[raduM]

[IACOB DUMITRU]

Depinde ce înţelegeţi prin noţiunea de timp. Dacă vă referiţi la o componentă imaginară care să ne amintească de evoluţia într-un singur sens, atunci totul este OK, dar mult mai înţelept ar fi să interpretăm ireversibilitatea ca pe o consecinţă a asimetriei fizice.

Pe de altă parte, acumulările de fapte şi implicit de evenimente într-un spaţiu relativ închis, finit, sunt pe măsură să ne ducă cu gândul la o creştere a densităţii, gen gaura neagră. Nu trebuie să ne facem griji nici în această privinţă deoarece, principiul asimetriei fizice funcţionează în orice situaţie. Altfel spus, istoria dispersiei neuniforme a densităţii de evenimente nu va fi întreruptă niciodată.

Încercaţi să priviţi evenimentele şi implicit scurgerile temporale ca pe nişte desincronizări, asimetrii, dispersii neuniforme şi coerent etalate...

[cris]

Un observator a carui incinta se deplaseaza (conform schemei de mai jos) fata de o sursa de sunet,va observa variatii de frecventa ale sunetului in functie de viteza de deplasare a incintei,dar testele de propagare a sunetului in interiorul incintei vor da o viteza constanta.Prin analogie, aceleasi greseli au fost facute si in cazul luminii.

[Abel Cavaşi]

Cris, ai auzit de experimentul lui Michelson şi Morley? Ai auzit de faptul că acest experiment (bazat pe presupunerea ta) a avut cel mai important rezultat negativ din istorie?

[cris]

[cris]

Atmosfera pamantului formeaza acea incinta care se deplaseaza cu observatorul si ori ce raza de lumina venita din univers se propaga cu viteza constanta.

[Abel Cavaşi]

[cris]

Corect! In mediul material transparent fotonul isi micsoreaza viteza si ia intrarea in mediu drept origine. C.C.T.D.

[Abel Cavaşi]

Deci principiul constanţei vitezei luminii în vid este eronat?

[cris]

Cred ca da! Din pacate va fi greu de demonstrat pentru ca in spatiul cosmic din jurul pamantului sunt destule particule/mc.

[Abel Cavaşi]

Cris, astăzi avem verificate şi consecinţele acestui principiu: dilatarea timpului, creşterea masei cu viteza, echivalenţa dintre masă şi energie, etc. Ai ţinut seama de asta când ai emis ipoteza că acest principiu este eronat?

[IACOB DUMITRU]

Ideea de constantă ca şi valoare absolută a vitezei de deplasare a luminii este desigur eronată. Eronată este şi ideea de vid absolut. Drept urmare, fiecare volum este definit de o cantitate de energie. Cu cât interacţiile specifice mediului respectiv sunt mai slabe, cu atât energia şi implicit densitatea acelui mediu vor fi considerate mai mici.

Este firesc ca în astfel de situaţii să considerăm mediile cele mai sărace din punct de vedere energetic ca fiind exponente ale unor condiţii extreme, aşa-zise condiţii de relativă izolare (mediile cu interacţie nulă sunt excluse ca şi posibilitate reală). Întâmplarea face ca fotonul să fie în cea mai mare parte a activităţii sale un mediu relativ izolat, deci definit de condiţii specifice de manifestare ce ne amintesc de existenţa firească a unei limite.

A interveni pentru a face masurători de precizie în astfel de situaţie este echivalent cu a încălca condiţia de relativă izolare, drept urmare, nu ne rămâne decât să apreciem că viteza într-un mediu relativ izolat tinde (în limita unor abateri nesemnificative) spre o valoare absolută.

[Abel Cavaşi]

Ideea de vid nu este eronată! Vidul este o abstracţie foarte utilă în Fizică! Da, nu există vid, pentru că trece timpul, deci pentru că acest vid este în mişcare. Dacă vidul nu s-ar mişca, s-ar goli.

[Doru Dragan]

Din puţul gândirii !!!

[IACOB DUMITRU]

Nu ştiu pentru a câta oară trebuie să repet că vidul (spaţiul) nu se mişcă. Spaţiul nu poate exista în afara noţiunii de timp. Spaţio-temporalitatea reprezintă un proces raţional, este gândire. Tot ce ne înconjuară este viu, este parte din noi şi suntem parte din "marele întreg" ca şi mediu înconjurător.

Trăim într-o lume virtuală, o lume în care informaţiile tratează de la egal la egal între ele, se intersectează, se studiază reciproc şi sunt într-o permanentă preschimbare. Sunt reale (se intersectează, sunt consistente una faţă de cealaltă) pentru că au aceeaşi natură şi deci un numitor comun.

Pentru a înţelege pe deplin aceste afirmaţii, trebuie să îi dăm Cezarului ce este al Cezarului şi Filozofiei ce este al Filozofiei, adică rolul pe care îl merită de drept.

Oricum, de reţinut este faptul că timpul nu se scurge simultan cu aceeaşi viteză prin întreg universul, decalajele sunt acelea care întreţin procesul imaginat ca şi scurgere temporală, ca şi fluid temporal.

Ştiu că nu este "uşor digerabil" ceea ce am spus mai devreme, dar lumea trebuie să se obişnuiască mai întâi cu ideea că trăim într-o lume asimetrică, o lume "nedreaptă".