[Erwin]

Foarte interesant!

Măsurătoarea se făcea vizând un călăreț cu sau fără cal, (cu alte cuvinte "și călare și pe jos") și potrivind un reticul cu rotița aceea?

[nobody]

Dupa inaltimea precizata (1.55m), cred ca e vorba de inaltimea aparenta a calaretului asezat pe cal (masuratoarea este cu/fara cal, nu calaretul este fara cal).

Pe partea cealalta apare "Jnfanterist" in picioare ("intreg" -1.70m) si in genunchi (1.40m).

Vedeti si aici: http://www.historicacollectibles.com/it/bi...circa-1909 (uneori site-ul merge mai greu, trebuie insistat)

[Andi]

1,55 m = călăreț fără cal !

Până la urmă clasicul reticul gradat în miimi și „vestita” regulă de trei simplă ne scoate din încurcătură.

Ar fi bine dacă am avea și un binoclu cu reticul pentru aprecierea distanțelor; așa ne-am da seama mai bine de subiectivismul estimării distanțelor și dimensiunilor obiectelor.

[Andi]

tamasflex,

Ce imagine apare în ocularul drept?

Binoclul a fost pe „okazii.ro”.

Andi, nu e nevoie să citezi tot mesajul cu poze...

[tamasflex]

[iulian90]

Buna ziua tuturor.

Prezint si eu un ocular mai special, ce l-am construit de curand. Este vorba de ocular-spectroscop pentru observarea spectrelor stelare prin orice telescop sau luneta.

Ocularul este foarte simplu de construit, bazandu-se pe reutilizarea unui ocular oarecare, de binoclu sau clasic, care este folosit rar sau neutilizat , la care se monteaza o retea de difractie facuta dintr-o bucata de CD.

Dupa cum se poate vedea in schita si in pozele de mai jos, am facut o cutie din carton, de forma triunghiulara, prismatica, care am fixat-o de un ocular de binoclu de 15mm ,apoi am lipit bucata de CD pe fata interioara a ipotenuzei cutiei din carton, la un unghi fata de planul ocularului mai mare de 45 grade, undeva intre 50 si 60 grade este ideeal, pentru ca spectrul nu este reflectat in unghi de 90 grade fata de raza incidenta ,ci mai mic de 80 grade, de aceea reteaua trebuie inclinata la mai mult de 45 grade ,pentru a reflecta spectrul la un unghi apropiat de 90 grade fata de raza incidenta.

Deasemenea,fiindca reteaua de difractie din CD are liniile curbate, trebuie asezata cu concavitatea liniilor inspre ocular, pentru ca spectrul sa nu se vada prea ingust.

Dupa cum se poate vedea in schita, reteaua de difractie , reflecta mai multe spectre.
Primul spectru ,de ordinul I, este relativ mic dar luminos, apoi mai urmeaza inca un spectru in continuarea primului la o distanta relativ mica, numit spectru de ordinul II, care este mai extins dar mai intunecat, apoi inca un spectru, de ordinul III ,care insa se vede doar partial si din pacate se suprapune partial cu spectrul de ordinul II in zona rosie a acestuia.

Dar ce intereseaza mai mult in observarea spectrului stelelor este spectrul de ordinul I care este mai luminos si permite observarea spectrelor stelare care sunt slab luminoase.
Fanta nu mai este necesara, dat fiind faptul ca stelele sunt punctiforme.

[valy]

Se vede tot spectrul in ocular sau doar partial (incape in campul vizual)? Se vad zonele de absorbtie?

[iulian90]

Da, se vede in intregime spectrul, atat cel de ordinul I care este mai ingust ,cat si cel de ordinul II, dar depinde si de pozitia de privit, caci nu se vad ambele spectre in acelasi timp, spectrul de ordinul I se vede la 90 grade fata de axa optica a focuserului instrumentului in care e montat ocularul-spectroscop, pe cand spectrul de ordinul II se vede sub un unghi mai mic, de 70 grade fata de axa optica a focuserului, in directia telescopului. Spectrul de ordinul III nu se vede in intregime, fiindca este reflectat sub un unghi mai mic de 45 grade si este obturat de marginea cutiei ocularului. Dar oricum acest spectru este prea intunecos si nu prezinta importanta.
Daca privesti intr-un unghi mai mare de 90 grade se poate vedea si imaginea alba a stelei, multiplicata de multiplele reflexii intre suprafata de plastic si stratul reflectiv de pe spatele bucatii de CD folosite ca retea de difractie, in general se vad trei imagini ale stelei una langa alta, se pot folosi la focusarea corecta a ocularului pentru a putea observa clar liniile de absorbtie.
Liniile de absorbtie se zaresc mai greu ,mai ales la stele mai slabe decat Sirius, Arcturus sau Vega, dar depinde si de telescop, cu cat este mai mare diametrul obiectivului sau oglinzii telescopului ,cu atat spectrul si liniile de absorbtie se vor vedea mai bine.
Mai conteaza si grosismentul obtinut cu ocularul spectroscop, grosismentul maxim sau chiar mediu nu este prea potrivit deoarece imaginea stelei se vede cam mare,incepe sa se vada discul Airy si inelele de difractie, datorita difractiei cauzate de obiectiv si estompeza liniile de absorbtie din spectru, iar pe de alta parte nici grosismentul minim nu e potrivit din ce am observat, spectrul devine cam intunecat, cel mai potrivit ar fi grosismentul rezolvant pentru observarea spectrelor stelare.

[Erwin]

Foarte interesant!

În locul bucăţii de CD care are linii circulare se poate folosi o bucată de folie de difracţie care se găseşte în interiorul sandwich-ului de la un ecran LCD. Am demontat mai multe astfel de ecrane, sunt mai multe folii înăuntru, cu diferite orientări ale liniilor dar una dintre folii mai groasă era netedă pe o parte şi cu linii foarte fine pe cealaltă parte, cred că este cea mai potrivită. Nu este niciuna aluminizată, aşadar lumina va avea o atenuare dar e posibil să funcţioneze.

Mă întreb dacă ar ajuta încă un ocular prin care să te uiţi sau o mică lunetă pentru mărirea şi explorarea spectrului obţinut?

Sigur ar ajuta un sistem prin care să fie ajustat unghiul făcut de reţeaua de difracţie. Se poate aşeza pe o bucăţică de tablă sau alt material, articulată la centrul de rotaţie cu o balama (dintr-o lamă elastică, e mai precisă) şi la celălalt capăt o gaură filetată prin care trece un şurub lung cu rozetă acţionată din exteriorul ansamblului.

[valy]

Nu merge dezlipit stratul de difractie?

https://youtu.be/tUKhZOOh6n4

[Erwin]

"Iată, ce uşor!" (asta era vorba profului nostru de mate din liceu când ne scria o demonstraţie pe tablă, asta era toată explicaţia... )

În cutiile cu 25 sau 50 CD-uri existau nişte blank-uri nevopsite însă au şanţurile făcute din matriţă. Pentru ca partea cealaltă să nu reflecte lumina se poate pune velur negru.

[iulian90]

Am avut si eu folii din acelea de difractie de la ecrane LCD, dar nu prea sunt bune pentru spectroscop, au dispersia mai mica decat CD-urile.

Desigur, merge dezlipit stratul reflectiv de pe spatele CD-ului , am incercat si este usor de facut, se lipeste scoci pe spatele CD-ului apoi se trage scociul si se dezlipeste cu tot cu stratul reflectiv de pe CD. Insa metoda asta este buna numai pentru spectroscop solar, care lucreaza in lumina puternica a soarelui, fiindca CD-ul fara stratul reflectiv reflecta doar o mica parte din lumina incidenta, asadar ,nu este potrivit pentru studierea spectrelor lampilor cu descarcari sau mai ales spectrele stelare care sunt foarte slab luminoase. Acolo este nevoie de o bucata de CD cu stratul reflectiv nedezlipit.

CD-ul se poate decupa cu un foarfece mai mare ,de bucatarie, fara sa fie compromis stratul reflectiv de pe spate.

DVD-ul ofera un spectru cu dispersie de 2 ori mai mare decat CD-ul ,dar cere atentie mai mare in prelucrarea lui, fiind constituit din 2 discuri lipite intre ele, intre care se gaseste stratul reflectiv.Nu prea merge decupat direct cu foarfecele. Trebuie mai intai dezlipite mai intai discurile DVD-ului ,cu un cutter apasand pe muchia DVD-ului unde se unesc cele doua discuri ,apoi se dezlipesc cu grija ,fara a trage prea tare de discuri, pentru ca stratul reflectiv este mai delicat decat la CD.
De obicei acel strat se gaseste depus pe discul de pe spatele DVD-ului cel cu inscriptia, dar uneori o parte din el poate ramane si pe celalalt disc mai albastrui de pe care se face citirea cand e introdus intr-un DVD player. Dupa desfacerea DVD-ului in doua, rezulta un disc de culare alba cu stratul reflectiv si un disc albastrui fara acel strat, ambele avand acele linii, microsanturi, si pot fi folosite ca retele de difractie, de reflexie, respectiv de transmisie.

Eu am construit trei spectroscoape , unul mai vechi, mic si compact, cu retea de difractie din CD, fanta din lama de barbierit, colimator din obiectiv de binoclu mic de 25mm diametru si focala de 100mm si o prisma de binoclu care sa orienteze in asa fascicolul de lumina, incat reteaua de difractie sa il reflecte aproximativ in paralel cu axa optica a colimatorului.
Apoi mai recent am mai construit inca un spectroscop de constructie similara cu primul, dar cu retea de difractie din DVD.
Iar ieri am construit inca un spectroscop pentru observarea spectrului solar, dar cu o constructie mai diferita fata de celelalte doua , mai lung , fara colimator si cu reflexia spectrului perpendiculara fata de axa tubului spectroscopului pentru evitarea luminii solare directe in ochi.
Absenta colimatorului la acest spectroscop nu afecteaza deloc definitia spectrului, daca se respecta distanta minima de 30 cm intre fanta si reteaua de difractie si daca nu se foloseste luneta analizoare dupa reteaua de difractie.
Am facut proba azi la spectroscopul solar, si spectrul se vede foarte clar, zeci de linii, una langa alta in zona verde mai ales. Linia H Alpha in rosu,H Beta in albastru, liniile sodiului in galben, liniile calciului in violet se vad clare, iar in rosul indepartat , dincolo de linia H Alpha, se mai vede inca o linie , probabil apartinand oxigenului atmosferic, deci spectroscopul fara colimator se comporta excelent. Am facut si cateva poze cu cele trei spectroscoape , cel solar fiind montat pe montura EQ1, precum si la spectrul produs de spectroscopul solar fara colimator.

[Erwin]

Wow!
Ai putea face un tutorial pentru copiii de la un club de astronomie (elevi de liceu) cu construcţia acestor spectroscoape?

[saiph]

Probabil o sa fie o postare nitel mai lunguta, cu explicatii si poze, dar sper sa merite si poate, cine stie, chiar sa inspire

Acum vreo 6-7-8 ani m-am gandit sa pun in aplicare ceea ce tot studiasem de capul meu de prin anul doi de facultate, de ziceai ca ma pregatesc sa dau la Magurele, nu la Poli'... si anume, sa construiesc un mic spectroscop. Sau cel putin un instrument capabil sa-mi arate lumina descompusa in linii si benzi spectrale. Ma tot jucam, cu niste ani in urma, cu CD-uri si le puneam in unghi, sa vad liniile de emisie ale flamei de sudura, sau ale fulgerelor. Distractiv, dar cam atat. Ma rodea ideea de a transforma asta intr-un instrument capabil sa ofere ceva mai mult decat o idee de linii de emisie.

Asa ca mi-am pus mintea pe bigudiuri si ACAD-ul la treaba, astfel luand nastere SP.v1.0 - conturat in jurul unei prisme de sticla optica Flint (initial facusem versiunea 0.1, cu sticla Crown, nu foarte reusita...), carcasa din sticlo-textolit de 1mm debitat pe CNC, adaptoare strunjite, fanta din doua lame de ras in montura de filtru de 2", totul asamblat ca in poza corespunzatoare din album. Se putea monta pe luneta cu focuser de 2", gratie tubului de PVC de 50mm, si daca ma chinuiam suficient, chiar puteam obtine niste imagini dragute ale liniilor de emisie ale becurilor cu sodiu de pe strada.
Partea cea mai interesanta a fost determinarea experimentala a unghiului de dispersie a prismei si calculele (mai intai pe foaie, apoi, dupa ce am inceput sa raman fara foi am trecut in Excel) necesare validarii designului carcasei.

La scurt timp, daca nu chiar aproape in acelasi timp, a urmat SP.v.2.0, ce avea ca piesa centrala o retea de difractie confectionata dintr-o bucata de CD-RW, taiat cu mare grija sub apa calda si lipita pe un suport in carcasa cu pereti debitati CNC si adaptoare strunjite. La fel, fanta din lame de ras si montare pe 2". In ambele cazuri, colimarea o faceam utilizand un dublet acromat 40mm f/4 provenit de la un binoclu dezafectat. Nu cred ca am mai apucat sa iau imagini si cu acest model, dar rezolutia, cel putin teoretica, o intrecea pe cea obtinuta de v1.0; bine, si distributia era usor alta, alti parametri.. In fine,
se puteau folosi fie vizual, cu mini-lunetica construita cu un obiectiv foto Industar de 50mm (sau pe-acolo, in orice caz) si un ocular de microscop (upgradat ulterior la un ocular de binoclu cu reglare individuala a focalizarii), fie foto - afocal (cu camera compacta).

Anii au trecut si recent am reusit sa combin cateva accesorii care zaceau de ceva vreme, in asa fel incat sa fac un mic upgrade unui alt spectroscop (zici ca era de jucarie.. chinezesc, luat acum vreo doi ani, cred). Mai exact, am pastrat prisma - de data asta o dubla Amici - si am cautat o solutie pentru colimarea spectrului folosind ce aveam la-ndemana: un Barlow caruia i-am luat celula (i-am pus-o Tairului, ca sa-l pot folosi vizual, cu diagonala), o celula de filtru de 1.25" (pt fanta facuta din lame de ras), un barrel de ocular de 1.25", un focal reducer de 1.25" (0.5x), un adaptor foto pt proiectie prin ocular, un adaptor T2-1.25" pt vizual si un mic manson printat 3D. Rezultatul e ceea ce se vede in poza - SP.v.3.0. Acum si cu aroma de "handheld straight-through" Parca alta viata, nu mai trebuie sa stai intr-un unghi ciudat ca la V1.0, si nici nu e asa voluminos ca V2.0. Foarte portabil si capabil de montare pe lunete mai mici.

Insa nu m-am oprit aici, am vrut sa vad pana unde pot merge cu "compactarea" solutiei, iar raspunsul e simplu (daca sari cu banul...) - SP.v4.0, cu aroma de SA200. Ce e SA200? O retea de difractie cu 200 linii pe mm, cu care poti face treaba serioasa. Nu atat de serioasa ca un ALPY 600, de exemplu, dar.. destul de decent. Mai bine ca un SA100, sa zicem.
Initial il pusesem in barrelul ocularului sau in nasul foto de 1.25", producand niste imagini chiar dragute. Vizual nu ziceau prea mult, mai ales la stele - e doar un fuior colorat, pe care trebuie sa-l prelucrezi nitel ca sa intelegi ceva din el. Bine, imaginile se prelucreaza intr-un mod mai aparte, trebuie calibrate atat in intensitate cat si in frevcenta, luand cadre de corectie si cadre de referinta pt distributia liniilor spectrale si raspunsul spectral al senzorului camerei.. e ceva mai laborioasa treaba. Dar da rezultate.
Apoi m-am gandit ca merge montata si in fata obiectivului - voi reveni cu poze dupa ce iese piesa suport de la printat - mai intai pe un mic refractor portabil, cu un dublet de 32mm f/6, iar mai apoi pe un dublet de la un binoclu (50mm f/4, mult mai bine corectat si contrastat). Experienta vizuala s-a imbunatatit, nu numai gratie ocularului cu camp foarte larg (un ocular de la un fost Deltrintem 8x30, cu focala de 15mm si camp de 68 grade), dar si modului de montare a retelei, astfel generand un unghi foarte amplu al spectrului, aproape cat tot campul aparent al ocularului. Sa te tot uiti dupa becuri cu Sodiu si CFL-uri acum

Pozele de la testele initiale cu reteaua (facute pe C8....) cu spectre de stele inca nu le-am prelucrat (nici pana acum.. sa-mi fie rusine...), insa voi incerca sa ma invrednicesc si sa reiau experimentele si cu noua configuratie a instrumentelor. Deocamdata am facut cateva asa, din mana, cu ce am gasit prin jur.

Pozele le-am pus AICI, ca sa nu umplu o pagina intreaga de topic numai cu postarea mea

[Erwin]

Am comandat împreună cu Remus Boldiş de pe ebay nişte reţele de difracţie pentru spectroscoape demonstrativ-educative, din plastic, destul de ieftine dar cu linii multe. Mai trebuie să ajung în posesia lor ca să văd dacă pot pune la punct un spectroscop demo pentru AstroFest.