[Mircea Pteancu]

Gib Mihaescu a fost un scriitor interbelic (1894-1935).A scris nuvele extraordinare precum ''La Grandiflora'' si romanele ''Zilele si noptile unui student intarziat'',''Rusoaica'' sau ''Donna Alba''.In scrierile lui Gib Mihaescu intalnesti uneori descrieri superbe ale boltii ceresti iar acest lucru nu este intamplator.Gib iubea bolta instelata,el a fost si astronom amator.
La scoala am invatat ca alti scriitori sunt importanti,sunt mari scriitori.Despre Gib Mihaescu nici nu am invatat nimic.Comunistii ,pudibonzi si tampiti prin natura lor,l-au pus la Index pe Gib si o parte din creatia lui.L-am descoperit ,din intamplare,in timpul studentiei cand ma pasiona din nou Astronomia si cand puteam sa-l inteleg si in celelalte privinte.Iata de ce,cer iertare ticerilor si am sa neglijez referatele lor si am sa spun ca,pentru mine,Gib Mihaescu este scriitorul meu preferat si ,asadar,cel mai mare scriitor roman.
Orasul vietii sale a fost Dragasani,unde exista o casa memoriala care pastreaza amintirea lui Gib Mihaescu,printre obiectele ramase de la el numarandu-se si o luneta frantuzeasca.La linkul de mai jos gasiti mai multe date si puteti vedea o fotografie in care se vede si luneta lui Gib Mihaescu,scriitor explorator al universului iubirii si observator al universului sideral, plecat prea devreme din aceasta lume ,la numai 41 de ani.

Simt ca o datorie personala cultivarea memoriei lui Gib Mihaescu si vom incerca in primul rand sa aflam mai multe date despre luneta sa.

Mircea



http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pe...21544.html

[Mircea Pteancu]

Si daca tot e ger cumplit de iarna ,iata niste citate cu rezonanta astronomica din Gib Mihaescu :

''...Ea priveste soarele cum se ineaca in propriul lui sange;ceva grozav si sfasietor parca se petrece la hotarul amurgului.O lupta crancena intre titani ,muta si incordata ,iar sangele tasneste pretutindeni pana-n mari departari ,pana jos sub feresatra ,pe toata intinderea de omat.Tot zidul trebuie sa fie improscat cu sange,si chiar pe fata ei trebuie sa luceasca reflexul rosu.
Sangele sfarsitului sfarsiturilor.
Un soare rapus ,zburatacind ca un vultur ,ranit , inaltandu-se doar ca sa manjeasca cu sange pana-n fantastice departari ,dezolate peisagii de zapada eterna , pe care nici un vant de primavara n-o va mai sufla inapoi spre norduri;iar duhul inghetului biruitor coborand mut si intunecat aproape ,tot mai aproape...Straniu si tragic amurg ,incremenit peste veci de veci...
...Luna avea sa iasa mult mai tarziu , si desigur el tinuse socoteala de rasaritul lunii;el trebuia s-o ia inaintea lunii.Iar stelele razbisera cu atata profunzime,ca te asteptai sa acopere toata bolta intr-o mantie de diamant topit.Fantoma stinsa a Varsatorului se scufundase mai demult in oceanul suborizontului;iar acum ,pe locul unde soarele isi dusese agonia,cei doi pesti ai zodiacului cautau lacomi urma disparutului...''.

Din nuvela ''Frigul'' de Gib Mihaescu , ''Nuvele'' vol.2, dupa antologia ''Din cartea naturii'' de Aura Pana,editura Junimea Iasi ,1977.

Imi place Gib , aceste randuri ma poarta intr-o atmosfera germanic-scandinava de ''Amurgul zeilor'' sau de ''Ragnarok''.

https://en.wikipedia.org/wiki/Ragnar%C3%B6k

Adaug si eu la atmosfera poza unui apus de Soare hibernal facuta in urma cu aproape un an de zile folosind telefonul mobil Allview A5.

Sa presupunem oare ca Gib Mihaescu era la curent cu ''Welteislehre'' adica Teoria Glaciatiunii Universale a lui Hanns Horbiger ?

https://en.wikipedia.org/wiki/Welteislehre

https://en.wikipedia.org/wiki/Hanns_H%C3%B6rbiger

Mircea

[tudor]

Conform mai multor marturii, Gib Mihaescu a avut mai multe lunete. Însă "Luneta" din casa memorială, nu este o lunetă ci două La o privire mai atentă se observă clar că este un binoscop!
https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Bur...21_248.pdf

[Mircea Pteancu]

Asa se vede si in fotografia lui George Calinescu in vizita la Gib Mihaiescu si fotografiat la luneta acestuia.

Vezi articolul lui Silviu Gongonea,revista ''Mozaicul'', an XIII, nr. 9, serie noua, 2010, pag. 5.

Am folosit aceasta fotografie in lucrarea mea ''Astronomii amatori romani la inceputul secolului XX'', Conferinta SRPAC 2018, pag. 73.

https://www.academia.edu/41481484/Conferin...En_extenso

Am incercat sa aflu mai multe despre luneta lui Gib dar tot ce stiu este ca are apertura de 75mm si este probabil Secretan. In cataloagele Secretan insa nu am aflat-o.
Este un detaliu ciudat si foarte interesant aceasta alegere a lui Gib. Motivul pentru care a ales ca instrument principal un binoscop ar putea fi reminiscentele din Primul Razboi Mondial cand a devenit fascinat de binoclurile foarfece folosite de artileristi.
Gib a fost combatant in luptele ingrozitoare de la Marasti- Marasesti - Oituz. Parca asa imi amintesc ca a fost subofiter artilerist. In acele lupte Gib a fost ranit si de acolo i s-a tras si sfarsitul mult prea timpuriu.

Prima luneta a lui Gib, cea din vremea liceului, a fost rechizitionata de catre agresorii germani. In mod convenabil, romanii si-au reglat memoria colectiva pe modul ''selectiv''. Isi amintesc numai de mojiciile armatei sovietice dar faradelegile si crimele de razboi ale nemtilor, din primul si al doilea razboi mondial, au decis sa le uite.

Pe 23 Aprilie se implinesc 131 de ani de la nasterea lui Gib Mihaescu. Un mare scriitor si un pasionat astronom amator, Domnul sa-l odihneasca !

Mircea