[Valerica Pavel]

Prin 1998 , mergand la biblioteca judeteana in scopul de a studia pentru examenul de Bacalaureat , fara niciun chef sa se afunde in lecturi beletristice, un pusti a mers direct catre raftul marcat "Stiinta". Era pasionat de orice strop de cunoastere, ca orice tanar inainte ca "responsabilitatile" sa ii fure pretiosul timp . Acolo i-a cazut in mana intr-o zi ploiasa de sambata "Cartea astronomului amator". In aceasta era explicata lumea magica ce il fascinase in noptile intunecate petrecute vara la bunici, in dealurile Dragasanilor unde iluminatul public in sate era doar un vis iar luminile oraselor nu stergeau cristalele ce straluceau pe cer. Atunci a inteles mai exact ce e Calea Lactee, ce erau stelele alea adunate gramada ( Pleiadele ), ce sunt meteoritii pe care ii vedea de multe ori . Era descris chiar si cum sa iti faci un telescop newtonian cu oglinda cu tot. Inca un vis a aparut in mintea lui: candva sa poata avea un telescop. Zilele treceau copiind harti stelare, studiind efemeride, cautand planete si constelatii pe cerul sters al orasului. Bacalaureatul....a trecut cumva si el .

Derulam multi ani inainte si tanarul a devenit pasionat de fotografie, a putut sa-si cumpere un DSLR si trepied ( dar senzorii inca nu erau sensibili la lumina slaba ). Tot fotografia lucruri si fiinte dar noaptea stelele inca il chemau la ele.

Intr-o zi de Octombrie, in 2019 a indreptat un Nikon 5100 cu obiectivul de 50mm f1.8 catre cerul instelat din Ilva Mare (Bortle 3). Dupa cateva expuneri de 3-4 secunde a observat miile de stele colorate ce se etalau in toata splendoarea. Hotararea a fost luata: Telescop va fi.

6 luni a studiat variante, calculat bugete si de atunci tot adauga la setup.

Astazi, om mare, inca jubilez cand privesc stelele.

[vaisiamar]

Bun venit!

Frumoasa descrierea, a fost o placere sa o citesc

cer senin!