[raduM]

Vezi articolele de la "selecţii". Asa cum spuneam, ca să abordezi o problemă trebuie să ştii cam tot ce s-a publicat până acum pe tema respectivă. Măcar să treci în zig-zag prin ele, ca să-ţi formezi o idee. Sigur, sunt chestii orientative, care te introduc doar în cam-ce-se-discută. Dar îţi dau posibilitatea de a-ţi încadra teoriile în context, în aşa fel încât ceea ce faci să vină într-adevăr ca o completare/extindere/rasturnare-schimbare a teoriei. Mai mult: eviţi astfel pericolul de-a dezvolta în termeni proprii o teorie deja dezvoltată şi care are deja limbajul ei.
Crede-ma. (Trust me, I know ) Adică: eu am păţit-o, noroc că n-am publicat-o. O mie de şobolani de conductă aşteaptă să-ţi foarfece teoriile şi atâta le trebuie, să spui ceea ce altul a spus deja (şi să nu-l citezi). Citind, ştii. Ştiind, te asiguri.
Wikipedia...
Pe wikipedia nu m-aş baza prea mult. Afirmaţiile sunt corecte, ok (cel putin oneste dacă nu neaparat corecte dar în general corecte), dar au mai degrabă caracter de popularizare, de prezentare. E suficient ca informare asupra unei noţiuni/teme dar prea superficial pentru ca, plecând de la informaţiile de acolo, să lucrezi pe noţiunea/tema respectivă.

[Abel Cavaşi]

[raduM]

[Abel Cavaşi]

[raduM]

- Am spus că o voi face.
- Nu, nu continui cu ecuaţiile respective, în parte pentru că nu am parametrii. E imposibil să simulez ceva fără să plec de la măcar câteva date exacte. Sau invers: pot simula, pentru diferite valori ale parametrilor şi obţin atunci o serie de posibile manifestări pentru fiecare set de valori ale respectivilor parametri. Dar atunci nu am cu ce compara ceea ce obţin. Încerc altceva.
- Da. E o celulă Benard.

[Abel Cavaşi]

Mulţumesc pentru răspunsurile bine punctate. Mai am o singură nedumerire.

[raduM]

Da. E o celulă Benard.

[Abel Cavaşi]

[lucia lucia]

Buzzzzzzzzzzzzzzz buzzzzzzzzzzz, plici.


Stiu, stiu... sunt prea mica si n-am voie.

[Abel Cavaşi]

[raduM]

Abel> sa încerc eu sa traduc: pe Lucia o sâcâie ceva, ca un ţiuit enervant de ţânţar când vrei să dormi .

Tot Abel> Nu te grăbi cu posturile în engleză. Ne obligi să ne detaşăm clar de ceea ce faci, în loc să te susţinem unde şi cum putem. Ieşirea ta în engleză pe post are şanse să sugereze o etichetă pentru cel care citeşte ceea ce ai scris şi asta nu e ok. Forumul e al astronomilor de aici. Nu-mi place lumina în care îl pui, într-o limbă pe care o pot înţelege unii care nu ne cunosc. Lasă deocamdată între noi. NU TE GRĂBI.
Poate simularea de mai jos te pune pe gânduri.
Nu e a mea, eu mai am mult de lucru şi n-o să iasă atât de bine, dar e o simulare bazată pe convecţie, pentru Jupiter.
uite şi site-ul: http://www.futura-sciences.com/news-jupite...s_7585.php

[Abel Cavaşi]

[Abel Cavaşi]

Larry, eşti mulţumit de ceea ce s-a spus până acum despre acest subiect? Ce crezi, au rămas chestiuni neelucidate despre acest hexagon? Sau a fost explicat totul?

[Doru Dragan]

[raduM]

Nu cred că mai e prea mult de discutat aici. Simularea am terminat-o de vre-o 2 saptamani (mi-a luat mai mult decat credeam , MA LAUDASEM EU CU O SAPTAMANA...) E ok, deşi e în Qbasic.

As vrea să postez câteva concluzii / idei:
- Larry a lansat problema hexagonului Saturnian.
- În această problemă sunt nedumeriţi destui, asta nu trebuie să ne mire: chiar un "NASAvant" poate fi ignorant... în multe aspecte. Din întâmplare am oarece legături cu dinamica neliniară şi ştiam de celulele Benard.
- Sunt de părere - şi am constatat că mai sunt şi alţii, din păcate -vezi posturile de mai sus- (altfel insistam şi lansam ideea măcar la o conferinţă, dar nu e nouă şi nu are rost) că acolo e vorba de celule de convecţie.
- Am promis o simulare, am făcut-o. Nu se ridică la ceea ce au făcut băieţii ăştia pentru Jupiter, de aceea am postat simularea lor: sunt mult înainte şi e clar că eu, acum/aici nu pot face aşa ceva pentru Saturn.
- Simularea la care eu am ajuns redă (vag) celula hexagonală centrală şi deformarea celulelor marginale - datorită rotaţiei- şi e de fapt un rezultat a ceea ce spunea Red Giant: am luat întâi convecţia "în tigaie" şi după aceea am pus în rotaţie.
- Am evitat ecuaţiile de convecţie pentru că nu ştiam parametrii dar am ajuns la aceeaşi problemă: vreau sau nu, parametrii trebuiesc aleşi şi te-apucă miezul secolului să modifici la a treia zecimală patru parametri, ciclic, şi să aştepţi apoi 3 zile un rezultat. Simularea (am reuşit cu 100.000 particule, cu 3 zile de rulare a programului) pleacă de la o distribuţie Boltzmann pe înălţime şi Maxwell după viteze, cu condiţii numai la limita inferioară, anume am impus ca energia să crească (random la fiecare ciocnire dar între limite date de un input- la alegere) ceea ce înseamnă un plus de energie datorată temperaturii mai ridicate spre centru. Particulele care ies din limite pe declinatie, intră la limita opusă, ca să păstrez un echilibru dinamic.
- Se poate alege gradientul de temperatură, densitatea iniţială-nr. de particule-, viteza de rotaţie şi acceleraţia gravitaţională, dar e extrem de sensibil (programul) la mici variaţii: diferenţe de 10^-3 determină comportare diferită.
- Maximă sensibilitate la gradientul de temperatură, ceea ce mă face să cred că peste 10-15 ani de-ai nostri, configuratia o sa se schimbe. Posibil ca, peste 25-30 de ani, să vedem ceva asemănător la polul sud (Luaţi-o ca pe o previziune, dar nu foarte în serios pentru că e doar o schiţă de lucru, ceea ce am făcut. Nu o teorie.
- O altă abordare a fost adusă în discuţie de dl. Abel şi e legată de canapele sau aşa ceva. N-am înţeles-o şi îl rog să detalieze, dacă crede de cuviinţă.