[lucia lucia]

dl ID scrie
"La ce nivel al subdiviziunilor sale Universul inceteaza sa mai functioneze ca un perpetuum mobile?"

niste chestii oricum as avea:
- de ce am dferentia intre oarece subdiviziuni ale acestuia "Univers"? ce Drept avem sa facem o asha chestie?
- de unde si pana unde ideea asta, de perpetuum mobile? Carnot, Clausius, sir Kelvin... Unde esti tu, Tepes, Doamne... "Aveam un coleg... eram la master, prin 2000-2001. spunea asa: fato draga, dee s-ar scula Fane Babanu', ce-ar spune, sa ne vada? ar spune asa: Bre fratilor, lasati prostiile astia in sama Sfantului, puneti mana si faceti copii. Ca, odata m-oi scula." (din amintirile pe care inca nu le am)
Acuma, pe bune. Copii sa fac, nu e cazul: pentru mine asta e o chestie pur teoretica. Dar, poate ar fi bine sa ne vedem de "fericirea de-a fi" inainte de-a ne da sama de "durerea ca sunt"

[IACOB DUMITRU]

Lucia a scris:

"- de ce am dferentia intre oarece subdiviziuni ale acestuia "Univers"? ce Drept avem sa facem o asha chestie?"

Raspunsul meu este:

Din moment ce natura este organizata pe diverse planuri (diverse dimensiuni), noi trebuie sa o privim si sa o analizam ca atare. Cine nu indrazneste sa se ridice la nivelul simplitatii naturii, nu are decat sa se bucure de firavele realizari ale trecutului.

[Doru Dragan]

[IACOB DUMITRU]

Domnul Dragon a scris:

“La nivelul 1. Universul este pe calea spre moartea termica. Timpul este cel mai mare stapan.”

Domnule Dragon, să ştiţi că timplul este stăpân oriunde şi oricând. Important este să îi înţelegem tainele. De altfel, nu există nici o stare care să poată sugera eliminarea totală a acţiunilor (simetria perfectă), deci nici a mobilităţii.

[Doru Dragan]

Asa e d-le Iacob. Nu exista ... in cercul vostru stramt, unde norocul va petrece. Cat vezi cu ochii, nu prea se vede asa ceva. E drept ca vezi cam putin.

[IACOB DUMITRU]

A nu se uita că la nivelul "intim" al spaţiului fizic se poate ajunge doar cu ochii minţii (el este de natură eterică).

[Alexandru Rautu]

[lucia lucia]

dl. ID nu spune ca Natura e simpla.
El cade doar in pacatul abordarii dintr-o singura perspectiva...
clasic.

[IACOB DUMITRU]

Domnişoara Lucia a spus:

„dl. ID nu spune ca Natura e simpla.
El cade doar in pacatul abordarii dintr-o singura perspectiva...
clasic.”

Domnişoară, modul meu de abordare nu este nici pe departe un păcat. Poate că nu aţi observat, dar eu caut să tratez comportamentul naturii destul de tranşant. Altfel spus, eu îmi pierd timpul căutând să înţeleg comportamentele fizice pornind de la simplu spre complex.

Simplul reprezintă cărămida de bază (universală) a întregului spaţiu fizic. Încercaţi să înţelegeţi comportamentul fotonului ca pe un comportament universal existent pe fundalul oricărei manifestări fizice.

[lucia lucia]

Dl ID a scris:"Altfel spus, eu îmi pierd timpul căutând să înţeleg comportamentele fizice pornind de la simplu spre complex. "

felicitari.
eu n-am timp de pierdut.
trebuie sa scap de starea de stupiditate prin care bantui.

[IACOB DUMITRU]

Sper ca după ce veţi scăpa de această stupidă stare să reveniţi cu picioarele pe Pămant.

[Ella_Kosta]

De ce consideram Universul ca perpetuum mobile? Nu putem face asta, din simplul motiv ca nu-l putem analiza, nestiind cum a inceput, ce a fost inainte (daca a fost) si cum se sfarseste (daca se sfarseste). Ca sa-l inghesuim in definitia unui perpetuum mobile, trebuie sa cunoastem si datele pe baza caruia sa analizam comportamentul acestui sistem care este Universul.

Pe de alta parte, un perpetuum mobile, ca tot ce exista in interiorul Universului nostru, se supune legilor acestui Univers. De ce sa presupunem ca Universul ca entitate se supune acelorasi legi? Un sistem poate avea anumite legi speciale in interior, dar privit din afara poate are alt conportament, dictat de legile sistemului mai mare din care face parte. Daca vrem sa judecam Universul ca intreg, ar trebui sa-l privim "din afara" (daca exista acel afara) ceea ce nu ne este permis.

Asa ca putem face doar predictii filozofice probabil. Oricum pot lua nastere indei interesante pe aceasta tema.

[raduM]

Un perpetuum mobile (de speta a doua) primeste energie termica si o transforma complet /spontan/ in energie mecanica: functioneaza cu o singura sursa, calda.
Un perpetuum mobile (de speta I) furnizeaza mai multa energie decat primeste.

Trivial, inteleg unii prin "perpetuum mobile" - ceva care nu se opreste niciodata. Prin "miscare" insa cei care au pus in discutie conceptul de perpetuum mobile, intelegeau mai mult decat schimbare de pozitie. Va amintesc ca Newton numeste impulsul cu termenul "cantitate de miscare".

Acum: din definitiile de mai sus, un perpetuum mobile are un exterior cu care interactioneaza. Dupa cate stiu, Universul nu are asa ceva.
Presupunand ca ar avea, atunci:
- A primit candva energie de la "ceva" - poate de la Cuvant- din exterior si macar o conserva indefinit daca nu chiar o multiplica (ceea ce inseamna ca de un al doilea Cuvant nu ne-am invrednicit si suntem singuri-singurei sa ne spargem capetele de peretii cutiei lui Scrodinger, ca sa se intrebe Cuvantatorul daca suntem portocalii sau am plecat demult), situatie urata tare de tot
sau
- Face continuu un schimb de energie pe care noi inca nu-l putem judeca (v. postul de mai sus al Ellei Costa).

Nici intr-un caz nici in celalalt nu putem face o comparatie intre conceptul PM si Univers.

Dar in situatia in care Universul este inchis... nici atat.

[IACOB DUMITRU]

Cât de uşor se uită faptul că “nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă”. Cât de uşor se poate face confuzia între un „Univers finit” şi un „Univers închis”.

Cât de uşor poate crea distrugeri un cuvânt care nu este bine înţeles. Când această nefericită înţelegere apare din partea dascălilor, atunci se poate vorbi de o adevărată catastrofă, deoarece ei transmit noilor generaţii păcatul insuficientei lor înţelegeri.

Cât de uşor poate crea confuzie un principiu precum cel al lui Scrodinger. Cât de uşor putem accepta în gândirea noastră curentă conceptul eronat al continuităţii.

Dar oare ce a vrut să spună Newton atunci când a numit impulsul cu termenul “cantitate de mişcare”?

Oare nu ar fi mai bine ca înainte de a blama conceptul PM, să punem ordine în gândurile noastre pornind tocmai de la posibilitatea de a ilustra starea de mişcare?

Oare nu a venit momentul să depăşim momentul perceperii mişcării ca pe o simplă deplasare a unui corp?

Oare nu a venit momentul să demonstrăm legitimitatea oricărui principiu de funcţionare?

[raduM]

Domnule Iacob, nimeni nu blameaza conceptul de PM.
L-am definit si-am incercat sa interpretez Universul in sensul definitiilor date. Nu sunt definitiile mele si nu umblu la notiuni pe care altii le-au precizat, de dragul de a le schimba.
Nu sunt clare definitiile? Imi pare rau. Astea sunt. Nu e clar ca principiile , inclusiv de constructie a unei stiinte, sunt legitime prin rezultatele aplicabile si verificabile experimental (bine, intre niste limite, ok) ? Tot rau imi pare. Gasiti un prof sa va mediteze, 30 RON sedinta... Poate gasiti si la el niste idei care va par false. Notati-le si retineti-le. Acelea sunt cele bune.
A depasi interpretarea miscarii ca schimbare de pozitie... Exact asta spuneam mai sus: cei care au definit PM gandeau altfel miscarea, nu neaparat ca schimbare de pozitie. Ambiguitatea vine din termenul "mobile" care pe noi ne duce cu gandul la schimbare de pozitie.
De altfel, depasiti fara grija. N-am nimic impotriva .
Au propos, cine a vorbit mai sus de Univers finit????