[GunDALF]

Nu intelegi ca nu am nevoie de explicatii de la tine?

Perceptia stereoscopica exista de la 0 la infinit. Iluzia de 3D (adancime, adica) insa se creeaza pe distanta mult mai mica. Daca vreau sa vad 3D si la 150 m, vad. Daca obiectele (sa zicem niste copaci) inca sunt in focus (si cu atat mai mult OoF), e normal ca creierul sa le stratifice, sa le ordoneze in spatiu: unele in fata altora, asa cum sunt in realitate. Dar trigonometria spune clar ca la acele distante ochiul nu poate decela doua imagini distincte pentru a forma imagini REALE 3D. Totul e perceptie.
La obiectele aflate aproape (cativa metri) e altceva; acolo chiar se formeaza imagini usor diferite si perceptia 3D e reala.
Iar pentru binocluri avand aceeasi calitate optica, apertura si magnificatie "efectul" e mult prea apropiat ca sa spui ca unele sunt mai bune decat altele (de pilda, mie Smart-ul mi se pare mai imersiv decat Phantom-ul, gratie calitatii optice mai bune). Cei 3-4 cm (sa zicem) diferenta intre distantele centrelor obiectivelor sunt insignifianti. Ti-am dat exemplul binoview-erului, care foloseste un singur tub optic si despre care multi spun ca au senzatia de imersiune, de 3D, dar e, in realitate, un fake 3D.

[valy]

Noi vedem ceea ce creierul vrea sa vedem.
Nu cumva binoclurile shifteaza zonele de out of focus si astfel se creeaza/amplifica senzatia de perceptie 3D?
Am doua camere setate pentru stereo, le pot pune la ocularele binoclului ca sa vedem daca apare diferenta intre cele doua imagini.

[GunDALF]

Diferente apar, evident, cu cat subiectul e mai aproape. Apar si mai departe, din ce in ce mai mici, dar sistemul creier-ochi uman nu mai poate decela acea diferenta minuscula. Sistemul e limitat de puterea de separatie a ochiului. Probabil ca creierul compenseaza si da acea senzatie/perceptie de 3D.

[valy]

[GunDALF]

Pai, da, probabil... sigur. Inca n-am facut calculele (nici n-am chef, sincer), sa vad pana la ce punct creierul primeste informatie 3D de la ochi si de la ce punct incepe el sa "compenseze". E evident ca depinde de mai multi factori: predispozitia fiecaruia de a percepe imagini stereoscopice, puterea de separatie a ochiului, marirea binoclului, distanta dintre obiective (mai putin importanta la distante mai mari de subiect)...
Dar ceea ce am observat eu e ca o optica foarte buna influenteaza in bine fenomenul de perceptie imersiva. Si asta numai folosind cele doua binocluri ce le detin(eam).. ca Phantom-ul va pleca.

[Andi]

Luneta mea de observare militară (lunetă stereoscopică) îmi reliefează obiectele la mulți kilometri (teoretic 25 km).

[GunDALF]

Mira-m-as! Distanta dintre obiective e un avantaj, ce-i drept.
Chiar DACA ar "bate" donkey/rabbit ears-ul tau atat de mult (dar ma indoiesc), dupa cativa kilometri ar trebui ca obiectele sa fie suficient de inalte, caci altfel i-ar da de furca curbura Pamantului.

[valy]

Dispozitivul respectiv era folosit pentru masurarea distantei pana la obiecte?

[Andi]

Era folosit la măsurarea unghiurilor (azimut și înălțime) și la aprecierea distanțelor, având reticul gradat în miimi. Nu este telemetru.

[Andi]

[Andi]

[GunDALF]

Ma bucur ca ai descoperit... curbura Pamantului.

Dar chiar si daca privesti nu la 25 km, hai sa zicem 5 km, perceptia 3D, personal, nu cred ca o mai ai. Poate doar daca atmosfera (si optica dispozitivului tau) ar fi impecabila (sau n-ar fi deloc atmosfera ori rarefiata ca pe Marte ), creierul sa reuseasca sa stratifice chestiile vazute la asemenea distanta. De aceea e folosit si cuvantul "teoretic"... ca practic...

[Andi]

Curbura Pământului a fost descoperită de multe sute de ani.
Dar mai greu cu stereoscopia ...
Mai adaog ceva pentru limpezirea subiectului.

PS
imaginile oferite de „urechiatul” meu sunt „de vis”

[GunDALF]

Ce distanta maxima intre obiective are urecheatul tau?
Stiind ca puterea de separatie a ochiului e de 60" sau 1', e simplu de calculat pana la ce distanta perceptia e de 3D real.

[Andi]

Inainte de a "emite" citeste te rog paginile puse. Nu are legatura cu puterea de separare a ochiului.