoasa si o pata difuza creata de o particula de praf de pe lentilele interne ale teleobiectivului.

Cu acest cadru flat am calibrat cadrele light prin metoda substract, unde pe langa faptul ca iluminarea fundalului devine uniforma pe toata aria cadrului light, disparand si acea pata difuza intunecata creata de praf, mai este diminuat si efectul poluarii luminoase, fundalul cerului devenind mai intunecat in timp ce stelele si nebuloasa raman la fel de luminoase, dar creste si zgomotul tip bias, care face fundalul puricos atunci cand privesti imaginea la zoom mare. Acest zgomot este diminuat prin stackarea a cator mai multe cadre light calibrate,in cazul meu au fost cam 24 cadre.

Inainte de stackarea cadrelor light, le-am mai corectat histograma la fiecare caci nivelul de alb nu era la 255 ci mai jos spre 190-195 si stelele nu se vedeau chiar albe, ci un pic gri, precum si nivelul de negru, dar nu chiar la limita fiindca zgomotul iesea prea in evidenta, ci la jumatatea distantei dintre partea inferioaora a histogramei si limita inferioara a nivelului de negru, astfel fundalul cerului se vedea si mai inchis, fara a intuneca pre mult partile slab luminoase ale nebuloasei.

Apoi am trecut la stackarea cadrelor light prin suprapunere in 24 straturi (layers) la care am reglat opacitatea in asa fel incat sa fie vizibile toate straturile prin transparenta. Opacitatea straturilor in Photoshop se regleaza intre 0% si 100%, la 0% stratul de deasupra (Backround Copy) primului strat (Backround) fiind complet transparent, iar la 100% fiind complet opac. Am incercat prima oara regland opacitatea straturilor la 50%, dar nu era satisfacator, deoarece erau vizibile doar ultimile straturi, iar cele de dedesubt nu se vedeau si zgomotul nu era redus suficient , asa ca am calculat opacitatea necesara impartind valoarea maxima de 100% la numarul de straturi suprapuse si in cazul meul mi-a dat 4% opacitate pentru fiecare strat (cu exceptia primului strat Backround la care nu merge reglata opacitatea).

Astfel am reusit sa reduc destul de mult zgomotul de pe fundalul imaginii, suprapunand cele 24 cadre sub forma de straturi partial transparente si suprapuse, formand o imagine finala mult mai faina decat un singur cadru, cu fundal mai uniform si cu stelele si nebuloasa mai bine vizibile decat pe un singur cadru.

In felul acesta, desi a fost mult de munca, am aflat mecanismul prin care softul Deep Sky Stacker prelucreaza imaginile astro, imbunatatind considerabil calitatea ,detaliile, eliminand sau reducand mult zgomotele de tip dark sau bias. Bine, poate ca DSS lucreaza in mod ceva mai diferit, nu pot sti ce algoritmi are.

[Erwin]

WOW. Cred că acuma poți să scrii un set de specificații cum trebuie făcut un soft tip DSS.

Eu mereu mă laud că am răbdare, dar tu ești SISIF în toată regula!

[iulian90]

Mai am mult de invatat si de experimentat pana sa ajung sa dau specificatii despre softuri tip DSS.
Am mai descoperit noi tehnici de reducere a zgomotului in stiva de cadre. Am aflat ca daca setez opacitatea straturilor nu la fel pentru toate straturile ,ci descrescatoare de la al doilea strat (50%) si pana la ultimul (valoarea minima depinzand de numarul de straturi), toate straturile devin la fel de transparente si vizibile fata de primul strat si zgomotul tip bias este si mai bine redus, fundalul devenind mai uniform.

Aseara am facut 28 cadre de 2 minute la nebuloasa North America din Cygnus, cu ghidajul pornit si aparatul foto Canon 450D montat pe o platforma, alaturi de luneta si camera de ghidaj, pe montura ecuatoriala. Ghidajul s-a comportat bine la expunerea de 2 minute,in limita a maxim 4 ", ceea ce e bine la focala de 200mm a teleobiectivului aparatului foto.

In schimb iar am repetat aceeasi greseala; am uitat sa setez formatul RAW pentru cadre si le-a facut in format JPG si iar am fost nevoit sa prelucrez cadrele manual in Photoshop, dar rezultatul a iesit mai fain decat cel de anul trecut facut cu DSS. Desi luminozitatea nebuloasei e mica in comparatie cu imaginea de anul trecut, detaliile stelelor sunt mai fine, stelele se vad mai frumos.

Totusi am gresit ceva in rezultatul de azi, se vad niste arcuri in dreptul nebuloasei care cam strica aspectul si banuiesc ca e din cauza cadrului flat cu care am facut calibrarea cadrelor light, in el se observa niste inele concentrice, probabil un defect aparut in urma transformarii dintr-un cadru light. O sa incerc sa fac cadrul flat in asa fel incat sa nu mai apara acele inele cu diferente de ton, care pot strica aspectul cadrelor light dupa calibrare.

[Erwin]

Nu e rău pentru o motorizare artizanală. Nu știu să-ți spun ce se mai poate face pentru a mai reduce eroarea. Poate dacă mai umbli la reglajele melc-roată melcată sau la transmisia cu curea, roțile mari să stea bine centrate pe melci. Montura fiind destinată observațiilor vizuale s-ar putea să nu aibă precizie ridicată la angrenaje. În orice caz, dacă limitezi focala la care tragi este posibil să faci expuneri destul de lungi pentru a obține imagini reușite. Mai este senin, mai ai ocazia să tragi și RAW la același obiect și să faci comparație.

Spor!

[iulian90]

Cred ca eroarea periodica porneste de la roata mare care e montata pe axul melcului pe axa RA. Cand am comandat rotile si curelele pentru ambele axe, nu am gasit roti dintate cu gaura de 6mm, cat au axele melcilor, ci cu gaura de 8mm si a trebuit sa fac niste bucse metalice care sa fac trecerea de la 6mm la 8mm si cred ca nu au iesit precise, facand rotile sa nu stea perfect centrate pe axele melcilor si de aici sa fie produsa eroarea periodica. Asa, cu ochiul liber ,rotile par destul de centrate pe ax, dar cred ca e totusi o mica descentrare de ordinul zecimilor de mm. Poate ca are si montura eroare periodica, dar mai redusa decat cea produsa de bucsele care le-am pus eu in gaurile de la rotile mari ca sa intre fara joc pe axele melcilor. Deasemenea, anul trecut am observat ca axul melcului de pe axa DEC era strambat putin, l-am indreptat eu cat de cat si acum se comporta mai bine.

[Erwin]

Se poate că de la bătaia roții să fie dar numai dacă se vede la ochi. Zecimi de mm este enorm. Valorile abaterilor de la concentricitate și bătaia radială trebuie să fie între 0,02-0,04mm. Nu prea ai cum să faci bucșe bune decât la strung, dintr-o singură prindere interior-exterior. Aș putea să încerc să ți le fac eu dacă ai cu ce măsura exact găurile de la roți. Cel mai sigur ar fi să pornim de la roțile tale sau de la altele noi cu gaura de 5mm lărgită la 6. Am mai făcut asta și la roțile mele și pentru alți colegi, însă nu am măsurat eroarea periodică. Să vedem ce zice MirceaR, pe ale lui le-am făcut ultima dată.

Axul nu prea poți să-l îndrepți la ochi așa cum trebuie. Tot pe strung sau pe un dispozitiv trebuie făcută operația. Trebuie fixat între vârfuri și măsurat cu un ceas comparator abaterea. Îndreptarea se face cu multă grijă, astfel încât să fie drept pe toată lungimea, să nu capete alte deformări.