[IACOB DUMITRU]

Radu, cred că faci o confuzie, o confuzie des întâlnită. O idee extrem de simplă va revoluţiona Fizica. Revoluţia va avea loc undeva la nivel mentalului majorităţii, mental obijnuit să perceapă spaţiu ca pe un personaj neutru.

Transpunerea noi idei se va face în primul rând prin imagini.

Prin calcul suprasofisticat înţeleg un calcul pe cât de prelungit tot pe atât de inutil. Dacă natura aproximează, noi de ce am face altfel?

[raduM]

[IACOB DUMITRU]

[raduM]

[IACOB DUMITRU]

Inutil în sensul că: se poate şi mult mai simplu. Uneori, prezenţa unei imagini poate simplifica mult descrierea cantitativă.

Sunt convins de necesitatea unui calcul concret, dar toate la rândul său. Omul trebuie să se obijnuiască cu nouă şi inedita ipoteză. Altfel riscă să nu înţeleagă nimic din elementara descriere cantitativă.

[raduM]

Aştept exemplu de "calcul pe cât de sofisticat pe atât de inutil"

[IACOB DUMITRU]

Câte astfel de revoluţii aţi văzut (în special în fizică)?
Daţi-mi un singur exemplu de determinare pur teoretică.

[raduM]

Divagaţi.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Radu, câte revoluţii aţi văzut în fizică?
Câte determinări pur teoretice aţi văzut?
A determinat cineva pe cale pur teoretică viteza luminii?
Oare nu aceasta este prima determinare pe care trebuie să o facă o adevărată revoluţie?
Natura îşi defineşte singură etaloanele de măsură, oare de ce şi mai ales cum?
Dumneavoastră confundaţi transpiraţia cu revoluţia.

[petrusneacsu]

Ma bag si eu in discutie.

De ce toata lumea vrea sa revolutioneze ceva?

Eu m-as multumi cu o descoperire mai mica, fara sa fac revolutie.

Iar legat de descoperirile doar asa de principiu, imi aduc aminte de o poanta care in esenta era ceva de genul:

Unul se duce la OSIM sa spuna ca a inventat naveta spatiala care se poate propulsa cu forta gandului. Cand sa fie intrebat de schitze, planuri, si alte detalii tehnice, omul zice: Pai mie mi-a venit ideea, e datoria inginerilor sa o proiecteze si sa o realizeze.

Cam asa e si cu descoperirile doar vorbite.

Acum sa las si eu o intrebare: Care sunt criteriile care clasifica descoperirile in revolutionare, mari, si mai putin importante?

Sau tot votul majoritatii e cel care decide importanta descoperirilor?

Si ca sa-mi dau si eu o parere legat de tema: Fizica si nu numai poate fi revolutionata de cineva care e pasionat/pasionata de respectiva stiinta, si in plus care are timpul liber si lipsa de griji ale unui cioban.

Nu cred ca poate face o descoperire cu adevarat importanta un om care e fizician de la 8 la 16, si se uita la ceas din ora in ora ca sa vada cat mai e pana pleaca acasa.

Astfel de oameni poate ca vor descoperi cate ceva din cauza ca au acces la aparatura si tehnologie. Dar nu locul si aparatele fac marile descoperiri ci oamenii. Omul sfinteste locul si nu invers.

Pe de alta parte un fizician, ca si un astronom profesionist nu face ce vrea el. Exista o tema de cercetare, exista niste programe de cercetare care au finantare sau nu. E posibil ca teoria noua a unui cercetator pe care o are sa fie total diferita de ce are el de facut zi de zi la institut ori facultate.
Daca insa cercetatorul are multi copii, o nevasta cicalitoare, si alte griji legate de existenta de zi cu zi, se stinge incet incet acea curiozitate interioara si acea disponibilitate de a cauta raspunsuri la intrebari.

[IACOB DUMITRU]

Aveţi perfectă dreptate, dar se poate şi mai rău. Spre exemplu:

Unui fizician îi va fi foarte greu să facă o mare descoperire (prin mare descoperire înţeleg un concept ieşit din comun, adică care, deşi prolific, face o notă discordantă cu toate celelalte concepte existente în domeniul respectiv).

Nu trebuie să uităm faptul că un fizician este puternic ancorat mental în datele teoretice ce, nolens volens, tocmai i-au modelat gândirea. Mai este şi problema carierei, dacă ieşi din rând, rişti să fi catalogat drept exotic şi de ce nu, chiar excentric.

[Doru Dragan]

Tocmai ati definit un carierist, nu un fizician. Un fizician adevarat nu are nici o problema in a face o mare descoperire din cauza ca aceasta "face o notă discordantă cu toate celelalte concepte existente în domeniul respectiv". Dovada sunt nenumarati fizicieni care chiar au facut mari descoperiri. Nu puteti sa-i ignorati chiar pe toti.

[IACOB DUMITRU]

Aveţi dreptate dar, din păcate, "marile lor descoperiri" nu sunt în măsură să aducă Fizica la stadiu de ştiinţă.

[raduM]

[Doru Dragan]

@Pertusneacsu: A existat o epoca "romantica" a descoperirilor in fizica, epoca in care terenul era inca virgin si pe oriunde te uitai era cate ceva de descoperit. Dar nici atunci descoperirile nu au fost facute de ciobani. Au avut si ciobanii vremea lor cand faceau descoperiri. Era undeva prin neolitic Am mai spus-o, in zilele noastre ciobanii parveniti nu pot decat sa se urce cu picioarele pe maibah. Restul breslei nu are alte pretentii decat sa fie lasati sa faca branza. La momentul asta nu poti sa faci descoperiri ignorand tot ce au cladit predecesorii. Si da, este mult mai usor sa faci "descoperiri revolutionare" emitand niste gogorite umflate sfornaitoare decat sa faci o mica inventie care sa si functioneze si sa poata fi aplicata in practica.