[Dan Stanciu]

Demonstratia d-lui Cavași privind viteza de scapare relativista este clara. Este posibil ca rezultatele indirecte despre efectele prezentei gaurilor negre sa fie o interpretare eronata a manifestarii lor in interactie-poate- cu energia sau materia intunecata despre care se tot vorbeste in prezent. Vreau sa profit de pregatirea d-lui cercetator punand o intrebare: ce este timpul?
Eu am impresia ca ceea ce consideram timp este de fapt doar miscare, timpul fiind un mod de simplificare a comunicarii. S-ar putea de exemplu ca paradoxul gemenilor sa fie o incetinire a miscarii moleculelor celui ce se deplaseaza cu c, incetinire datorata cresterii inertiei. Tot asa si aberatia luminii aplicata in corectiile de timp in sistemele GPS etc. Eu nu cred ca exista timp, doar miscare, iar timpul este doar o masura a miscarii. De exemplu ar trebui sa spunem "ne vedem cand centrul discului solar mijlociu are ascensia de... si declinatia de...", dar folosim notiunea de timp pentru a simplifica exprimarea spunand ca "ne vedem la (ora)"- si gata! Dar ora se refera la miscarea indicatorilor orar si minutar care si ei se deplaseaza... Deci cum ati explica timpul?
Multumesc,
Cu stima,
Dan

[catalin dumitru]

Timpul este cea mai reusita iluzie a existentei. Imagineaza-ti o fiinta care nu are deloc memorie. Pentru ea , timpul nu exista. Asa pateam eu cand eram mai tanar , dupa cate o betie crunta. Noroc ca m-am insurat

[Dan Stanciu]

... multumesc, dar, sincer, vreau un raspuns documentat si mai ales, demonstrat. Eu m-as bucura daca s-ar descoperi ca nu exista timp. Filmele S.F. ar fi mai interesante...

[Abel Cavaşi]

Salut, Dane! Felicitări pentru problemele care te preocupă!

După cum spuneam și pe topicul Un Univers atemporal, din punctul meu de vedere, timpul este un parametru matematic independent, echivalent cu mulțimea tuturor momentelor, momentele sunt stări ale Universului, iar stările sunt mulțimea tuturor evenimentelor simultane. Cum simultaneitatea este relativă, și timpul este relativ. Avem nevoie de timp pentru a putea modela mișcarea, așa cum ai observat și tu. Orice abordare ce încearcă renunțarea la timp este greșită sau cel mult echivalentă cu una care se folosește de timp. Consider că există probleme mult mai importante în Fizică decât acelea care pun la îndoială existența timpului. Dar, s-ar putea să greșesc...

[Dan Stanciu]

Buna seara!
Multumesc mult! Niciodata nu m-am gandit la timp ca fiind totalitatea starilor. Incerc sa inteleg si am doua sentimente: coplesit din cauza simultaneitatii relative si ceva mai edificat daca asociez simultaneitatea cu relatia de cauzalitate. Inca mai cred ca aceste fapte- le cred reale- pot fi ele insele independente de acest, as zice, fluid, timpul. Oricum este o problema extrem de interesanta, dar cred ca trebuie pastrata in afara oricaror speculatii de natura filosofica. Ca aplicatie, nu cred ca e posibila calatoria in viitor, iar in trecut- doar daca am depasi cumva viteza luminii... sa ma ierte d-l Einstein...

[Dan Vasiliu]

Daca ne imaginam timpul ca o multime de stari atunci putem pune problema "dimensiunii" starilor discrete. Daca aceasta "dimensiue" ar tinde spre infinit de mica atunci cea anterioara cu cea posterioara celei prezente s-ar confunda nemaifiind posibila deplasarea (evolutia) in timp. Altfel, daca starea are dimensiune finita ar trebui ca la limita perceptiei sa "sarim" de la o stare la alta. Am trai intr-un timp sacadat. Eu cred mai degraba in varianta timpului continuu.

[Erwin]

Dimensiunea cea mai mică, discretă, este timpul Plank, care este mult mai mică decât o putem noi măsura cu tehnologia actuală. Aşa că timpul pare că se scurge continuu, însă evenimentele de fapt se petrec în cuante de timp. Eu văd timpul ca pe o proprietate a materiei la scara Plank. Nu ştim cum este constituită materia la acea scară, probabil din string-uri care vibrează sau poate în ceva cu totul exotic. La fel este şi cu spaţiul. Sunt proprietăţi fundamentale pe care le au toate obiectele din univers, fie că sunt fotoni sau quarci, molecule sau planete întregi. Aşa cum ele au sarcină electrică sau masă, aşa au şi proprietăţile dimensionale şi se supun lor conform legilor fizice implicate (adică cam toate cele cunoscute). Faptul că până la scara Plank mai avem multe nivele structurale de investigat e o chestiune de timp...

[Forever_Man]

Vazusem un experiment recent in care masurasera timpul de sosire al razelor X si al luminii normale de la un obiect indepartat si ajunsesera la concluzia ca spatiul nu e cuantificat. Daca era, razele X trebuiau sa se impiedice de cuantele de spatiu si sa ajunga mai tarziu.

[Dan Vasiliu]

@Erwin si pe tine te pasioneaza teoria superstringurilor?

[Constantin-Mihai Stefan]

Consider ca viteza luminii, desi in teorie este cea mai mare viteza, si o viteza absoluta pentru corpurile fara masa, este de fapt, doar o viteza a unui corp. Adica: asa cum stim noi dinamica si mecanica, si stim ce inseamna deplasarea unui corp cu o anumita viteza, la fel se intampla si cu o particula/un corp care se deplaseaza cu viteza luminii. Am observat ca marea majoritate a persoanelor care afla cate ceva despre viteza de deplasare a luminii si cateva experimente cu lanterne, ajung apoi la concluzia, sau mai bine spus parerea, ca viteza luminii este absoluta.

Insa aici intervin multe intrebari si necunoscute. Legile mecanicii au fost atat de exacte si atat de timpurii in istoria omenirii, deoarece puteau fi observate si verificate. Insa acum in fizica relativista, majoritatea intrebarilor noastre sunt doar supozitii. Si sunt de parere ca si cei care au studiat intens fizica relativista, chiar si toata viata lor au uitat un lucru: noi nu putem sa facem observatii pentru o particula/un corp care se deplaseaza cu viteza luminii. Nu stim. Nu putem. Dar poate alte vietati o pot face.

Eu vad viteza de deplasare a luminii, aceasta viteza absoluta, cu totul altfel. Eu intotdeauna m-am intrebat ce se intampla cand ajungi in "gaura neagra"? Adica, ok, am inteles, intru. Dar la un moment dat, indiferent cat ar dura, trebuie sa ies. Unde ies? Cu ce viteza ies? Probabil veti spune: "Pai, din orice pozitie te-ai uita la gaura neagra, vezi doar intrarea." Pai, asta vad eu si tu, ca Homo Sapiens Sapiens. Dar poate un caine poate sa vada. Sau o alta fiinta.

Acum, eu indraznesc sa contrazic pe cei care afirma ca un corp cu o anumita masa, nu poate atinge viteza luminii. Orice particula are masa. Chiar si quark-ul. Intr-adevar, viteza lui este atat de mica...si masa unui foton este la fel. Ataaat de mica. Si totusi, circula cu o viteza atat de mare. Pai atunci problema atingerii luminii se rezuma la a reproduce pentru un corp de o masa sesizabila, aceleasi conditii de mediu ca in cazul particulei care se deplaseaza cu viteza luminii. Mie mi se pare mult mai simplu asa. Si mai repede realizabil.

Sper sa ma fi facut inteles

Craciun Fericit!

[Forever_Man]

Quarcul ? Sunt 6 tipuri de quarci. Cel top are masa cat un atom de aur, deci in niciun caz foarte mica. E simplu de ce un corp masiv nu poate atinge viteza luminii. Ecuatia pentru energie este E=gamma*m*c^2. Cu cat viteza creste, cu atat gamma se apropie de infinit. Ai avea nevoie de energie infinita pentru a atinge viteza luminii. In schimb fotonul nu are masa. El circula doar la viteza luminii.

[Constantin-Mihai Stefan]

[Doru Dragan]

[Doru Dragan]

[Constantin-Mihai Stefan]

Ma refeream strict la observatiile pe tema legata de vit luminii si de exemplele cu lanternele, sau cu observatorul care este pe foton. Ca sa iti reuseasca un experiment sau o teorie, mai intai trebuie sa faci speculatii Parerea mea.