[IACOB DUMITRU]

Majoritatea oamenilor de stiinta vede spatiul fizic ca pe o "matematica aplicata", cantitatile si valorile lor depinzind in cea mai mare masura de "autoformarea, autoimpunerea unitatilor naturale de masura" si implicit de asa-zisa diversitate a lor.

Precizia de masurare este strict legata de etalonul natural cel mai fin avut la indemana si nu in ultimul rand, avand in vedere asa-zisele efecte secundare ale oricarui astfel de experiment, de numarul zecimalelor puse in slujba unei cat mai mici abateri in actul de determinare.

Strict matematic, spatiul fizic pare sa detina o infinitate de locatii si implicit o infinitate de informatii cu privire la localizarea acestora, cu precizie maxima desigur.

Realitatea respinge experimentele de confirmare a preciziei maxime in determinare, logica face acelasi lucru.

De ce?

Fiecare valoare a unui sir nelimitat de zecimale, ce reprezinta informatia cu privire la exactitatea locatiei intr-un spatiu real, constituie in acelasi timp un numar nelimitat de informatii adiacent insiruite, nu oricum ci intr-un spatiu din ce in ce mai limitat.

Ideea de existanta a unui spatiu cu o multitudine de minuscule locatii, ce contin acelasi numar nelimitat de informatii, nu mai poate justifica ideea de baza a diversitatii locatiilor.

Ce inseamna practic acest lucru?

Mai devreme sau mai tarziu, numarul posibil, numarul real al zecimalelor, intra intr-un asa-numit "proces al saturatiei", cauza pentru care, precizia in determinare este obligata sa intre, din punct de vedere teoretic si implicit practic, intr-un asa-numit "proces al oscilatiei", adica proces in care distantele dintre locatii se modifica permanent determinand asa-numitul "proces al miscarii" (pe baza de expansiune/colaps) si nu in ultimul rand al unui asa-numit proces al constientizarii acesteia.

De ce?

Pentru ca procesul justificat teoretic este si unul practic, real, in conformitate cu logica si nescapat de sub control, de sub observatie nici-un moment, este un proces al logicii aplicate pe durata nedeterminata.

[Stanescu Octavian]

si care e scopul discutiei aveti cunostinte superioare fata de oamenii de stinta de varf? ce ati putea realiza practic cu aceste cunostinte ? putem zbura in cateva zile la M31 Andromeda . putem levita pe un covor sau un scaun fara zgomot doar plutire ? ce anume in afara de texte scrise mai puteti da concret practic utilizabil ?

[IACOB DUMITRU]

Nu trebuie sa ai prea multa stiinta pentru a iti da seama ca exista o stiinta a binelui, o stiinta a raului si un inevitabil dezechilibru marcant intre cele doua.
Suntem martorii nevoilor din ce in ce mai mari, sperantelor de a beneficia de medicamente tot mai scumpe, sperantelor de a beneficia de iahturi si buncare cat mai performante, sperantelor pline de fericire in compania tineretii fara batranete, vietii fara de moarte.

Muritorilor de rand li se rezerva stres, paine si circ, obtinute sub anonimatul imprimantelor performante pana la un punct, in ciuda cunostintelor de varf a oamenilor de stiinta, nu stiu sa genereze suflete, suflete dorite a fi din ce in ce mai putine la numar.

Visand la covorul menit sa ne sustina in levitatie si surdina, iarba de sub picioare pierde tot mai mult teren, tunetele, fulgerele, tornadele, cutremurile, dronele si sirenele se inmultesc ca ciupercile, concurenta manipularilor glorios ambalate ne revigoreaza starea precara de spirit.

Cunostintele enumerate in textele mele tocmai anuleaza ideea de "utilizabil", de "scop in sine", ideea de a ajunge in locuri aflate la distante unde doar osemintele pot eventual ajunge, in locuri ostile vibratiilor specifice sufletelor.

Materia intunecata este pretutindeni inmagazinata, calatorind cu o viteza excesiv de mare, veti scoate la lumina parte semnificativa din aceasta materie, parte ce o veti acumula pe persoana fizica, atata timp cat veti mai putea beneficia de statutul de persoana fizica.

Daca nu ati observat, aceste cunostinte au valoare prin simplu fapt ca sunt noutati, necombatute cu argumente practice.

[Stanescu Octavian]

faptul ca o creatura expune lumii ce rumega si gandeste nu inseamna nimic folositor . nici macar cat o pictura melodie sau poezie

[IACOB DUMITRU]

Aveti dreptate domnule, bune sau rele, ideile, caci despre idei era vorba in expunerile mele, nu pot atenua sau stavili dependenta, foamea acuta de util, utilitati si urmele acestora.

Prin omniprezenta sa constientizare si ajunsa la saturatie, natura va reusi sa supravietuiasca, sa stearga pe cat posibil excesul de seringi, de pungi si peturi, de orgolii, de urme adanci brazdate in plamani mai mult sau mai putin umani.

"Zile putine, zile desarte, zile fara de sfarsit, zile ne lasa, zile ne asteapta, rute povara, rute de lut, dreptatea costa, aievea ori inexistenta, dreptatea striga, dreptatea geme si ne asteapta, cu drag, in plasa ei."

[catalin dumitru]

Eu vreau să știu de ce mama naibii nu s-a inventat încă fotosinteza artificială . Soare avem căcălău , vânt la fel , să captăm CO2 din atmosferă , eliberăm oxigenul și carbonul dacă ne prisosește , îl băgăm dreaq înapoi în pământ . Sau mai bine îl transformăm în alcool etilic , facem vodcă sintetică și o vindem la ruși .

[IACOB DUMITRU]

Cere si ti se va da, deocamdata, la moda este dorinta de a ne diminua, conform prognozelor si semnificativ sponsorizata, doleanta este pe cale de a se realiza, greierii se vor bucura de utilitatile ramase fara stapan si de o viata tihnita, sper ca glumesc.

Catalin, ai grija, nu le da idei, astia ar fi in stare sa produca orice le va aduce confort si avantaje, distrug gratuitul habitat existent si ofera altul la schimb, bob cu bob, numarat.

[IACOB DUMITRU]

[catalin dumitru]

Aici avem un paradox, între oricare două numere reale există totodată o infinitate de alte numere reale, care bineînțeles, luate separat, au un spațiu între ele.
Am rămas fascinat în urmă cu mulți ani de modul în care a tratat problema infinitului, marele George Gamow.

[valy]

Eu am fost fascinat de modul cum trateaza electronistii astfel de "infinitati": daca au o influenta sub 10% se ignora...si lucrurile functioneaza foarte bine de zeci de ani, nu s-a plans nimeni ca nu-i merge bine calculatorul sau becul...

Pana la urma e si vina noastra: daca admitem ca intre oricare doua numere exista un altul, cam ne-o facem cu mana noastra...cum se spune. Ar trebui pusa o limita, si ea exista, doar ca nu suntem noi capabili sa o determinam. Infinitul e o imposibilitate a noastra de a intelege lucrurile. Si daca nu le intelegem poate nu ar trebui sa mai inaintam in directia asta generand alte neintelegeri inutile.

[IACOB DUMITRU]

[catalin dumitru]

[valy]

Ai un infinit, il imparti in doua si obtii doua infinituri mai mici. Desi daca vrei sa verifici aceasta relatie prin compararea celor doua infinituri, faptul ca sunt infinite nu pot fi masurate si implicit comparate.
Infinitul e analog cu recursivitatea, doar ca pentru a nu da batai de cap la recursivitate s-a inventat stack overflow.

[IACOB DUMITRU]

Vrem sau nu, traim in acest spatiu nelimitat, ne proclamam aisbergurile inteligentei ce onoraza plaiurile tocmai populate.
Cu o varsta de invidiat, habitatul intretine o ordine, respecta in mod logic, natural, limite si masuri de autoconservare, de supravietuire, principii in actiune ce, momentan, depasesc puterea de intelegerea umana.

[IACOB DUMITRU]

Din instinct, ca un impuls aproape mecanic, odada familiarizati cu ideea de impuls si variatie a acestuia, antrenam si ideea de vector, in a carui origine se afla un punct material.
La nivel macro al observtiei, atunci cand nu se pune problema unei "minore", nesemnifiative abateri, lucrurile functioneaza in ceea ce priveste tratarea problemei impulsului.

La nivel micro al observatiei, tratarea individuala, scoaterea dintr-un asa numit context al asa numitului impuls nu mai este in niciun caz benefica, dimpotriva, actiunea in sine trebuind analizata "la pachet" cu contextul, cu mediul, cu spatiul din apropiere, practic spatiul fiind rodul abaterilor, nedeterminarii, modificarilor succesive, oscilatiilor, limitarilor in incercarea divizarii necontrolate a lucrurilor.
In aceasta situatie, la un nivel micro corespunzator, o unica relatie fizica de vecinatate defineste, genereaza un spatiu, un volum diferit de zero in care singurele actiuni permise sunt cele dictate de aceasta lege, de aceasta relatie, divizarea nemaiputand fi luata in calcul.

Pentru a ne putea obisnuii cu aceasta idee, recomand urmatorul exercitiu:
Considerati ca sunteti un punct material, inertial desigur, dimensiune zero, aflat in miscare pe o traiectorie, linie dreapta.
Seful va roaga sa faceti toate manevrele posibile, va ofera orice ajutor in acest sens, posibilitatea de a accelera sau frana, de a schimba directia etc., asa incat sa patrulati o vreme intr-un plan sugerat de dumnealui.
Intrebare:
Dupa cate interventii considerati ca puteti satisface doleanta sefului dumneavoastra?