[zoth]

Ovidiu, obiectivul #43 a mai fost analizat, vezi pagina 2 a topicului:

http://www.astronomy.ro/forum/files/cassini_43_578.jpg

Asa cum a fost construit respecta conditionarea lui Huygens. Daca aplicam formula pe o focala de 50 metri ajungem la o deschidere a obiectivului de exact 180 mm.

[Mircea Pteancu]

Nu doresc nici pe departe sa insult inteligenta colegilor dar ma vad nevoit sa repet : aici este vorba despre reconstituiri , asa numitele ''reenactment'' ,in care se construiesc si se utilizeaza instrumente arhaice asa cum au fost construite si cum au fost folosite in epoca lor.
Ma rog , cat mai fidel cu putinta !
Nu este vorba ca cineva ar schimba instrumentele moderne cu instrumente primitive si le-ar folosi apoi ca instrumentele sale de baza.
Acest topic si-a propus sa analizeze caracteristicile optice ale lunetelor simplet din secolul XVII.
Este foarte util sa se discute si fezabilitatea lor.
Daca insa merita sau nu merita , este treaba fiecaruia.
Reconstituirile ,construirea de copii , asa numitele ''replici'' , nu este nici usoara si nici ieftina.
Gasiti la linkul de mai jos ,penultimul telescop din competitie , luneta simplet de 5 metri focal construita de Robert ''Bob'' May.
Exista si un filmulet pe care-l puteti viziona , extensia wmv nu este permisa pe forumul nostru.

https://stellafane.org/convention/2001/2001-scopes.html

Bob May a confectionat obiectivul si ocularele , a construit montura , deloc simpla , a participat cu ea in competitia constructorilor de telescoape de la Stellafane din 2001.
A meritat sau nu a meritat pentru Bob ?
Bob May a construit multe alte telescoape ,printre care si reflectoare maricele.
Pe ATM List puteti gasi detalii.
La cativa ani dupa aceasta participare la Stellafane , Bob s-a imbolnavit , a paralizat.
Nimeni nu il va pomeni pentru oglinzile de 50 cm.
Dar aceasta splendida replica a unei lunete din secolul XVII mereu il va readuce in memoria colectiva.

Mircea

[C.Ovidiu]

Umitor acuma vad si eu pentru prima data filmuletu multumesc dl Mircea, foarte fain.
Pacat de Bob nu stiam ca s-a imbolnavit oare mai traieste si azi ?

O poza cu luneta sa de 200 inch
http://www.rtmcastronomyexpo.org/rds/98ANTIQU.JPG

Un alt link despre astronomia din secolul al 17-lea si dupa scris de Neil English.

http://neilenglish.net/the-era-of-long-telescopes/

[nobody]

@zoth: Nu vreau sa demonstrez nimic. Doar mi-am exprimat parerea (bazata pe analiza MTF) ca acel cromatism longitudinal nu mi se pare chiar asa distructiv pentru detaliile fine care au contrast mare. Mai mult sunt afectate (ca perceptie) detaliile cu contrast nativ mic, dar nici acolo nu pare chiar asa rau nediafragmat.
Lucru sustinut si in Telescope Optics, Rutten & van Venrooij:
Chapter 18: Resolution, Contrast, and Optimum Magnification
18.8 Residual Aberrations
It can be shown that the residual aberrations result in relatively little loss of resolving power for high contrast objects. However, for objects with a low intrinsic contrast, a relatively large drop in resolving power will take place. This corresponds with the experience of Conrady (ref. 18.11), who found that residual aberrations and slightly imperfect worked optical surfaces do not much influence the resolving power of the telescope for high contrast objects, and that the effects are much more noticeable for objects with low intrinsic contrast.
Nu contest ca e discutabil cat si cum, mai ales din punct de vedere al complexitatii ochiului si al perceptiei.

Dar celelalte aberatii (mai distructive prin faptul ca nu se imprastie uniform: sfericitati, astigmatism, coma, cromatism lateral etc.) sunt infime, practic nule, in acest domeniu de focale si rapoarte focale, spre deosebire de RFT-urile acromate. Nu ma refer nici aici la interpretarea simplista si naiva cu apertura si cu "puterea de separatie". Sper ca nu te vei apuca sa demonstrezi contrariul. Multumesc.

P.S. Nu va mai bateti capul cu cele spuse de mine, va dau dreptate absoluta si ma retrag din discutie.
Viata e scurta.

[zoth]

Stai linistit, nu sunt Gica contra si nu voi demonstra nimic. Interpretarea lui Octavian Stanescu mi se pare realista si de bun simt, cine vrea sa construiasca un astfel de instrument pentru a renaste un pic din atmosfera secolului 17 va merge pe o varianta redusa mult la scara si accesibila a fi utilizata in conditiile zilei de azi. Acum ca or exista si excentrici e treaba lor, nu-i putem judeca si nici condamna.

Totusi as vrea sa fac o subliniere in privinta aberatiilor acestor obiective: daca marea lor majoritate au valori infime la aceste raporturi focale, aberatia cromatica longitudinala face cumva tabara separata, capatand valori semnificativ de mari. Pentru exemplificare vedem in imaginea de mai jos ca la obiectivul #40 "reziduul cromatic longitudinal" ajunge la valoarea de 175mm iar la obiectivul #43 la halucinanta valoare de 700mm.

Ce face de fapt conditionarea lui Huygens? Nu modifica reziduul cromatic (pentru ca nu are cum) ci mareste discul de difractie astfel incat raportul intre aceste doua valori sa fie unul considerat de el rezonabil.

[valy]

Scuzati-mi necunoasterea, ce reprezinta cele doua axe?

[zoth]

In primul grafic pe abscisa vei putea citi valoarea aberatiei cromatice longitudinale in zona planului focal exprimata in mm ( in cazul de fata distanta dintre radiatia albastra si rosie) iar pe ordonata vei putea urmari variatia ei plecand de la centrul obiectivului pana la marginea lui. OSLO reprezinta raza obiectivului ca valoare normata iar zemax-ul ca valoare reala exprimata tot in mm.

La al doilea grafic poti urmari situarea planului focal functie de lungimea de unda a radiatiei. Valorile sunt exprimate tot in mm.

[valy]

E vorba de 2000 de mm?

[zoth]

Scala de reprezentare este de 2000 mm in ultimul grafic. Asta pentru ca OSLO calculeaza automat focal shift-ul intre linia h (Hg)=404,7nm si linia r (He)=706,5nm, adica pe un domeniu mai mare decat cel vizual principal.

Focal shift se poate plota si separat doar pe domeniul spectral de interes:

[Mircea Pteancu]

Sper ca Silviu nu se va supara daca incerc sa destind atmosfera vazand ca unii colegi sunt suparati.

Iata o problema la care probabil ca nici nu ne-am gandit : masurarea distantei focale a obiectivelor aeriene.
Imi amintesc cum Bob May a povestit pe ATM List cum au ajuns vecinii lui la concluzia ca s-a scrantit de tot.
Lucra la obiectivul lunetei de 100''.
Evident ca fiind in faza de slefuire , nici vorba de montura.
Avea el o idee cam ce ar dori sa obtina dar montura se face intotdeauna dupa finisarea elementelor optice.
Ei ,si atunci se punea problema : ce focala are lentila dupa polisarea de alaltaieri si dupa corectia aplicata ieri ?
Cum masori distanta focala a unei asemenea lentile ?
Bob May a decis sa foloseasca cele cateva minute de dupa rasaritul Soarelui.
Dupa care ,daca mai ai nevoie ,astepti pana maine ,poimaine sau cand va fi senin dimineata.
Stiind el aceasta , alerga ca un apucat intre lentila si ecran.
Vecinii sai ''l-au filmat'' facand acestea la crapatul zorilor...si i-au pus ''diagnosticul''.

Exista metode mai sofisticate pentru masurarea distantei focale dar la inceputuri , in secolul XVII , cam asemenea metode se foloseau.
Aceste lunete aeriene sunt un fel de Jurassic Park al Astronomiei !

Mircea

[valy]

Adica vorbim de aberatii de ~1m?

[theogon]

Din analiza graficelor aberaţiei cromatice prezentate, ce poate înţelege un neofit ca mine în optică: aberaţia albastră este aşa de mare (împrăştierea în planul focal este aşa de mare) încât practic nu se mai observă (cum zicea Tavi Stănescu şi mai înainte Nobody) iar obiectivul se transformă dintr-unul să zicem rău- potrivit analizei, intr-unul bunicel - potrivit rezultatelor practice.

[valy]

Acolo nu e doar un singur albastru care se imprastie ci un intreg spectru continuu, fiecare frecventa intermediara cu imprastierea ei. Daca stau sa ma gandesc bine un asemenea albastru aiurea cred ca am si eu in obiectivul meu, pot spune chiar ca retraiesc acele vremuri daca privesc prin el nefiltrat, efectul nu e deloc diluat .

[zoth]

[theogon]

Nu-i nici o răutate şi chiar n-am vrut să supăr pe nimeni, mai ales pe cei pe care îi preţuiesc. Am înţeles limitările unor astfel de obiective, am înţeles preocuparea unor savanţi de a le face operaţionale, iar evidenţa este clară, cu astfel de obiective simplet bune-rele diafragmate (cel mai probabil) sau nu, s-au făcut descoperiri şi în secolul XVII:o parte din sateliţi lui Saturn, diviziunea Cassini, Syrtis major, rotaţia diferenţială a lui Jupiter şi încă multe altele.