[IACOB DUMITRU]

In fapt, Universul, prin actiunile sale, nu poate induce ideea echilibrului perfect si implicit pe aceea de rapaus absolut. In aceste conditii, prin actiunea de miscare, la care se pare ca este vesnic condamnat, universul mai are doua solutii de existenta:

- Sa fie in stadiul general de expansiune;
- Sa fie in stadiul general de colaps.

Pentru ca se pare ca noi ne aflam in perioada generala a expansiunii, inchipuiti-va ca toate punctele spatiului ce il definesc se departeaza accelerat si reciproc unul de altul. Folosind un termen a lui Abel, cu care eu sunt perfect de acord, voi spune ca universul resimte permanent aportul unor impulsuri volumice (acestea putand insemna surplus sau deficit volumic, depinde de tendinta starii generala a evolutie).

Acesta este motivul pentru care observatorul (in cazul de fata reperul punctual solidar cu sistemul Univers), inregistrand cum toate celelalte repere punctuale (considerate si ele solidare cu sistemul Univers) se indeparteaza, decide ca este un mic centru al tuturor tendintelor de indepartare remarcate pe orice directie din jurul sau.

[Forever_Man]

Am putea crede, dar nu ar fi asa. Am face aceeasi greseala ca stramosii nostrii, care considerau Pamantul centru Universului. Definitia centrului este: un punct fata de care celelalte puncte se gasesc la distanta egala. Daca Universul a avut o viteza de expansiune constanta in toate directiile, atunci centrul va fi chiar punctul din care a inceput expansiunea. In nici un caz nu am putea fi noi, deoarece intr-o parte vom avea sa zicem 10 miliarde de ani lumina de materie, iar in cealalta am avea 16 miliarde de ani lumina.

[Abel Cavaşi]

Iacob! Cum Universul este (în concepţia mea) infinit, considerarea dilatării şi colapsării lui este ineficientă pentru că infinitul nu poate fi mai mare sau mai mic.

Forever_Man! Definiţia pentru centrul (unui cerc, al unei sfere) dată de tine este corectă. Dar ce ne facem în cazul unui cerc (unei sfere) de rază infinită? Mai putem noi stabili UNDE este centrul acestuia din moment ce infinit plus unu este tot infinit?

[Forever_Man]

Raza nu este infinita. Este distanta pana unde a ajuns materia in spatiu. Ca spatiul e infinit asta e altceva. La fel am putea spune si ca raza unui cerc e infinita, pentru ca dupa marginea cercului urmeaza spatiul infinit.
Dupa mine Universul ar trebui considerat atat cat se gaseste materie. Si la centrul acesta ma refer. Spatiul fiind infinit, este normal sa nu aiba centru. In acest spatiu infinit ar putea sa se gaseasca toate Universurile, dar sa fie atat de departate incat ar fi imposibil de vazut.

[Abel Cavaşi]

Ok! Mă bucur că eşti de acord cu faptul că "este normal" ca spaţiul infinit să nu aibă centru. De acum încolo este mai simplu. Ce ai înţeles din faptul că NU POATE EXISTA SPAŢIU FĂRĂ MATERIE?

[Doru Dragan]

[Ella_Kosta]

In primul rand, nimic nu este infinit. Asta este doar o "aproximare" pentru ceea ce este prea mare sau prea mic pentru ca mintea noastra sa poata intelege.
Universul este finit. Spatiul este finit (spatiul insusi a inceput sa se dilate la inceput, pana atunci nici macar nu exista).
Centrul Universului, si ma refer la punctul de unde a pornit totul, nu ne este accesibil. Pentru a da un exemplu extrem de cunoscut, ganditi-va la univers ca la balonul ce se dilata. El incepe sa se umfle si are un centru, insa universul actual ar reprezenta doar suprafata acestui balon, nu volumul lui.
Mai mult, in orice directie ne uitam, cerul arata la fel. Corpurile ceresti sunt la fel distribuite, nu intr-o parte doar corpuri tinere si in cealalta parte vechi, ca si cum intr-acolo ar fi fost centrul exploziei.
Oricum, inaccesibil ne este acest centru si prin simplul fapt ca a existat inflatia (sau, ma rog, este acceptata de cele mai multe teorii), unde spatiul s-a dilatat cu o viteza mai mare decat cea a luminii (si aici sa nu se faca confuzia ca s-ar fi incalcat legile relativitatii, nimic nu poate merge mai repede ca lumina in spatiu, nu e vb de spatiul insusi), acest lucru insemnand ca pur si simplu indormatia, care merge cu maxim viteza luminii, nu ne va putea ajunge niciodata, pt a afla ce s-a petrecut atunci.

[Abel Cavaşi]

Bine ai venit Ella_Kosta! Avem nevoie de multă economie printre atâtea cuvinte. Dacă nu ar exista infinitul, atunci nu ar exista nici acest forum minunat. Spuneai că "nimic nu este infinit". Eu am să-ţi dau cel mai simplu exemplu de infinit: mulţimea numerelor naturale. Această mulţime are un număr INFINIT de elemente. Şi, culmea, mulţimea numerelor reale are MAI MULTE numere decât mulţimea numerelor naturale, deci, cu atât mai mult ESTE INFINITĂ.
Ai formulat foarte fain ideea omogenei distribuţii a Universului. Dar de ce crezi că spaţiul s-ar fi dilatat cu viteza mai mare decât a luminii? Şi ÎN CE s-ar fi dilatat acest spaţiu?
Cu semnătura ta, cred că ai mare dreptate!

[IACOB DUMITRU]

Mai baieti, eu nu vorbeam de un centru in sensul inteles de voi.

Eu ma gandeam la un centru relativ, in sensul in care ceva ma asigura ca locatia aleasa de mine nu poate avea niciodata semnificatia unei limite laterale absolute. Fata de aceasta locatie imaginata a reprezenta marginea fictiva a universului eu sunt localizat intodeauna spre interiorul sau.

Cam aceasta este ideea principala si va trebui reluata in cazul in care nu m-am exprimat clar sau corect.

[Doru Dragan]

Draga Abel, din nou incurci realitatea fizica cu abstractiile matematice, cum ar zice dl. Iacob. Probabil ca Ella zice ca in realitatea fizica nu exista infinit. Eu sunt numai intermediar de data asta. Nu sustin nimic. Va las pe voi si doar incerc sa urmaresc si sa lamuresc. Bun venit Ella! Cred ca s-a intamplat o anomalie in Universul asta. S-o fi spart conducta cu fete destepte.

[Abel Cavaşi]

Dacă Ella s-ar fi referit NUMAI la realitatea fizică, atunci nu ar fi spus

[Ella_Kosta]

Ba culmea, ma refeream la realitate. Si exista si acea realitate pe care nu o percepem in mod normal, cu simturile pe care ni le-a lasat natura.

Matematic, este posibil orice, dar ecuatiile nu reflecta neaparat natura. Natura poate fi pusa in ecuatii, insa nu orice ecuatie reprezinta neaparat ceva. Sau sirul numerelor reale... Iar daca stii putina matematica, stii si ca nu exista infinit "mai mare" si "mai mic". Chiar daca numerele reale sunt "mai dese" decat cele naturale, de exemplu, totalul infinit al lor este la fel in ambele cazuri!

Multumesc de bun venit. Chiar azi am descoperit portalul (dintr-o revista). Chiar ma bucur ca exista forumuri pe aceste subiecte, ca si oameni interesati de aceste domenii.

Eu insami lucrez in prezent la un site, dar nu va fi la concurenta cu acesta, pentru ca este complet altfel structurat. Chiar mi-a fost teama cand l-am descoperit sa nu mi-o fi luat-o careva inainte...

[IACOB DUMITRU]

Si totusi, existenta Universului este nelimitata. El nu a aparut si nu va dispare. Nu exista solutie teoretica pentru asa ceva.

Exista totusi un fenomen ce la prima vedere ar putea fi considerat bizar:

- O expansiune a universului nu inseamna neaparat si o crestere in volum a acestuia. Ca si corp, Universul este total asimetric. daca creste cota de gabarit maxim, nu trebuie sa tragem concluzia pripita prin care volumul acestuia ar creste in mod automat.

[Doru Dragan]

Draga Ella de data asta m-ai dezamagit, trebuie sa te dezamagesc si eu. Exista cel putin doua feluri de infinit, numarabil si de puterea continuului. Numerele naturale, intregi, rationale sunt multimi infinit numarabile. Pe dreapta reala doar numerele transcendente sunt de puterea continuului.

[IACOB DUMITRU]

Domnul Dragon are perfecta dreptate.

Ella, natura nu poate fi pusa in ecuatie.

Natura poate fi pusa in schimb in inecuatie si aici intra in actiune principiile relativitatii si multe altele. Semnul egal nu are ce cauta in fizica, poate doar asa ca o aproximatie.