[Doru Dragan]

[stelaru]

OT (de-a binelea!)

"A aproxima" este un verb tranzitiv. Adica cere obligatoriu un complement direct (raspunde la intrebarea "ce?" in acest caz).

Complementul direct, in cele mai multe situatii, este un substantiv sau un pronume- aflate la cazul acuzativ.

La limita se poate imagina shi un complement direct exprimat printr-un adverb, dar e o situatie- cred -rara.

Aproximativ- ca adjectiv de data asta- este mai des intilnit. Ca adjectiv, el va fi evident partea de vorbire prin care se exprima un atribut.

In constructii eliptice, aproximativ poate fi si.. adverb! De exemplu "A invatat aproximativ" - in sensul de "superficial".

Cu aceeasi radacina latina ("proximus") directa sau via alte .. limbi (chiar ne-latine) mai avem shi alte cuvinte sau sintagme, unele chiar.. ciudate: "vin la tine cu proxima ocazie", sau mai nou: "politia de proximitate"- care dupa mine e o aiureala lingvistica fara margini, dar, in fine...

Ma rog, e distractiv -mereu mi-a placut gramatica. De exemplu la arabi (de la care avem si denumirea multor stele, nu-i asha?) gramatica era socotita o mare stiinta.

Am scris, asha de distractie, fara alte intentii (>> all - no offense, plz!). Adica pe ideea ca daca tot veni vorba...

[IACOB DUMITRU]

Domnilor, lasati prostiile. Ma refeream la ceea ce scrisese domnul Dragon anterior:

"Exista legi, modele cu care operam si care sunt aproximari suficiente pentru traiul zilnic".

De ce credeti ca Universul, prin modelul pe care tocmai il reprezinta, poate opera cu o precizie mai mare decat modelele imaginate de om?

[Doru Dragan]

Ma dezamagiti d-le Iacob. Universul nu aproximeaza cu o oarecare precizie. EL ESTE PRECIZIA. Catre care tinde orice model imaginat de mintea umana. Sper sa nu avem discutii pe aceasta tema.

[IACOB DUMITRU]

Ma tem ca avem opinii diferite in aceasta privinta.

Eu nu am spus ca spatiul aproximeaza cu o oarecare precizie, ba dimpotriva, spatiul opereaza cu o precizie maxima posibil.

Fizicienii gresesc crezand ca au de-a face cu un model de perfectiune.

Eu nu cred ca dincolo de modul sau de operare, spatiul mai are multe lucruri de ascuns.

Ma refer la modul in care spatiul isi preschimba secvential parametrii.

Daca nu m-am facut inteles in acest sens, va rog sa imi spuneti pentru ca subiectul mi se pare a fi de maxima importanta.

[Doru Dragan]

Aveti un mod foarte confuz de exprimare ceea ce duce la impresia unui mod incoerent de gandire. Ba avem pareri diferite, ba e tot aia, ba universul e spatiu, ba spatiul e univers etc.
Mai incerc inca odata. Universul nu este un model de perfectiune. Universul (intocmai precum in religie Dumnezeu) ESTE. E un dat. Nu functioneaza foarte bine sau frumos sau exact. Nu exista criterii etice sau estetice sau de alt gen in evaluarea functionarii Universului. Modelele noastre incearca sa aproximeze cat mai bine modul lui de functionare pentru ca noi incercam sa gasim o oarecare ordine in aceasta lume.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon, sa fim seriosi, nu sunt chiar atat de tampit. Intrebarea mea era de finete.

O fi Universul un dat, dar isi modifica secvential parametrii dupa o lege despre care nu prea aveti stire. Ce este atat de greu sa aproximati aceasta lege, aceasta manifestare (ca si mod de operare)?

Sau va este greu sa recunoasteti incapacitatea fizicienilor de a descoperi ordinea (armonia) acestei lumi.

[Doru Dragan]

Raspunsul este: da.

[stelaru]

Sunt dator un cometnariu- pedeapsa pentru gluimitza aia cu semantica verbului a "aproxima" ...

Legile care exprima realitatea Universului, asha cum il cunoastem la un moment dat- cred ca fac ceea ce legile fac de obicei ( ): ofera explicatii, descriu legatui cauza-efect.

M-ash feri totushi sa rationez asupra perfectiunii unei legi, cat timp e foarte clar ca ea reflecta cunaosterea LA UN MOMENT DAT. Adica -prin definitie- este imperfecta.

O categorie filosofica cum e cea de "armonie", cu atat mai mult va fi "non disputandum". Va fi totushi o disputa cu multe... incertitudini daca: admitind ca Universul este altfel decit armonios, acest "fel altfel" este o a-armonie (adica nu poate fi armonios), dizarmonic (adica ca o opozitie la ceea ce am numi "armonic") sau ne-armonic (ca o categorie opusa, de fapt).

[IACOB DUMITRU]

Domnule Stelaru, actiunile fizice si legile lor de manifestare sunt mai mult decat simple formalitati (oricat de mult ati dori sa inoculati aceasta idee).

Pe de alta parte, armonia universului tine mai mult de respectarea unei singure legi de evolutie. Aceasta lege contorizeaza toate abaterile, imperfectiunile si din acest motiv, orice abatere de la mecanismul de contorizare “face parte din joc”.

Nu este vorba aici de o contorizare perfecta a baterilor. Daca contorizarea s-ar putea face perfect, atunci ideea de abatere nu ar mai avea nici un sens (chiar si semantic).

[stelaru]

Nu cred ca exista "o singura lege"...

OT- as prefera fara "domnule".

[IACOB DUMITRU]

Acest fapt este deja demonstrat, deci nu mai este o problema de credinta.


Daca nu asi fi constient de aceasta afirmatie, cu siguranta nu asi mai avea tupeul de a posta pe acest forum.

[Doru Dragan]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon, aceste demonstratii apar in seria de aricole "Armonia Universului fizic".

Este adevarat ca nu ati avut ocazia sa cititi ultimul articol al acestei serii "Interactia gravitationala", dar probabil ca o sa il cititi foarte curand.

Legea unica este "legea asimetriei fizice" sau "legea neomogenitatii absolute".

Faptul ca nu ma folosesc de nici un postulat in demonstratiile pe care le fac, ar trebui sa va puna pe ganduri (macar asa un pic). Formulele descoperite cu aceste ocazii sunt valoroase chiar daca ar fi considerate "simple fantezii".

[Doru Dragan]