[IACOB DUMITRU]

Care credeti ca este rolul legilor de conservare?

[Abel Cavaşi]

Rolul legilor de conservare este uriaş. Cunoaşterea legilor de conservare furnizează integrale prime ale mişcării. Oare de ce ai deschis acest topic? Crezi că legile de conservare sunt inutile?

[Doru Dragan]

Te-ai invatat (de la mine, cred) sa fii rau, sa musti. Daca ar fi crezut omul ca legile de conservare sunt inutile nu cred ca s-ar mai fi obosit sa puna intrebarea. Dl. Iacob face ca deobicei, pune o intrebare, asteapta un raspuns dupa care zice: "Ehei fratilor, nu prea le stiti pe astea, las' ca va spun eu ..."

[IACOB DUMITRU]

Domnul Dragon are perfecta dreptate.

Abel, este foarte adevarat ceea ce spui tu, dar nu acesta era scopul intrebarii mele. Eu ma refeream la rolul pe care il au ele in natura, sau altfel spus:
- De ce natura este obligata sa respecte aceste legi?
- Care este cauza care determina respectarea acestor legi?
- Cum ar arata natura in cazul in care aceste legi nu ar mai fi respectate?
- Pot fi evitate aceste legi?

[Abel Cavaşi]

Nu ştiu cum reuşeşti, Iacob, dar ultimele tale mesaje sunt mult mai clare decât celelalte. Îţi mulţumesc pentru faptul că te-ai străduit atât şi, pesemne, ai reuşit. Întrebările tale sunt interesante. Din fericire, răspunsul la aceste întrebări este MULT MAI SIMPLU decât ai vrea tu să fie. Probabil ai vrea să auzi un răspuns care include şi divinitatea. Ei, bine, nu! Divinitatea nu are nici un rol aici:
-1). Nu ştiu ce înţelegi prin aceea că „natura este obligată să respecte aceste legi”. Eu cred că NATURA ESTE TOTALITATEA LEGILOR, aşa că nimeni n-o mai obligă să respecte ceva pentru că nu este o persoană şi nu se simte obligată.
-2). Având în vedere că natura însăşi este totalitatea legilor, ea însăşi este şi cauza lor.
-3). Dacă aceste legi nu ar mai „fi respectate”, atunci natura ar dispărea pentru că aşa ceva este imposibil. Este imposibil să existe o natură care nu respectă legi (chiar şi numai legile de conservare).
-4). Din 3) rezultă că legile (chiar şi numai legile de conservare) nu pot fi evitate. Dacă am încerca să evităm vreo lege am dispărea, deci ar dispărea şi cei care ar încerca să evite legile. Legile naturii trebuie şi sunt respectate ÎN TOTALITATEA LOR. Nu există vreo lege care să poată fi evitată în timp ce alte legi ar fi respectate.

[IACOB DUMITRU]

Abel, multumesc pentru compliment. Nestiind ce intelegi tu prin “Divinitate” am sa ma prefac ca nu am observat acest pasaj.

Din totalitatea legilor, care desigur formeaza intregul de care aminteai, eu faceam referire doar la legile de conservare.
- De unde crezi ca stie universul cand sa respecte o lege de conservare si cand nu?

[Abel Cavaşi]

Eu cred că Universul respectă întotdeauna legile de conservare! El nu face nici o excepţie. Deci întrebarea nu are sens. Poate vrei s-o reformulezi...

[Doru Dragan]

Domnu' Iacob, iar te faci chinez? Ce-ar fi sa nu reformulezi ci sa dai raspunsul.

[Ella_Kosta]

Bineinteles ca daca aceste legi nu ar mai fi respectate, nu ar putea fi nimic. Nu cred ca poate exista organizare fara a se baza pe anumite legi, oricare ar fi acestea.

Mi-as putea imagina un univers in care legile sa fie altele, sau diferite, dar nu mi-as putea imagina ceva fara legi (sau cu legi "partiale", care cand vor ele se pot incalca...).

Probabil chiar si haosul are legea lui...

[IACOB DUMITRU]

In principiu, exista o singura lege de care asculta Universul. Aceasta “constrangere” se numeste “legea asimetriei fizice”.

Asimetria fizica este inainte de toate o simpla informatie. Si simetria fizica pare sa fie o simpla informatie. Pentru ca se doresc a fi afirmatii reale (fizice), informatiile precedente trebuiesc sa faca dovada memorarii lor pe suportul natural tocmai evocat de fiecare in parte.

Nici o memorare nu se considera a fi reala fara posibilitatea descifrarii sau a distingerii sale din contextul in care se presupune ca a fost inpregnata.

In aceste conditii, asa-zisele medii omogene si izotrope, recunoscute atat pentru simetria lor fizica cat si pentru inexistenta distinctiilor, pot fi considerate simple aberatii.

La polul opus, mediul asimetric exceleaza prin posibilitatea de a realiza distinctii in interiorul sau si implicit prin posibilitatea de a isi sustine propriile afirmatii (informatii).

La prima vedere, mediul asimetric (neomogen) ne duce cu gandul la diversitate cantitativa si implicit la legea non-conservarii valorii parametrilor pe o o axa temporala sau pe una spatiala.

In acelasi timp, nu trebuie uitat faptul ca distingerea acestor posibilitati necesita existenta unui numitor comun (un reper de referinta, un etalon pe baza caruia sa se faca diferentierea) si implicit a legii de conservare care sa ii asigure legitimitatea si perenitatea.

Se poate vorbi in felul acesta de un tandem al celor doua legi, aparent contradictorii, ce slujesc in egala masura si in acelasi timp marea lege a asimetriei fizice.

Pe de alta parte, legea de conservare este doar o tendinta (nu se poate vorbi de o conservare perfecta). Practic, planurile de obdervatii tot mai largi vor scoate in evidenta o noua lege a preschimbarilor parametrice. Distingerea acestui nou parametru (remarcat la o noua scara) are nevoie de existenta unui numitor comun (ca si etalon pe noua masura a lucrurilor) si desigur a unei noi tendinte de conservare.

In felul acesta se justifica diversificarea planurilor de observatie si implicit a tendintelor de conservare.

Partitura matematica complementara acestui scurt demers teoretic poate fi lecturata in seria de articole “Armonia Universului fizic”.

[Abel Cavaşi]

Iacob, spuneai că, în concepţia ta există o singură lege a Universului, „legea asimetriei fizice”. Frumoasă ideea! Dar cum poţi deduce din această lege alte legi, de exemplu, legea de conservare a impulsului?

[IACOB DUMITRU]

Despre impuls ar fi mai multe de spus. Impulsul trebuie reanalizat din foarte multe puncte de vedere.

Legile de relativa conservare sunt necesare si indispensabile in momentul in care se face o afirmatia cu privire la existenta asimetriei.

- prin asimetrie se intelege accesul la o comparatie;
- pentru ca sa compari ai nevoie de existenta unui numitor comun;
- legile de relativa conservare reprezinta singura "portita" de relevare a unui numitor comun, in speta etalonul de care aveam atata nevoie;
- deci, atata vreme cat am asimetrie am asigurata si posibilitatea de a o remarca, beneficiind practic de consecintele legilor de relativa conservare.

Gandestete la miscarea ta elicoidala, chiar daca raza se modifica, spatiul descris de aceasta in unitatea de timp va fi aproximativ acelasi. Mai mult decat atat, originea razei este simbolul relativului repaus, iar varful va fi simbolul maximei mobilitati.

Fiecare alt plan dimensional (plan al observatiei) aduce cu sine o noua lege de relativa conservare si implicit un nou etalon de masura, un nou numitor comun.

Acestea sunt premisele spatiului fizic.

[florin1982]

Vezi Noether: simetriilor le corespund legi de conservare.

Da' ma indoiesc ca scopul acestui fir de discutie este acest lucru cat mai ales sa scoata mesaje pline de cuvinte/expresii "pompoase". Vad ca sunt la moda astazi astfel de discutii pe picior.

Florin

[Abel Cavaşi]

Iacob, ai spus prea multe lucruri şi nu le pot aprofunda (nu le pot înţelege). Dacă vrei să simplifici afirmaţiile tale, încearcă să le coroborezi mai mult cu scopul acestui topic.

[IACOB DUMITRU]

Abel, pe scurt, daca nu ar exista legile de relativa conservare (ceea ce este imposibil din punct de vedere teoretic), nu am putea avea acces la nici un reper, la nici o informatie (pentru ca legea de relativa conservare in sine da legitimitate etaloanelor de masura).