[IACOB DUMITRU]

Nu exista legi fizice a caror existenta sa nu poata fi demonstrata, care sa actioneze contrar logicii.
Pe de alta parte, conform logicii, fiecare actiune, fiecare eveniment nu este si nici nu poate fi perfect delimitat.
Neputand fi vorba de o delimitare perfecta, suntem obligati sa acceptam ca exista in toate actiunile, indiferent de marimea sau micimea lor o previzibila doza de incertitudine.
Atat noi cat si spatiul fizic, prin actiuni si evenimente, facem evaluari, previziuni cu privire la un CAMP DE INCERTITUDINI.
EVALUAREA, ESTIMAREA CU GRAD DE EROARE garantat diferita de zero.
IMPREVIZIBILUL este un atribut comun tuturor formeleor de existenta.
Cine nu risca, cine nu crede, nu apartine lumii reale, nu se supune legilor logice ale spatiului fizic.
In concluzie:
Estimarea, aproximarea, credinta este un atribut garantat, distribuit in intreg Universul.

[Erwin]

Acest lucru se întâmplă din două motive: propagarea informației și repetabilitatea fenomenelor. Se cuvine să detaliez ce influență are fiecare în consecvența invocată a legilor fizicii și de unde vine incertitudinea de fapt.

Cunoașterea se bazează pe informațiile pe care le putem obține din mediul înconjurător, prin simțuri și prin intermediul aparatelor cu care facem măsurătorile mărimilor fizice. Transferul informațiilor este supus legii lui Shannon care este o lege probabilistică guvernată chiar de constanta lui Boltzman ce are un rol important mai ales în Termodinamică, o ramură a fizicii bazată pe statistică. Așadar, aceste informații vin cu un anumit grad de incertitudine, în funcție de cât de bine putem izola sistemul măsurat și cât de precis putem face măsurătorile. Orice lege fizică demonstrată experimental este tributară acestui lucru. Metodele și tehnologia își spun cuvântul în determinarea constantelor și variabilelor implicate.

Al doilea lucru, fenomenele din natură se pot împărți în fenomene repetabile și fenomene irepetabile (unice). Nu putem găsi, măsura sau demonstra vreo lege care să guverneze fenomene irepetabile deși putem afirma cu bună încredere că acestea există și nu sunt deloc de neglijat. Însă ele se datorează în special unor cumuli de factori, de obicei aleatorii, coincidențe care produc consecințe importante în desfășurarea unor astfel de fenomene. Apar pentru că Universul este conectat, nu este divizibil în obiecte corpuri, câmpuri și forțe distincte cum procedăm noi în mod uzual când observăm ceea ce ne înconjoară, clasificând toate acestea în domenii distincte, cu scopul de a le înțelege mai bine și mai ușor. Mintea umană nu poate cuprinde sisteme mari, de altfel și supercomputerele au dificultăți de a simula astfel de sisteme și predicțiile lor sunt așadar foarte limitate (de exemplu modelarea Vremii, a climei, a moleculelor biologice, a comportamentului unor specii etc).

Suntem tributari de asemenea paradigmelor și sistemelor de clasificare învățate în timp, în trend sau doar ca ipoteze de lucru. Fizicienii au elaborat de-a lungul generațiilor teorii care fie s-au perfecționat fie au dispărut, dovedite false. Toate aceste teorii conțin legi fizice și un aparat matematic care este validat (sau încă nu...) experimental însă bazat pe măsurătorile supuse erorilor de măsurare inerente metodei sau tehnologiei. Așadar legile fizicii reflectă mai mult sau mai puțin realitatea obiectivă, cu o doză mai mare sau mai mică de incertitudine și dau seamă NUMAI de fenomenele repetabile din natură.

[IACOB DUMITRU]

Informatiile ce calatoresc, de oriunde in timp si spatiu ajung la noi fres, misiune si implicit menire indeplinita.
Pe de alta parte, un eveniment nu poate fi reprodus absolut identic deoarece acesta nu are si nici nu poate avea granite perfecte, absolut delimitate.
Desigur ca:
- statistic se fac previziuni suficient de satisfacatoare asa incat sa se extraga un inteles dintr-un comportament sau altul;
- extragerea dintr-un context mai larg sau diminuarea excesiv a secventei ce defineste un fenomen diminuiaza cantitatea de informatie si implici perceptia corecta asupra realitatii;
- fenomenele, repetabile sau nu, sunt intr-un numar suficient de mare dar finit;
- fenomenele exista, functioneaza, tocmai datorita faptului ca izolarea perfecta este ilogica, este o utopie, izolarea perfecta ar anula orice posibilitate de acces la informatie, fenomenul si implicit informatia nici macar nu ar exista, ar fi vorba de o “inexistenta realitate”;
- legile fizice sunt realitatea in sine, sunt informatii active, sunt ceea ce este, sunt interdependente indiferent daca noi remarcam sau nu acest lucru, legile fizice sunt observatori profesionisti;
- in orice tip de comportament exista o coerenta si implicit o informatie;
Vorbim in fat de o imprecizie in delimitarea lucrurilor, fenomenelor, evenimentelor, etc ca si fenomene general valabile, ca unice moduri de a exista, de a fi, ca pe un unic mod de a transmite si implicit de a informa, de a comunica.
Realitate fizica este practic intercomunicare, pe diferite nivele si implicit diferite limbaje de comunicare.
Concluzie:
- Abaterile, impreciziile se intersecteaza, se observa si implicit contorizeaza, conturand practic relatiile coerente ale interactiilor, relatii ca si legi de coexistenta, relatii care se propaga in timp si spatiu, relatii care definesc orice transfer, orice miscare;
- Legile din Fizica reflecta mai mult sau mai putin realitatea, legile spatiului fizic constituie realitatea in sine;
- Orice informatie, orice afirmatie, orice cuvint rostit sau gandit intra in interactie, produce efecte.
Universul este un cumul de transferuri, de schimburi, de dialoguri.