[Mircea Pteancu]

Intr-una din zilele sfarsitului de Iulie a anului 2022 ''se gandeste'' serverul sitului academia.edu sa ma tenteze si mi-a trimis linkul de mai jos :

https://www.academia.edu/83632883/BUCHARES...view-paper

La acest link gasim spre lectura si descarcare lucrarea Cristianei Dumitrache ''Bucharet Solar Station at Sixty Years''.
Noa, ce sa o lungesc, cedez tentatiei si descarc lucrarea pomenita. Aflam despre aparitia in 1956 a statiei solare a Observatorului Bucuresti, sub indrumarea lui Calin Popovici. Actiunea s-a incadrat in Anul Geofizic International. Purtand numele de cod BUCA, statia solara romaneasca a activat in reteaua interntionala de profil cu aceeasi dotare, pana in 1990.
In 1956, primele observatii ale statiei solare au fost efectuate cu luneta Merz cu apertura de 380mm F/ 15.8 dar ulterior a fost construita o cupola dedicata Solaristicii, cu diametrul de cinci metri.
Sub noua cupola a fost instalata in 1957 luneta solara Zeiss D=130mm F/15, destinata statisticii zilnice de pete solare, pe cale vizuala si fotografica.
In 1958 a fost adaugata o luneta Zeiss D=110mm F/15 pentru observatii cromosferice, vizuale si fotografice prin filtru 0.5 A pass band.
Rezultatele obtinute au fost transmise si publicate in publicatii ale centrelor de date de profil din Pulkovo/ Rusia , Zurich/ Elvetia, Meudon/ Franta si Boulder/ USA - ca sa ne limitam la cateva exemple.
Campanii observationale la care a participat Statia solara romaneasca :
-Anul Geofizic International, IGY 1957-1968
-Intl. Quiet Sun Years , IQSY 1964-1965
-Proton Flare Project, PFP 1967
-KAPG , 1966-1974
-INTERCOSMOS, 1964-1977.

Incepand din 1999, au fost achizitionate accesorii moderne pentru cele doua lunete, precum camera ST-7 CCD, prisma Herschel pe standard 2'', marca Baader Cool Ceramic P si camera Skyris 274 CCD.
Aceasta era situatia anului 2016. Observatiile solare intrasera in era digitala CCD.

M-a bucurat citirea acestui articol. Dar ma simt obligat sa combat unele omisiuni si afirmatiile nefondate pe care le contine.

Revista ''Orion'' a publicat observatii solare ale abonatilor sai, inca de la fondarea din 1907.
Astfel in numarul 3 din Noiembrie 1907, aflam despre observatiile fotografice ale eclipsei partiale de Soare din 1905 ale avocatului D. Negreanu si ale zincografului Brand.
In acelasi numar, sunt publicate observatii din Octombrie 1907 ale unor grupuri de pete solare, efectuate de catre Al. St. Paulmann, cu o luneta de 135mm. Pete observate si desenate si de catre V. Anestin, folosind luneta Bardou de 120mm a lui B. Vermont.

In lipsa datelor concrete imi este imposibil sa afirm cu tarie acest lucru dar imi permit sa am mari indoieli ca Bernard Vermont - posesor a doua lunete respectabile pentru acea vreme si chiar si pentru ziua de azi - sa nu fi facut observatii solare, macar sporadice.
Observatorul Bucuresti a achizitionat in 1957 o luneta de 130mm iar in 1958, alta de 110mm. Vermont a fost posesor al unei lunete de 108mm si a altei lunete de 120mm inca din ultimele decenii ale veacului XIX. Timp de 20 de ani, casa lui a fost insasi sediul Observatorului meteorologic din Bucuresti.
Legatura dintre vreme si Soare nu necesita pledoarie. Sa nu fi efectuat observatii solare, macar ocazional, unul dintre fondatorii Meteorologiei romanesti ?
Vedem din observatiile si desenele lui Anestin ca, cel putin luneta Bardou de 120mm a lui Vermont, era echipata pentru observatii solare. Ramane de investigat.

Observatii solare sporadice au fost efectuate de catre Maria Teohari,la Observatorul Bucuresti inca din 1908, anul fondarii.

Omisiunea cea mai serioasa a articolului a fost facuta insa in sumarul lucrarii, prin fraza in care autoarea afirma ca cercetarea astrofizica romaneasca a inceput in 1957, odata cu Anul Geofizic International.
Serios ? Oare nu cu cercetari de astrofizica s-a ocupat Nicolae Donici la Observatorul sau din Dubasari, Transnistria ?
Incepand din 1907, Nicolae Donici a fost membru al Uniunii Internationale pentru Studii Solare, precursoare a Uniunii Astronomice Internationale, uniune care incepand din 1910 si-a asumat studierea Astrofizicii.
Ca Observatorul Bucuresti nu a fost dotat cu echipamente si accesorii de Astrofizica este vina exclusiva a fondatorului sau Nicolae Coculescu, un politruc al vremurilor sale, deghizat in om de stiinta.
Nicolae Donici a fondat observatorul sau de la Dubasarii Vechi in 1908, in acelasi an cu marele observator din Bucuresti. In timp ce observatorul din Bucuresti era sprijinit si finantat de Regatul Romaniei, micul observator din Dubasari a fost finantat din buzunarul boierului Donici.
Dar ce sa vezi ? Maria Teohari a trebuit sa paraseasca observatorul bucurestean, pentru a lucra in invatamant, din cauza ''lipsei echipamentului adecvat''.
Sa vedem cu ce echipamente si-a dotat observatorul boierul Donici: spectrografe cu fanta dreapta si circulara, spectrograf cu prisma obiectiv, spectroheliograf, astrograf cu focala de 10 metri cu siderostat.
Sa vedem cu ce fel de observatii s-a ocupat Donici : analiza spectrala a Soarelui, Lunii si a planetei Mercur, spectrul cometei Halley, fotografierea de spectre stelare de cefeide la cererea lui Shapley, determinarea rotatiei diurne a lui Saturn.
Pentru studierea calciului, hidrogenului si heliului din atmosfera solara s-a deplasat cu instrumentele sale la observatorul de pe Mont Blanc al lui Janssen.
O viata intreaga a studiat lumina zodiacala, pentru care a facut deplasari in Egipt, la Assuan si in Algeria, la Tamanrasset.

Nu-i nevoie de bunavointa pentru a desemna aceste activitati ca inceputul cercetarii astrofizice in Romania ci doar corectitudine.
Ideea de corectitudine exclude cuantificarile. Corectitudinea nu poate fi multa sau putina ci deplina, egala cu sine si autosuficienta.
Sa fim asadar corecti si sa recunoastem meritul lui Nicolae Donici de a fi pionierul, initiatorul cercetarii astrofizice in Romania.
A-l priva de acest merit pe Donici este o alta strambatate a ''coculistilor'' care au obstructionat timp de un secol meritul lui Wolfgang Pauly de prim descoperitor de comete de pe pamantul romanesc.
Din pacate, lista strambatatilor nu se termina aici.
Despre Nicolae Enache de la Olt si nedreptatile pe care le-a indurat, ati auzit ?


Mircea

[MariusP]

Mircea, ca de obicei ne-ai "făcut plinul" cu informații interesante și pe care eu, cel puțin, nu le știam. Cum, de asemenea, nu știu nici de Nicolae Enache de la Olt...

Presupun că toate informațiile legate de istoricul astronomiei la români și-n România le ai din foarte multe și diverse surse. Nu le-ai putea prinde pe toate într-o carte serioasă? Poate ai făcut-o deja și nu știu eu...

[Mircea Pteancu]

Marius

Multumesc pentru idee si comentariu. Mi-a trecut prin cap o asemenea nazbatie dar inca nu am facut prea multe in aceasta privinta.

Magda Stavinschi a scris o carte exceptionala: ''Astronomul Nicolae Donici -Enigme descifrate''. O recomand din toata inima.

https://carturesti.ro/carte/astronomul-nic...mp;2pdlst=

In rest, sursele romanesti despre Donici sunt fie foarte vechi (I.M. Stefan+Vlasceanu sau Andonie), fie tabula rasa.

Rusii in schimb cultiva memoria lui Donici, ofera on line scanari dupa lucrarile/ articolele lui Donici.
Romanii cei multiculti euroatlantici hipersuper democrati ... NU.

Pentru a-l intelege pe Donici, am sa fac o precizare.
Pentru a verifica teoria relativitatii a lui Einstein era nevoie sa se fotografieze stelele vecine Soarelui, in momentul totalitatii unei eclipse de acest fel.
Donici considera lumina zodiacala ca fiind o nebuloasa centrata pe Soare.
Compozitia si densitatea luminii zodiacale, variatiile acestor parametrii, distributia ei in spatiu, erau prea putin cunoscute. Donici considera ca pentru prelucrarea corecta a datelor / pozitiilor stelelor fotografiate in timpul eclipselor in scopul testarii teoriei realtivitatii, este nevoie ca lumina zodiacala sa fie studiata.

Il vedem asadar pe Donici lucrand la o problema din frontul cel mai avansat al stiintei.
Donici nu a fost astronom amator ci profesionist, free-lance cum se zice acum.
A lucrat intr-o institutie, a lucrat dupa un program stiintific. A finantat observatorul dar apoi a fost finantat de Fundatia Regala. A publicat in presa stiintifica internationala, a pastrat legatura cu savantii din domeniu si a participat la conferinte si congrese stiintifice.
Indiferent ce afirma Calin Popovici si urmasii sai despre astrofizica romaneasca , cele de mai sus nu pot fi contestate.
Activitatea lui Nicolae Donici intruneste toate elementele necesare pentru ca el sa fie recunoscut drept fondatorul Astrofizicii romanesti.

De altfel, sunt foarte putine cazuri ca ale lui Calin Popovici.
Doar mosul de la USR , cel care a fost consilierul celei de trista amintire Ana Pauker.
Doar ei doi, s-au intors de buna voie din Franta, dupa 1945, pentru a sluji comunismul romanesc bolsevic virulent.
Multi intelectuali romani, s-au zbatut sa fuga din gulagul romanesc.
Asa ca parerea lui Calin Popovici nu este onesta. El stia despre prioritatea lui Donici dar a trecut-o sub tacere ... era vorba de un dusman de clasa.

Dar iata ca, in timp, adevarul iese la lumina.

Mircea

[Erwin]

Mircea,

Mulțumim pentru aceste importante precizări. Mărturisesc că nu am apucat să citesc niciuna dintre cărțile menționate, nici a d-nei Dumitrache, nici a d-nei Stavinski, deși le am în biblioteca personală.

Omisiunea d-nei Dumitrache, fosta mea șefă de la Departamentul Solar, acum pensionară, este cel puțin ciudată. În lunga ei activitate de la Observatorul Solar mă îndoiesc să nu fi auzit despre Donici, dar poate nu a citit nici ea cartea d-nei Stavinski...

[Mircea Pteancu]

Erwin

Multumesc pentru comentariu.

D-na Stavinschi a scris deja mult despre istoria Astronomiei romanesti, in acest domeniu este fara indoiala autorul cel mai important de la noi. Este om de stiinta, se documenteaza cu meticulozitate si, surprinzator pentru cineva care a cultivat toata viata o stiinta atat de arida cum este Astronomia, are o abordare si o viziune umanista asupra acestei stiinte, a lumii si a istoriei.
Indemn pe toti iubitorii Astronomiei sa-i citeasca articolele si cartile spre marele folos al lor.

Pe multi astronomi despre care a scris, d-na Stavinschi i-a cunoscut personal.
Eu sunt doar un amator care scrie despre rezultatele cautarilor sale prin tot felul de surse. Nefiind om de stiinta, imi permit uneori sa adaug propriile-mi opinii.
Imi place sa cred despre mine ca sunt un om bun si asta doresc sa fiu. Dar natura adevarata a fiecaruia nu dispare niciodata. Cand intalnesc nedreptati, uit de bunatate si iasa la iveala inchizitorul.

Oamenii sunt de buna credinta. D-na Dumitrache l-a citat cu buna credinta pe Calin Popovici care a fost un mare astronom dar i-a placut sa flirteze cu politica. Ceea ce pana l-a urma l-a si costat.

Revenind la Donici, am sa amintesc ca a observat noua eclipse de Soare dintre care sase totale.Cele de Luna nici nu le punem. Pentru aceasta a efectuat calatorii in tari straine, de pilda in Cambodgia, Turcia si Statele Unite.
Recordul sau a fost depasit abia dupa o suta de ani, in vremea noastra, de catre Catalin Beldea.
Nu vreau sa fiu nepoliticos dar nu se compara confortul de azi, cu toate bookingurile de avioane si hoteluri, cu conditiile de la 1900+.
Donici a fost elevul lui Bredihin, de foarte tanar a fost membru al Academiei de Stiinte din Sankt Petersburg si l-a cunoscut personal pe Mendeleev.

Mircea

[valy]

[Erwin]

O mică incursiune în prezent, care în curând se va transforma în Istorie:

Abia am început cartea lui Cătălin Beldea, "vânătorul de eclipse" (a protestat prima oară când l-am numit așa, auzind pe alții, a fost nevoit să-și însușească această poreclă! )

Un lucru interesant, povestit chiar în introducere: a fost primit cu brațele deschise de d-na Stavinski, din postul de director al Institutului Astronomic, atunci când, copil fiind și foarte pasionat de Astronomie, a fost dus de tatăl lui de mânuță la Institut. Ea i-a permis accesul la Bibliotecă. Mai apoi, după ce-a terminat liceul Mihai Viteazu, un liceu de mate-fizică de elită și a intrat la facultatea de Matematică nu i s-a dat șansa de a lucra în Institut de noul director (nenumit) care l-a luat peste picior, așa că s-a supărat și nici nu a mai încercat. A devenit un popularizator de Astronomie de mare succes, aș putea spune, cu sute de conferințe și Astro-Show-uri prin toată țara. Copiii și nepoții noștri vor mai auzi despre el, sunt sigur!

[Mircea Pteancu]

Valy

Multumesc pentru noua idee, am notat-o.

Erwin

Multumesc ca ai povestit acest episod. Prima parte m-a incantat , cea cu buna primire a unui copil talentat. Asa ar trebui sa se intample mereu si asa s-au comportat adevaratii nostri intelectuali.

Mircea

[Erwin]

Revin asupra acestui topic pentru că suntem pe cale să restaurăm o lunetă Bardou de 108mm F/15 al cărei trepied din lemn de nuc (?) și montură alt-azimutală din bronz s-a păstrat foarte bine și este acum expus în Sala Meridian, actualmente organizată ca muzeu. Trebuie să aflu mai multe despre această lunetă, de cine a fost adusă și cum a fost utilizată de-a lungul timpului. Există una similară ce a fost modificată pentru filtrul Halpha Lyot și utilizată la studiul cromosferei.

Prin eforturile colegului nostru Sorin Marin, istoric și documentarist la Institutul Astronomic, s-a obținut sponsorizarea unor standuri de expoziție și a unor materiale de popularizare indispensabile: proiectoare, tablete și ecrane interactive. De asemenea, am fost vizitați de un colectiv de arhitecți care vor elabora un plan amănunțit de restaurare a clădirilor istorice. Sperăm să se și materializeze aceste planuri, înainte să se prăbușească vreun turn de la Vila Bosianu.

[Mircea Pteancu]

Erwin

Multumesc pentru aceste imbucuratoare informatii !
Va uram spor maxim in finalizarea acestor lucrari de restaurare.

Despre lunetele de 108mm.
Poate sa para cam ciudata aceasta apertura dar vedem aici existenta unui spirit conservator, tendinta de pastrare a unor traditii.
E drept ca sustinerea traditiilor si cutumelor in acest caz a fost puternic sustinuta de motive practice.
Inainte de introducerea sistemului metric si in Franta era folosit Sistemul Imperial care pentru masurarea lungimilor folosea (si) ''pouce/ pouces'' adica tolul/ inch-ul ''de Paris''.
Apertura de 108mm este de fapt vechea apertura ante-metrica de ''quatre pouces''.
Cand sistemul metric a fost legalizat, opticianul lucra de zor cu SDV-uri construite dupa Sistemul Imperial.
Astfel, o vreme instrumentele au fost executate cu sculele existente dar sub ''denumire'' noua.
Treptat, pe masura ce SDV-urile vechi au fost inlocuite cu altele noi, luneta de 108mm a crescut oleaca in apertura si a devenit cea de 110mm.

Ref. instrumentul la a carui restaurare lucrezi: conform revistei ''Orion'' a lui Anestin, la fondarea Observatorului astronomic ( care a fost ''si meteorologic'' o vreme) din Bucuresti, singura luneta aflata in dotare a avut apertura de 108mm.
Daca exista vreun semn particular sa deosebiti intre cele doua lunete, aflati care dintre ele a intrat in inventar cu un singur ocular care oferea marirea de 100x. Aceea este ''luneta zero'', stramoasa tuturor telescoapelor observatorului vostru.

Succes (si te rog sa ne dai detalii cand se poate), Mircea

[Erwin]

Mulțumesc, Mircea, pentru precizare. Am motive să cred că acesta este instrumentul cu pricina.

Identificarea cea mai clară este textul "A. BARDOU PARIS" gravat pe capacul din spatele focalizatorului. Am găsit un ocular din alamă care s-ar potrivi descrierii. Însă diametrul lui este mai mic decât tubul portocular care are o dimensiune ciudată: 41.5mm. Ocularul are 23.5mm. O să încerc să fac un adaptor.

A doua lunetă nu mai are partea cu focalizatorul (care era inclus în tub) pentru că tubul a fost scurtat. De asemenea, celula obiectivului a fost refăcută. A fost montată pe montura ecuatorială Zeiss în cupola Solară și avea atașat filtrul Halpha Lyot. Filtrul mai există, însă este compromis. Pe internet am găsit o lucrare a domnului Neculai Rădulescu în care apare o imagine cu observatorul Solar și se vede montată luneta care se termină cu o flanșă triunghiulară, acolo era fixat filtrul Lyot.

Din păcate în arhivă nu avem documente mai vechi din acea perioadă. Când au venit comuniștii la putere au vopsit lunetele cu vopsea lovitură de ciocan.

Cred că în privința restaurării e mai bine să deschid un topic special cu poze. Azi m-am ocupat să fac la strung un adaptor pentru ocularul de la căutător, barelul original s-a pierdut. Încerc să fac și un suport, și acesta lipsește. De asemenea, lipsește șina pe care luneta a fost montată pe trepied. E posibil să fie pe undeva, administratorul a zis că nu s-a aruncat nimic, dar nu mai știe nimeni pe unde. Și nici n-a avut timp să-mi deschidă ușile și să mă lase să cotrobăi peste tot...

[Mircea Pteancu]

Faina aventura de bricolaj Erwin !
Diametrul de 41.5mm nu-i deloc ciudat, este = ''1.5 pouces de Paris''.
Un inch frantuzesc = 27,069 mm.

Spor in toate, Mircea

(io ''bag'' niste Led Zeppelin acum: https://www.youtube.com/watch?v=pVrXcENYHR4 )

[Erwin]

Atunci se există o explicație! Am măsurat mai bine port-ocularul are 41.7mm iar ocularul are 27.3mm, am notat greșit prima oară. Așadar e un pouce ș-un pic.

Led Zeppelin merge bine cu un șol de cidru! Să-ți fie de bine!

[Mircea Pteancu]

Multumesc pentru urare dar am intrat din data de 15 in postul Craciunului !
Asa ca deocamdata traim din amintiri si inghitiri in sec ...

Eu as zice despre ocular ca este ''exact'' de ''une pouce de Paris''.
Depasirea de 0,23 mm arata doar modul in care erau executate prelucarile mecanice in acea vreme.
Adica, dupa uzantele epocii, acea cota a fost precis executata deoarece sutimea de ''pouce de Paris'' era de 0,27mm. Sutimea aceea era inteleasa cum intelegem noi azi zecimea de milimetru.
Unitatea de lungime corespunzatoare milimetrului actual in Sitemul Imperial francez era ''linia'' = ''une pouce'' / 12 = 2,256mm.

Abia in timpul WWI a aparut standardizarea la nemti: gloantele de acelasi calibru, produse de firme diferite, aveau dimensiuni diferite iar unele munitii de calibru ''x'' se potriveau numai la armele produse de ''y''.
(Oricum au luat-o pe coaja, cu tot cu standardizare.)
Si numai de atunci s-a introdus ''sistemul arbore'' - cel folosit in epoca noastra si in care, daca dimensiunea nominala este de 27,07 mm (''une pouce'' ), atunci ''automat'' la prelucrare vei obtine de la strungar o cota de genul 26,9 mm pentru ''executie clasa medie''.
Deci in ''sistemul arbore'', arborii vor avea cota reala mai mica decat cea nominala iar alezajele mai mare.
Ajustajele prin presare sunt doar o exceptie aparenta.

Mircea

[Erwin]

Este posibil ca în original luneta Bardou să fi fost echipată cu o diagonală iar această diagonală să fi avut intrarea pe 1.5p și adaptorul pentru ocular de 1p. Nu am idee dacă așa a fost sau nu. O să încerc să caut mai multe informații, poate d-na Stavinschi ar putea ști mai multe.