[cris]

Presupunem ca exista un singur corp M si o forta F care actioneaza asupra lui pe timp nelimitat.
Ce se intimpla cu lucrul mecanic inmagazinat in acest corp?
Cit poate fi accelerat?

[mobutu]

Un corp poate fi accelerat doar pana la viteze relativiste (conform Teoriei relativitatii speciale)... Dar si atunci ar fi foarte greu, pentru ca cu cat viteza se apropie mai mult cu atat creste si masa relativista a obiectului care in preajma vitezei luminii se apropie de infinit. Implicit energia cu care trebuie propulsat acel obiect se va apropia de infinit conform relatiei E=mc^2.
Despre ce se intampla cu lucrul mecanic...asta e o alta intrebare...destul de spinoasa. Eu as formula-o altfel: In ce anume se stocheaza energia obiectului accelerat uniform?

[mobutu]

Un corp poate fi accelerat doar pana la viteze relativiste (conform Teoriei relativitatii speciale)... Dar si atunci ar fi foarte greu, pentru ca cu cat viteza se apropie mai mult cu atat creste si masa relativista a obiectului care in preajma vitezei luminii se apropie de infinit. Implicit energia cu care trebuie propulsat acel obiect se va apropia de infinit conform relatiei E=mc^2.
Despre ce se intampla cu lucrul mecanic...asta e o alta intrebare...destul de spinoasa. Eu as formula-o altfel: In ce anume se stocheaza energia obiectului accelerat uniform?

[cris]

Particulele din care e compus corpul nu sunt altceva decit unde stationare complexe.La acest nivel se stocheaza energia prin deformarea spatiotemporala a oscilatiilor.Aceasta nu poate continua la nesfirsit asa ca exista o limita la care incepe productia de particule noi si alterarea propietatilor corpului initial.

[mobutu]

Unde stationare... o unda stationare poate aparea in doua conditii... fie mediul se misca in directie opusa deplasarii undei... fie datorita fenomenului de interferenta intre doua unde care se propaga in directie opusa. Mai mult. Dupa contractie timpului si scurtarea lungimii in acelasi sistem de referinta putem determina prin experimente ca ceea ce spuneai este adevarat? Asta avand in vedere ca sistemul nostru de masura din punctul nostru de vedere ramare neschimbat? Referitor la producerea de particule noi: singurele modalitati in prezent de a produce particule noi este fie radiatie gamma cu energie mai mare decat dublul energiei de repaus a unui electron (>1.022MeV) in prezenta unui nucleu atomic fie prin interferenta a doua radiatii gamma in care suma energiei radiatiei fiecarui foton e mai mare decat 1.022MeV (inversul anihilarii electron-pozitron). Rezultatul este la ambele un electron si un pozitron. Eu cel putin nu am auzit nici un fel de teorie in care din cauza energiei intrinseci acumulate sa inceapa spontan productie de alte particule, chiar si cele elementare si care sa altereze proprietatile fizice ale obiectului initial. Daca aveti vreun link cu asa ceva va rog sa-l postati.

[cris]

1Exista o limita energetica mai sus de care nu prea mai gasesti fotoni si asta nu numai ca nu are cine sa-i produca in univers ci pentru ca apare un fenomen de pliere si transformare in particule (materie,antimaterie).
2Aproape de atingerea vitezei luminii ,din cauza energiei acumulate la nivel de particule apar generari de fotoni poate si particule(materie,antimaterie) consumand energia in surplus.

[cris]

Daca se va putea vizualiza vreodata forma dinamica a unei particule materiale atunci vom putea deduce viteza ei absoluta fara sa fie nevoe de un reper absolut.

[mobutu]

Daca nu exista sursa care sa creeze particule dincolo de anumite limite atunci la ce bun sa ne gandim ce s-ar intampla cand oricum nu vom avea niciodata access la surse capabile de a depasi aceste limite. Nu s-a confirmat vreodata un astfel de eveniment in acceleratoarele de particule (generarea de fotoni si/sau particule). Dar presupunand ca ca aceasta s-ar intampla.. Avem initial o particula care se misca accelerat aproape de viteza luminii, energia inseamna viteza, energie cu atat mai mare cu cat viteza este mai apropiata de viteza luminii. Daca ar aparea generari spontane de particule care ar consuma energia in exces atunci ar apare si o reducere a vitezei proportionala cu energia fotonilor astfel generati.
Pozitronul este antiparticula. Perechea sa este electronul. Orice creare de particule trebuie sa respecte niste reguli: conservarea energiei, conservarea momentului cat si suma numerelor cuantice ale particulelor produse trebuie sa fie zero. De aceea particulele se produc pereche/antipereche. Daca luam cazul unui singur atom accelerat pana la viteza luminii si acesta ar emite radiatii, fotonii astfel generati nu ar avea cum sa produca alte particule pentru ca nu ar respecta conservarea momentului (momentul fotonului astfel generat trebuie absorbit de ceva) si de acea productia de perechi nu se poate intampla intr-un spatiu vid doar prin prezenta unui singur foton.
Indiferent daca se va vizualiza vreodata forma dinamica a unei particule materiale (elementare sau compuse?) nu se va putea masura/calcula niciodata viteza ei absoluta pentru ca ar trebui masurata viteza particulei in raport cu ea insesi. Priviti altfel problema, luati o bila si rotiti-o pe masa...puteti sa sa calculati viteza ei in raport cu ea insesi?

[Lulu Tanase]

Dacă există un singur corp, nu putem spune ce viteză are acesta.

[mm]

[mobutu]

TR sustine ca viteza luminii este invariabila in raport cu 2 siteme de referinta. Nu poate fi accelerat dincolo de aceasta limita. Schimbarea sistemului de referinta nu duce implicit si la schimbarea vitezei luminii pana la care poate fi accelerat corpul (ex: viteza corpului nu poate depasi viteza luminii in raport cu primul sistem de referinta in raport cu care s-a facut prima masuratoare). O scurta aplicare a transformarilor lui Lorentz pentru fiecare sistem de referinta iti va demonstra acest lucru. Chiar daca aparent viteza in raport cu al doilea sistem de referinta creste, viteza totala a corpului fata de primul ramane tot viteza luminii. Daca placuta de care vorbeati se va desprinde de primul obiect atunci avem 2 cazuri:
1. fie obiectele continua pe aceasi traiectorie in paralel, si fiind aproape de viteza luminii
ambele au masa relativista infinita si nu mai pot fi accelerate
2. fie la primul obiect se schimba vectorul de viteza si atunci chiar daca viteza fata de placuta creste....fata de primul sistem viteza va scadea sau va ramane constata. Si chiar daca aparent fata de placuta corpul pare sa se miste accelerat va cheltui aceasi energie ca si pana atunci.
Daca un corp se deplaseaza in paralel cu altul si este supus acelorasi fenomene atunci pot fi considerate ca facand parte din acelasi sistem de referinta. Cum putem determina transformarile la care este supus un obiect in acelasi sistem de referinta cand toate unitatile de masura (masa, timp si lungime) se schimba pentru ambele obiecte in aceasi masura? Exista vreun criteriu al spatiului care sa faca deosebirea asta? Daca da atunci poate el poate fi considerat cel mai bun bun sistem de referinta cu care sa ne putem face masuratorile.
Cu restul materiei in acelasi sistem de referinta? sau materia intr-un sistem de referinta relativ stationar? Care legaturi? La nivel macroscopic cunoastem doar 2 campuri (electric si magnetic) care pot acumula energie si inca o "forta" (gravitationala), iar aici doar speculam care ar putea fi natura ei (de forta atomica tare si slaba nu e cazul sa discutam pentru ca nu creaza efecte macroscopice iar eu personal nu agreez termenul de "forta").
Masa poate fi o perceptie, pentru ca nu stim inca de ce corpurile au masa si implicit inertie dar energia nu e doar o simpla perceptie. De ce? simplu....luati o caramida si aruncati-o intr-un geam... daca gasim cioburi putem spune ca e doar o "perceptie"? Energia s-a acumulat in ceva.
De aici si efectele. Nu vreau sa ma gandesc ce efecte ar avea un obiect cu viteza relativista care se ciocneste de altul. Daca vreti exemple de genul acesta pe net gasisti tot felul de experimente in ciclotroane unde energia este de ordinul GeV unde particulele sunt accelerate la viteze relativiste apoi ciocnite unele de altele pentru a le descompune... Efectele sunt destul de concludente.

[virgil]

Cum poti sa accelerezi o masa peste viteza luminii, cand sursa de energie este in cel mai bun caz, emisia de fotoni, care au invariabil viteza luminii. Chiar daca te folosesti de accelerarea prgresiva trecand dintr-un referential in altul, dintr-un sistem solar in altul, mediul electromagnetic este acelasi, si in orice referential viteza luminii este o constanta. Viteza luminii dintr-un referential nu se insumeaza cu viteza altui referential.
Daca privim electronul ca pe o particula indivizibila, santem tentati sa credem ca este rezultatul "materializarii" unei unde stationare. Dar daca privim electronul ca pe un compus (din mai multi quarci), ca pe o molecula, atunci vom putea spune ca unda generatoare, este de fapt energia de legatura a quarcilor constituienti. probabil in apropierea nucleielor grele exista un nor de quarci care faciliteaza aparitia particulelor ca; electroni, protoni, neutroni, si a antiparticulelor respective.

[mobutu]

Electronul nu este compus din quarci. Electronul este un lepton. Quarcii sunt considerati la ora actuala ca fiind alta categorie de particule elementare cealalta categorie fiind leptonul. Cele 6 culori de quarci se combina in diverse forme pentru a forma protoni si neutroni. Spre deosebire de fotoni care sunt particule virtuale, quarcii sunt cat se poate de reali. Ei formeaza protonii si neutronii. Am zis si o repet. Nu exista decat 2 modalitati de a crea o particula elementara... Un foton de radiatie gama cu energie mai mare decat 1.022 MeV in prezenta unui nucleu atomic, sau interferenta a 2 fotoni cu suma energiilor mai mare decat 1.022Mev. Rezultatul este un electron si un pozitron. Daca enrgia depaaseste limita de 1.022 restul energiei e transferata in viteza de propagare a particulelor. Asta ma face sa cred ca nu exista alta modalitate de a crea materie. Un electron si un pozitron ambele cu energie foarte mare se pot combina pentru a forma o noua particula mai grea. Avand in vedere asta, si ce am zis mai sus s-ar putea ca materia sa fie "condensata" atat din particule cat si din antiparticule care ar putea rezolva energia lipsa din Univers. (Dar asta cred ca intr-un topic separat daca e cineva curios). Asa ca varianta cu "norii de quarci" cade. Si oricum nu vad ce legatura are cu lucrul mecanic de care vorbeam.

[mm]

[mobutu]

De acord cu Dumneavoastra la partea cu perceptia masei. Dar...pentru ca exista si un dar.
Apropierea de limita c creste masa aparenta a obiectului care se deplaseaza in raport cu primul observator catre limita infinitului. Avand in vedere notiunea de infinit aparuta brusc in calcule, putem spune ca infinitul este relativ? raportat la doar la un sistem de referinta? In al doilea rand forta gravitationala creata de un corp cu masa infinita va genera o forta gravitationala infinita,
de aici si intrebarea: obiectul va afecta spatiul inconjurator? sau va afecta numai sistemul initial de referinta?
De acord ca TR nu trebuie absolutizata, dar pentru a putea merge mai departe si inainte sa aruncam in van diverse teorii care mai de care mai "inovative" e nevoie sa intelegem cum si de ce Einstein si altii inaintea lui au ajuns la anumite concluzii.