[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon imi place cum ati definit spatiul.

In alta ordine de idei, marea unificare a campurilor este mai aproape ca oricand.

Intre mine si Abel nu sunt diferente prea mari de opinie. Abel a spus:

"În ultimul an de cercetare au început să mi se contureze foarte clar în minte următoarele idei:
- orice corp se deplasează cu viteza luminii pe o elice; viteza lui aparentă (macroscopică) este viteza cu care se înşurubează pe această elice, adică proiecţia vitezei pe axa elicei;
- orice corp în mişcare (deci cu viteza macroscopică nenulă) este încărcat electric cu sarcina elementară; sensul acestei sarcini depinde de sensul torsiunii elicei pe care se deplasează corpul;"

In articolele mele puteti descoperi (in mare parte) amanunte ale acestor idei.

Cred ca nu ati rtiscat prea mult.

[Abel Cavaşi]

Iacob, mă bucur că eşti de acord cu teoria mea a mişcării elicoidale, dar vreau să-ţi reamintesc faptul că această teorie s-a născut într-o minte care nu este de acord cu povestea spaţiului finit, ci cu a aceluia infinit.

[Calin Pop]

Ma intreb de ce aceasta nedeterminare duce la erori sistematice?

[Abel Cavaşi]

Despre care nedeterminare şi despre care erori vorbeşti?

[Calin Pop]

pai din cite am inteles eu navigatorul tot calculeaza traiectoria si pentru ca ii iese cu virgula, cirma ii trage stinga si ajunge de unde a pornit. dar probabil ca nu am inteles. ar fi mai bine asa

[IACOB DUMITRU]

Ideea este ca dupa a N - a virgula (N = numar finit), navigatorului i se "confisca" orice posibilitatea de a face un calcul logic al urmatoarei zecimale. Ramas in "deriva", riscul (probabilitatea) de a se indeparta de la traiectoria dreapta va capata conotatiile valorii dictata de aceasta ultima zecimala.

In aceste conditii, un timp finit va face ca inversarea cu 180 de grade a presupusei directii de inaintare sa fie iminent.

[Calin Pop]

Si cine stabileste care este ultima zecimala?

[IACOB DUMITRU]

Posibilitatile teoretice limitate de aproximare.

[Calin Pop]

si nu sint ele aleatorii?

[IACOB DUMITRU]

Actiunile aleatorii se supun si ele unor legi.

Existenta presupune inainte de toate supunere la o lege, viceversa este oricand valabila.

[Calin Pop]

care legi?

[IACOB DUMITRU]

Calitatea de actiune imi este suficienta pentru a deduce faptul ca exista deja supunere la o lege.

Ca si actiune, mie imi este suficient faptul ca ea imi ofera o informatie.

Fara o supunere la legea de descifrare a acestei informatii, eu nici macar nu asi avea habar de existenta ei.

[Calin Pop]

deci, pe scurt, zici asa: exista supunere la o lege (nu stim care) care duce la o actiune, nu stim din ce cauza, care ne face sa ne inchipuim ca facem tot timpul stinga si deci universul ar fi inchis.
foooooarte stiintific, si mai ales logic

[IACOB DUMITRU]

Ati scurtat cam mult.
De ce ignorati detaliile?
Ignorati faptul ca spatiul este un mediu absolut neomogen si deci intotdeauna asimetric.
De fapt, actiunile sale ii confera acest prerogativ.
Legea de baza a fizicii (de care se pare ca dumneavoastra inca nu ati auzit) ne spune ca:
In interiorul oricarui volum exista cel putin un sir de valori ale parametrilor fizici organizat pe principiul cresterii sau descresterii valorice.
Pentru detalii suplimentare va rog sa consultati articolele din seria "Armonia universului fizic".

[Doru Dragan]

Nu ne dati si noua o trimitere la legea asta de baza a fizicii in afara de articolul "Armonia universului fizic". Banuiesc ca fiind o lege de baza a fizicii, e cunoscuta de mai mult de o persoana