[Dbird]

Rewiev doua binocluri de spectacol

Deoarece si ele sunt tot binocluri, am sa fac un rewiev comun celor doua binocluri de opera tip Galilei pe care le am la indemana. Aparitia unor versiuni moderne se pare chiar dedicate astronomiei restarneste interesul pentru puterea maritoare 2,5x. Generic vorbind aceste binocluri sunt dedicate salilor de spectacol unde puterea maritoare nu are rost sa depaseasca 4x. Deoarece se doreste un camp cat mai mare, echivalentul polivalentei lui 10x de la astronomie a devenit 2,5x in salile de spectacole. La aceasta putere maritoare campul vizual este in general suficient pentru a cuprine sala de spectacol.
Deci sa le luam pe rand:

Rewiev binoclu LZOS 2,5x65

Un binoclu fabricat in 1957 in URSS (Lytcarino), din metal si plastic cu lentile din sticla foarte bine acoperite cu antireflex indigo dens. Metalul este o alama si nicidecum aur cum mai este prezentat de vanzatori dupa cum restul este plastic si nu “sidef”, fildes etc. Lucrat foarte ingrijit si foarte precis in pofida simplitatii extraordinare a designului. Practic este un binoclu care si la vremea lui era considerat daca nu ieftin macar accesibil. Unul din dezavantajele lui fiind ca tubul port obiectiv este din plastic alb, care mai produce fantome, in lumina de zi sau cand exista lumina parazita mai puternica. De banuit ca proiectantul nu a acordat prea multa atentie aspectului optic caci el era destinat utilizarii intr-un mediu unic (fara lumina parazita in jur si cu subiectul luminat exact in fata) si de ce nu poate ca era si ceva “sic” deci aspectul mai domina functionalitatea.
Practic daca magnificatia este 2,5x cea de a doua valoare nu reprezinta diametrul obiectivelor ci distanta interpupilara a ocularelor. Diametrul ocularelor este 25 mm. In consecinta este un binoclu luminos, respectiv fata de vederea directa, imaginea prin binoclu este mai luminoasa. Optic vorbind sticla este de buna calitate, ruseasca, deci cu o foarte buna definitie dar mai lipsit de contrast. In schimb coloritul este 100% natural. In contra lumina nu produce irizatii dar partile albe din interiorul tuburilor obiectivelor mai produc ceva fantome si oarece ceata subtie la marginea campului vizual. La modelul testat trebuie sa va spun ca am acoperit partea exterioara a tuburilor cu izolir band negru, reducand doar 50% din perturbatiile ce apar in lumina de zi. De altfel marginile campului vizual nu sunt asa de bine definite din cauza acestui fenomen. Nu este ceva extrem de deranjant caci campul in sine este enorm undeva la 230-240m/1000m. Problema este ca acest camp este la captul unui “tub” , deci efectul de tub este foarte prezent daca pot spun asa. Si de aici , culmea un paradox! Existenta unui camp foarte mare la capatul unui efect de tub, creeaza penibila senzatie optica cum ca defapt ... binoclul prin care te uiti departeaza fata de privirea directa ! Senzatia este atat de puternica incat esti tentat sa eliberezi un ochi si sa privesti cu unul direct si cu celalat prin binoclu si sa suprapui imaginile culmea binoclul chiar mareste de 2,5 ori. Pui binoclul din nou la ambii ochi , iar pare ca departeaza. Este un fenoment haios , probabil merita incercat. Practic din cauza acestui fenomen testarea in mod astro este dezamagitoare. Ai senzatia ca departeaza si mai bine privesti cerul cu ochii liberi. Desi cu acest modest 2,5x daca depasiti temerea “departarii” veti constata ca vedeti mai multe stele decat cu ochiul liber. Stelele sunt extrem de punctiforme daca pot spune asa. Coloritul lor se distinge insa mai greu. Din nefericire acest model nu are reglaj pentru dioptrii, si pentru cei care au ochii ceva mai diferiti (cam cum am eu) este cam enervant. Pe de alta parte eye-relieful este enorm la randul lui deci permite folosirea lui cu ochelari fara sa pierdeti din camp sau sa lipiti ochelarii de cupele ocularelor. In plus desi nu parea ca este nevoie, capacele ocularelor se pot desuruba lasand si mai mult loc de ochelari. Foarte usori la numai 144 de grame (cu tot cu acoperirile de leucoplast) scot din discutie factorul tremur. Claritatea este destul de mare , caci zona de neclaritate , incluzand zona de trecere spre negru unde este reflexia fantoma, este de maxim 15%.
In final un binoclu de teatru sau de opera sau de orice fel de spectacol unde este nevoie de camp mare dar in nici un caz pentru utilizare in regim terestru sau astro.

Rewiev binoclu Rowenta 2,5x15

Un binoclu fabricat in 1975 in Germania de Est. Un binoclu modern, mic si foarte finut. Integral din metal cu optica integrala din sticla acoperita cu antireflex albastru nu foarte dens. Un binoclu de doar 96 de grame. Superb ca si realizare avand pana si “clasica” piele neagra pe putinul sau corp, are o mecanica stabila si foarte ferma. Aici 15 reprezinta cu adevarat diametrul obiectivului. Culmea ca desi este mic si mai slab tratat (cel putin ca densitate) antireflex acest binoclu in regim de zi este la fel de luminos ca si precedentul binoclu discutat (LZOS 2,5x65). Campul vizual este in jur de 220 m/1000m. Si la acesta zona de trecere spre campul vizual nu este bine definita fiind tot relativ graduala, avand si el o zona ce ceata circulara insa mult mai subtire decat la predecesorul prezentat. Zona de neclaritate din acesta cauza este sub 15%. In contralumina nu produce irizatii. Usor demontabil si usor de curatat.
Dar si la acest model apare sus discutata senzatie ca punand binoclul la ochi acesta “descreste” imaginea (evident acelasi efect de "tub" si aici). Bine inteles ca nu este asa dar eu cel putin sunt mereu socat de acesta senzatie violenta pe care o am cand privesc prin ele. Acest binoclu se poate folsi in regim terestru de zi fara probleme prea mari de reflexii parazite sau fantome. In regim astro , vede destul de bine si el stelele , si la fel de punctiforme ca si la omologul rus, dar parca este mai putin sensibil ca si luminozitate ratand unele stele.
Eye-relief enorm, si ,redundant, capacele de la oculare se pot demonta prin desurubare lasand loc ochelarilor. Caci nici acest model nu are reglaj independent de dioptrii. In schimb are posibilitatea reglari distantei interpupilare.
Un binoclu interesant ca si executie si chiar calitate, dar care , cel putin din punctul meu de vedere, ramane un binoclu utilizabil la spectacole si evenimente mondene.
Pana la urma binoclurile sunt si ele, cu bune cu rele, orientate spre zone de utilizare. Fiecare tip fiind totusi un compromis si impiedicand astfel existenta sau aparitia Binoclului Universal. Si poate asta da chiar mai mult farmec utilizatorilor lor.
Caci din acest motiv am lasat la urma cea mai puternica caracteristica/performanta/valoare a acestor 2 binocluri prezentate. Aceste binocluri prezentate mai sus NU se decolimeaza NICIODATA !

Cer senin tuturor!
sau
Vizionare placuta ?

[Herr_Alien]

O scurta adaugire la folosirea in regim astronomic a binoclurilor de teatru: desi nu aduc un castig mare in magnitudine limita, binoclurile de teatru sunt capabile sa umple un "gol" intre ce se poate observa cu ochii liberi si ce se poate vedea cu un binoclu mai serios (8x40, 10x50).

[catalin dumitru]

Binoclurile de teatru sunt concepute doar pentru teatru. Principalul scop e obtinerea unei reduceri a profunzimii campului /planurilor obiect .

La treaba asta contribuie atat G-ul mic cat si ecartul pupilar subdimensionat in mod intentionat. Chiar si folosirea sistemului galilei contribuie la scaderea spatialitatii imaginii.

Culoarea alba la cele sovietice (nu e plastic ci ebonita alba), nu e deloc intamplatoare . Sunt mai usor de gasit in relativul intuneric din sala , atunci cand sunt scapate pe jos. Nu mai tin minte despre oculare(simplete biconcave cred) dar obiectivele sunt dublete lipite.