[IACOB DUMITRU]

Abel a spus:

"Spaţiul omogen nu este contestat de nimeni, deci nu e o problemă a Fizicii (poate a Filosofiei, deocamdată)."

Problema cea mai mare a Fizicii este tocmai faptul ca:
Ideea de spatiu omogen este acceptata pe motive pur subiective.

P.S. Abel, eu nu doresc sa mai fac nici o descoperire in Fizica.

[Alexandru Rautu]

Cum „spatiu omogen” reprezinta un non-sens cand el este un concept abstract din frumoasa nostra matematica. Iar dintre cate stiu eu si cum imi place sa spun, limba fizicii este matematica, deci fizica este strict legata de matematica; cand spuneti ca nu exista „spatiu gol” ci numai spatiu cu un mediu plin de informatii este SPATIU, atunci introduceti un nou concept, abstact deasemenea, care conditioneaza notiunea de spatiu, prin faptul ca un spatiu poate exista daca acesta contine informatii. Plecand de la acesta premisa intradevar „spatiu gol” ( adica fara informatie ) nu este spatiu dar asta nu inseamna ca un „spatiu euclidian gol” este lipsit de informatie deoarece prin faptul ca exista acel spatiu el contine informatie.
Ceea ce ati facut este ca ati dat o noua nuata notiunii de spatiu care din pacate pt dumneavoastra nu ajuta la nimic si nu introduce nimic nou. De exemplu, daca consideram un punct in spatiu, acestuia îi pot fi oferite anumite coordonate fata de origine ( un punct albitral ales), iar aceste coordonate nu reprezita decat o informatie din acest spatiu, informatie care a existat acolo dinaintea considerarii punctului, astfel informatia exista in spatiu chiar daca nu este folosita.
Dar chestiunea pe care vreau s-o subliniez este acea ca informatie poate fi folosita numai daca exista „ceva” in acel spatiu. Si mai vreu sa precizez ceva, am spus ca informatia este data in functie de un punct albitral ( punctul de origine ), ceia ce inseamna ca informatia este relativa fata de acel punct. As vrea sa spun mai multe legate de notiunea acesta de relativitate a informatiei, dar ar trebui sa introduc notiunea mea de numar dinamic, mai precis acel numar absolut prin care toate numere reale sunt raportate la acesta, dar teoria acesta nu este inca finalizata ( ma refer ca nu am reusit sa termin s-o scriu pe hartie ), iar acest numar absolut nu are valoare cantitativa cunoscuta.
Acum una dintre ideile mele este ca in momentul cand introducem conceptul de viteza, si reprezentam in spatiu o viteza, informatia legata de acesta este relativa, asa cum numere sunt relative fata de acel numar absolut sau „omega” ( asa il numesc eu ) asa si viteza este relativa fata de o viteza absoluta (c = 3*10^8).
Daca introducem si timpul, nu ca o entitate a spatiului ci ca o noua dimensiune, vom aveam un spatiu cu patru dimensiuni, unde in ceea de a patra dimensiune ( cea a timpului ) informatia este relativa deseamenea ( dar in acesta dimensiune vom gasi informatie legata de timp, informatie care nu reprezinta decat un numar, numar care poate fi raportat la numarul absolut, deci la un timp absolut ).

IN CONCLUZIE:

1) Spatiu ( omegen sau neomogen ) poate exista numai daca acesta contine informatie.

2) Informatia din spatiu poate fi folosita numai daca in acesta exista o entitate abstacta de natura fizica sau matematica ( punct, numar, viteza, timp etc. )

3) Informatia dintr-un spatiu este relativa, toate valorile putand fi raportate la o valoare absoluta.

4) Spatiul geometric euclidian (împreună cu timpul) este suficient pentru a descrie complet fenomenele fizice, deoarece acesta contine toate informatile.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Rautu, orice informatie este sustinuta pe un suport. Acest suport nu poate avea un model teoretic care sa ii justifice omogenitatea.

Concluzia mea este ca spatiul prin definitie este neomogen.
Mai mult decat atat, eu cred ca aceasta mica confuzie, determinata de problema omogenitatii, are un efect extrem de daunator asupra conceptelor fizicii si nu numai.

[lucia lucia]

Omogenitatea nu e o problema in fizica. Dimpotriva: ea ne permite legi de conservare care reprezinta piloni de baza. Ea ne permite metrici simetrice, abordabile. Ba chiar metrici simetrice care... suporta asimetrie!!!! (daca va puteti imagina asa ceva.) Ca modelele generate de Fizica sunt simplificari grosolane ale realitatii, ca necesita corectii, ok. Dar, deocamdata, e tot ce avem ca teorie coerenta si aplicabila practic. N-o sa-mi spuneti ca telescopul d-lui D functioneaza pe altceva decat principiile opticii geometrice care, macar unul, (credeti-ma si nu cercetati ) pleaca de la legi de conservare.

In privinta varstei mele, imi pare rau de copii Dvs, d-le ID, dar cred ca manifestarile lor n-au nici o legatura cu ceea ce incercam sa povestim aici. Si (am mai postat undeva asta) nici varsta mea nu ar trebui sa va stinghereasca. Daca treceam colea, la profil, ca ma cheama Moshe Carmeli, laureat Nobel, si am 150 de ani, se schimba cumva ceva? Daca in acest caz atitudinea Dvs. ar fi fost alta, atunci nu prea avem ce discuta.

[lucia lucia]

ca uitasem: omogenitatea si izotropia la scala mare ne mai permite o chestie, anume sa putem formula universalitatea legilor fizicii (ale Naturii, daca vreti) adica sa nu ne mai consideram buricul pamantului.

[Alexandru Rautu]

Nu o sa merg mai departe cu discutia pentru ca mai intai vreau sa clarific niste lucruri pe care nu le-am inteles in teoria dumneavoastra:

1) Vreau sa-mi definiti clar si concis ce intelegeti prin
omogenitare si neomogenitate ?

2) Ce intelegeti prin spatiu neomogen / omogen ?

3) Dumneavoastra ati spus ca „orice informatie este sustinuta pe un suport”, ce intelegeti prin acest suport ?

Eu cred ca pentru intelegerea acestei teoriei trebuie intelese aspectele pt care le-am enumerat mai sus.

[IACOB DUMITRU]

Prin omogenitate inteleg calitatea atribuita unui volum oarecare.
Explicata cu ajutorul unui model teoretic (in eventualitatea ca ar putea exista asa ceva), omogenitatea este capabila sa induca ideea dispersiei perfecte a unicei valori (specifica unui parametru fizic), a unui unic mesaj.

Prin neomogenitate inteleg calitatea atribuita oricarui volum. O stare ce marcheaza existenta reala a informatiei, oferand posibilitatea de a distinge, de a deslusi mesajul.

De regula, prin suportul unei informatii se intelege componenta de natura materiala (energetica) care asigura memorarea si perpetuarea informatiei. Practic, orice dispersie de valori ale parametrilor fizici poate servi drept aluat sau suport real al unei informatii (al unui mesaj).

[lucia lucia]

Frumoasă, subtilă, aproape poetică definiţie pentru omogenitate/ neomogenitate aţi dat, d-le ID.

Aş încerca să extrapolez şi să spun aşa:

Izotropia înseamna calitatea atribuită oricărui punct. (În orice punct pe orice direcţie am acelaşi răspuns)
Anizotropia reprezintă calitatea atribuită unui punct oarecare.(într-un punct dat, pe o direcţie aleasă, am un răspuns singular)

... simt acut cum îmi depăşesc vârsta.

[Alexandru Rautu]

Omogenitatea este insusirea atribuita unui sistem fizic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale, eu cam asa am inteles definitia dumneavoastra.Si ziceti ca spatiul este neomogen de la „mama lui” ? Aha, cred ca am inceput sa vad de ce gandeti asa ... dar puteti sa-mi spuneti si mie ce anumea am putem pierde prin a considera un spatiu omogen, unu de ala euclidian, spatiu nostru real ... Astept un raspuns ....

Iar in privinta cu suportul informatiei, ziceti ca este nevoie de o componenta natura materiala pentru a sustine informatia ....Domnule daca stam bine si ne gandim si informatia este o creatie a gandirii umane, un concept abstract; iar spatiul este conceput din acesta informatie, fie el omogen, fie neomogen; eu am spus mai sus si nu vreau sa ma mai repet inca o data:

1) Spatiu poate exista numai daca acesta contine informatie.

- in acest caz spatiu este chiar suportul informatii, fie ea omogena sau neomogena

2) Informatia din spatiu poate fi folosita numai daca in acesta exista o entitate abstacta de natura fizica sau matematica ( punct, numar, viteza, timp etc. )

- adica nu are rost sa ne referim la toata informatia ci numai informatile care le foloseste acea entitate din spatiu

3) Informatia dintr-un spatiu este relativa, toate valorile putand fi raportate la o valoare absoluta.

Daca spatiul ar fi neomogen atunci atunci acel spatiu este construit intr-un spatiu omogen, fie ca vrei dumneavoastra fie ca nu, el este asa. Sa ne gandim asupra unui spatiul neomegen ( ma rog spatiu dumneavoastra ), intr-un punct dat, pe o directie aleasa, am ca raspuns, sa zicem numarul „1”, pe alta directie alesa, am numarul „2”. Asta e informatia care o gasesc pe doua directii diferite in spatiu ala a dumneavoastra. Acuma afirmatia de la punctul trei al meu de mai sus intra in vigoare (de ce ?), pt. ca putem raporta spatiu ala neomogen la un spatiu omogen. Deci, vreu nu vreu, tot la omogenitate ajungem. De ce ? Pentru ca informatia este relativa si informatia din acel spatiu este raporta la o valoare albitral aleasa, dar care este aceiasi pretudindeni in acel spatiu. Mai departe nu stiu ce sa mai zic ... dumneavoastra puteti crede ce vreti.


P.S. Teoria dumneavoastra cea mai buna cadidata la Teoria SUPER Haosului.

[Doru Dragan]

Eu sunt deacord ca spatiul este neomogen dar nu prin excelenta
Te rog sa nu te legi de teoria haosului care este o teorie foarte serioasa.

[IACOB DUMITRU]

Pe mine ma intereseaza daca informatia (mesajul) exista cu adevarat sau nu. Caracterul relativ al informatiei reprezinta o noua informatie pe care o voi trata dupa aceleasi reguli primare.

Daca vom lua in calcul existenta modelului capabil sa motiveze caracterul absolut omogen al spatiului (de orice gen ar fi el), atunci vom pierde sansa de a ajunge la cauza reala a tuturor actiunilor fizice.

Sunt perfect de acord cu urmatoarele afirmatii facute de dumneavoastra:
“1) Spatiu poate exista numai daca acesta contine informatie.

- in acest caz spatiu este chiar suportul informatii,”

Desigur, am extras afirmatia dumneavoastra din final:

“fie ea omogena sau neomogena „

pentru simplu motiv ca informatia nu poate fi memorata de un mediu (omogen) ce nu este sustinut de un model teoretic capabil sa ii justifice existenta.

Sunt perfect de acord cu urmatoarele doua afirmatii ale dumneavoastra:

“2) Informatia din spatiu poate fi folosita numai daca in acesta exista o entitate abstacta de natura fizica sau matematica ( punct, numar, viteza, timp etc. )

- adica nu are rost sa ne referim la toata informatia ci numai informatile care le foloseste acea entitate din spatiu

3) Informatia dintr-un spatiu este relativa, toate valorile putand fi raportate la o valoare absoluta.”

Sunt de acord cu urmatoarea afirmatie facuta de dumneavoastra:

“Daca spatiul ar fi neomogen atunci atunci acel spatiu este construit intr-un spatiu omogen,”

Cu urmatoarele mentiuni:

In realitate exista un plan al informatiei in care spatiul poate fi admirat ca un mediu aproape omogen. Inchipuitiva universul ca pe o baie de fotoni si nimic mai mult. Peste tot unde te uiti (in stanga si in dreapta) numai corpusculi ce se deplaseaza cu viteza luminii. Desigur ca in aceste conditii putem vorbi si despre o densitate constanta a mediului (densitate interpretata functie de constanta viteza de deplasare). Intrebarea fireasca care se poate pune in aceste conditii este urmatoarea:

Cum putem sa distingem varietatea de fotoni intr-un mediu in care nu exista posibilitatea de a distinge nici cea mai mica abatere de la unicul parametru fizic recunoscut ipotetic?

Raspunsul este unul singur si anume:

Ipoteza omogenitatii perfecte este eronata.

Teoretic, exista mici abateri contorizate de urmatorele planuri ale informatiei (amanunte puteti descoperi in teoria mea).

P.S. Ideea “super haosului” in orce unitate de volum conduce la mult mai productiva idee a ordini depline, idee justificata de eliminarea oricarei posibilitati de abatere de la legea fizica general valabila si anume:
Spatiul este asimetric in orice moment al existentei sale.

[Alexandru Rautu]

Domule Iacob, „a innebunit lupu” de cand citesc ceea ce scrieti, nu zic ca nu-mi face placere sa discut cu dumneavoastra dar eu vorbeam si am „batut campul” si am scris de ma durut mana despre un spatiu matematic ( dar dintre cate vad eu dumneavoastra nu prea concepeti spatiu ala ( ca si cand ati fi chiulit cam toti anii de scoala si nu stii cei aia matematica ), adica ala euclidian, iar dumneavoastra imi vorbiti despre spatiu fizic, real ... Dar in fine, in afirmtia:

„In realitate exista un plan al informatiei in care spatiul poate fi admirat ca un mediu aproape omogen”, folosirea cuvantul „aproape” nu si are rostul pentru ca nu exista spatiu aproape omogen, in contextul in care l-am expus eu, deoarece un astfel de spatiu este un spatiu neomogen ( ce vreti sa spuneti ca nu exista spatiu omogen deloc, nici macar din punct de vedere matematic sau chiar daca am goli spatiu fizic de materie acel spatiu tot neomogen e ?) ... iar acest spatiu poate fi raportat la un spatiu omogen. Domnule Iacob, cred ca si un copil de gradinita ar intelege ca nu poate exista un spatiu neomogen fara un spatiu omogen si mai mult ca sa fac referire din nou la a treia mea afirmatie ( „Informatia dintr-un spatiu este relativa ...”), ganditi-va doar logic si nu faceti trimitere la nu stiu ce prostii din realitate, doar logic; cand spuneti ca un spatiu este neomogen in mod automat faceti referire la un spatiu omogen, chiar daca vreti sau nu vreti, pentru ca informatia este relativa, iar spatiu neomogen poate fi pus in raport cu un spatiu omogen; contrar nu cred ca se poate, pentru ca spatiu omogen poate exista si fara cel neomogen, iar ca o concluzie spatiu omogen este mai stabil decat cel neomogen. De ce ar fi mai stabil ? deoarece dumneavoastra ati fost deacord cu urmatoarea afirmatie a mea: „Spatiu poate exista numai daca acesta contine informatie - in acest caz spatiu este chiar suportul informatii”, un raspuns la acesta intrebare ar fi ca spatiu ar contine aceiasi informatie peste tot. Dar esenta discutii mele este ca spatiul fizic este un spatiu neomogen care provine dintr-un spatiu PERFECT omogen ( am folosit cuv. „perfect” ca sa ma inteleaga domnul I.D. si sa nu fiu nevoit sa ma repet ).

In privinta exemplului dat de dumneavoastra ( „cu fotonii” ) nu prea am inteles de ce ipoteza omogenitatii perfecte este eronata ... din contra eu va ca ar sustine pe acesta. Daca universul ar fi „format dintr-o baie de fotoni”, nu stiu ce intelegeti prin baie de fotoni? Pentru ca fotonul este o cuanta de energie, iar acesta in functie de mediu cu care interactioneaza poate fi observat, sau mai bine spus considerat ca fiind unda sau particula, deci cum universul dumneavoastra este format din fotoni ne ramane doar doua ipoteze ( cred ca ar fi mai multe dar acuma eu vad doar doua ) una in care fotonii ar interactiona intre ei si s-ar afla intr-o miscare browniana ( iar in cazul asta cred ca ar putea fi observabil ) sau in al doilea caz cand acestea nu interactioneaza si formeaza un intreg, adica un univers in care ar contine acesiasi energie peste tot. Poate chiar asa este, deoarece ( iar acuma fac trimitere la afimatia numarul 2 ) acesta energie omogena este modificata de anumite entitati iar informatia pe care o primim (acuma fac trimitere la afimatia numarul 3) este relativa fata de energia constanta a acestuia.

Domnule Iacob, ce am vrut sa spun este ca putem construi un model teoretic care sa aiba la baza omogenitatea ( dar nici nu pot concepe altfel ), nu din motive starnii oamenii de stiinta din „batrana generatie” ( Newton, etc.) au ajuns la concluzia ca matematica este cea mai utila unealta care ar putea descrie acesta lume si nu degeaba am construit mai intai realitatea fizica intr-un spatiu omogen ( cazul cel mai simplu ). Dummeavoastra propuneti un model in care sa aproximati lucrurile ( am inteles cam tot ce se poate din teoria dumneavoastra si cum vedeti lumea ... ) dar sa nu uitati ca oamenii tind sa afle perfectiunea universul, legi fixe ( pentru ca trebuie mai intai sa stim unde se afla acesta „linie perfecta” ca sa stim ce sa aproximam ), chiar daca fizica experimentala, nu este capabila sa descrie perfect fizica teoretica ( cred ca nu faceti deosebire dintre fizica teoretica si cea experimentala ... ).

Domnule Iacob, vad rog incercati sa contemplatii mai mult timp asupra acestui fapt, poate intr-un final o sa puteti intelege mai profund lumea din jurul nostru.


P.S. Lumea nu trebuie sa fie o incertitudine sau o aproximatie chiar daca nu o intelegem pe deplin in momentul acesta.

[Alexandru Rautu]

[lucia lucia]

si dl. D era subtil ironic...

[lucia lucia]

PS. Oare, orice ironie e subtilă? Sau orice subtilitate conţine o doză de ironie?
Re: depinde de volum. Dacă e prea mare, nici una nici alta: e prea plicticos.