[CAdi]

Dintre expeditiile stiintifice mai vechi trebuie mentionate sondele spatiale de tip Mariner (USA)
Astfel Mariner 2 a fost prima sondă care a ajuns cu succes la Venus în Decembrie 1962, şi care a cules informaţii prin care s-a confirmat faptul că Venus este o planetă foarte fierbinte (800 grade Fahrenheit, în prezent fiind acceptată valoarea de 900 grade F.) cu o atmosferă acoperită de nori compuşi la rândul lor, in mare parte, din dioxid de carbon.
Sonda Mariner 3 a fost lansată pe 5 Noiembrie 1964, s-a pierdut în momentul în care nu i s-a putut înlătura învelişul protector odată ca a ajuns în spaţiul interplanetar. Fiind astfel în imposibilitatea de a capta energia solară prin intermediul panourilor solare, sonda "a murit" la puţin timp, odată cu terminarea bateriilor şi se află în prezent pe orbita solară.
S-a avut în vedere un mars raid cu Mariner 4.
Sonda Mariner 4 ,sonda geamănă a lui Mariner 3, a ajuns la Marte în 1965 şi a luat primele prim planuri ale suprafeţei marţiene (22 de toate) în trecerea sa pe lângă planetă. Sonda a găsit o planetă brăzdată de cratere cu o atmosferă mult mai săracă decât se crezuse. Oamenii de ştiinţă,pornind de la această scanare a planetei, au ajuns la concluzia că Marte era o planetă "moartă" atât din punct de vedere geologic cât şi biologic.
Mariner 9, sonda geamănă a lui Mariner 8 care a avut o lansare eşuată, o devenit prima navă care a orbitat în jurul lui Marte ,în 1971. A trimis informaţii despre Planeta Roşie cum nici o altă sondă nu făcuse înainte, dezvăluind vulcani imenşi pe suprafaţa marţiană, precum şi sisteme de canioane gigantice, şi dovezi că odată pe suprafaţa planetei curgea apă. Sonda a făcut de asemenea şi primele prim - planuri ale celor doi sateliţi ai lui Marte, Phobos şi Deimos(mici ca dimensiune).
Sonda Mariner 10 asa cum am mai spus s-a folosit de Venus ca suport gravitaţional pentru Mercur în 1974. Sonda a adus primele imagini apropiate ale atmosferei venusiene în ultraviolet, dezvăluind detalii nevăzute până atunci din stratul de nori, şi în plus faptul că întregul sistem de nori face o rotaţie completă în jurul planetei în patru zile terestre. Mariner 10 a făcut trei zboruri pe deasupra lui Mercur din 1974 până în 1975 când a rămas fără combustibil pentru controlul alitudinii. Sonda a dezvăluit faptul că Mercur este o planetă puternic brăzdată de cratere, cu o masă mult mai mare decat se crezuse initial.

[CAdi]

Dintre alte misiuni mai vechi merita mentionate si misiunile sondelor spatiale de tip Pioneer :
Pioneer 10 a fost prima navă care a ajuns în preajma lui Jupiter în 1973.
Pioneer 11 a urmat-o în 1974, dar şi-a continuat drumul fiind prima sondă care a studiat Saturn în 1979.
Navele Pioneer au fost proiectate pentru a testa abilitatea navelor spaţiale de a supravieţui la trecerea prin centura de asteroizi şi prin magnetosfera lui Jupiter.
Centura de asteroizi a fost un test uşor, însă au fost aproape prăjite de ionii capturaţi de câmpul magnetic al lui Jupiter.
Această informaţie a fost crucială pentru succesul urmatoarelor misiuni Voyager.
Generatorul RTG al lui Pioneer 11 e mort. Ultima comunicare cu Pământul a avut-o în Noiembrie 1995. Pioneer 10 funcţionează încă (cu greu) însă nu mai este urmărit cu regularitate datorită reducerilor de buget ale NASA.
Ultimele date au fost recepţionate de la el pe 31 Martie 1997.
NASA a lăsat-o să se afunde în spaţiul interstelar, de altfel, prima navă cu o astfel de soartă.

Fiind primele nave spaţiale care părăsesc sistemul nostru solar, Pioneer 10 & 11 sunt purtătoarele unui mesaj grafic sub forma unei plăcuţe placată cu aur, de 6 pe 9 inch, prinsă de panoul de comandă al navei.

[Cristi65]

Primele misiuni pentru planeta Venus au fost :
"Ten probes from the Venera series successfully landed on Venus and transmitted data from the surface of Venus, including the two Vega program and Venera-Halley probes. In addition, thirteen Venera probes successfully transmitted data from the atmosphere of Venus."
Ruşii le-au luat-o înaintea americanilor.

[2SKY]

Venus nu prezinta interes , doar ca e mare si aproape , altfel e ultima tinta din care poti scoate ceva . In acei ani , e drept nu se stiau multe .

[CAdi]

Misiunile Voyager
Sonda spatiala Voyager 1 a fost lansata pe 5 Septembrie 1977, si a calatorit in spatiu trecand pe langa Jupiter dupa 1 an si 6 luni de la lansare( pe 5 Martie 1979) si pe langa Saturn dupa inca 1 an si 7 luni (pe 13 Noiembrie 1980).
Nava Voyager 2 a fost lansata pe 20 August 1977 (înaintea lui Voyager 1), si a zburat pe deasupra lui Jupiter pe 7 August 1979, a lui Saturn pe 26 August 1981, a lui Uranus pe 24 Ianuarie 1986 si a ajuns in cele din urma in dreptul lui Neptun dupa aproximativ 12 ani de la lansare pe 8 August 1989.
Voyager 2 a profitat de o aliniere rara (o data la fiecare 189 de ani) pentru a trece de la o planetă exterioara la alta. Voyager 1 ar fi putut, în principiu, sa-şi continue drumul spre Pluto, dar Jet Propultion Laboratory a optat pentru o apropiere mai sigura de Titan pentru a cerceta acest satelit care la acea vreme devenise interesant pentru ca se banuia ca ar contine oxigen care dupa cum se stie este un gaz indispensabil vietii asa cum o stim noi pe planeta Pamant!
Datorita celor 2 sonde, cunostinţele noastre despre cele 4 planete gigantice, satelitii lor si inelele lor s-au imbogatit considerabil. Sondele spatiale Voyager 1 si 2 au descoperit ca Jupiter are o atmosfera complicata fiind brazdata de fulgere si aurore.
In periplul lor navele Voyager au descoperit inca trei sateliti ai acestei planete!
Dintre surprizele revelate de cele doua sonde amintim faptul ca s-a constatat ca si Jupiter are inele si ca Io are vulcani sulfurosi activi, cu efecte majore asupra atmosferei lui Io.
Cand cele doua sonde au ajuns in dreptul planetei Saturn, au descoperit peste 1000 de bucle si 7 sateliti noi, incluzand si presupusii sateliti care tin pe loc inelele.
Pe Saturn vremea era ceva mai blanda fata de cea de pe Jupiter: Astfel s-au fotografiat jeturi masive desubstanta care variaza foarte putin in atmosfera planetei (este cunoscuta marea bucla alba din atmosfera lui Saturn activa de peste 33 de ani). Atmosfera pe Titan era incetosata si Sonda nu a putut arata fotografii de la suprafata satelitului. Cand Voyager 1 a trecut pe langa satelitul Mimas aspectul lui era inspaimantator:
- un crater de impact masiv il facea sa se asemene cu o Stea Moarta.
Surpriza cea mare o constituia aspectul ciudat al inelelor lui Saturn:
Prezenta buclelor, ondulatiilor si a spitelor era neasteptata si greu de explicat.
Voyager 2
Voyager 2, multumita unor eforturi ingineresti si de programare de-a dreptul eroice a celor de la Jet Propultion Laboratory , si-a continuat misiunea spre Uranus si Neptun. Uranus in maretia lui aparea ca o planeta monocromatica. Ca o ciudatenie, s-a descoperit ca axa sa magnetica era puternic deplasata fata de axa sa rotationala , ceea ce-i conferea lui Uranus o magnetosfera neobişnuita. Au fost gasite canale inghetate pe satelitul Ariel, iar satelitul Miranda avea o neobisnuita mixtura de felurite regiuni:
podisuri,munti inalti si ,,campii ''
Au mai fost descoperiti 10 sateliti si inca un inel al lui Uranus.
Spre deosebire de Uranus, pe Neptun s-a gasit o atmosfera inca activa, fiind descoperite mai multe tipuri denori. Arcele inelelor s-au dovedit a fi petece stralucitoare ale inelelor. S-au mai descoperit doua inele, si alti sateliti. Axa magnetica a lui Neptun era de asemenea rasucita.
Triton satelitul lui Neptun avea un aspect brazdat de gheizere. (Ce se prezintau in stare lichida la 38*K?)
Jet Propultion Laboratory a anuntat ca daca toate lucrurile vor merge bine la bordul celor doua nave ele vor putea fi urmarite pana cel putin in anul 2030!!!
Ambele Voyager au suficient combustibil - se estimează că lui Voyager 1 ii va ajunge pana în 2040 iar luiVoyager 2 pana în 2034. Singura problema care ar aparea ar fi la RTG - uri (generatoarele de curent ) data fiind distanta enorma fata de Soare!

[CAdi]

Misiunile Viking 1 si 2
Au avut drept scop cercetarea planetei Marte cea de a 4-a planeta de la Soare.

Viking 1 a fost lansat de la Cape Canaveral, Florida pe 20 August 1975 pe o racheta TITAN 3E-CENTAUR D1. Sonda a intrat pe orbita marţiana pe 19 Iunie 1976, si aterizarea a avut loc pe versantul vestic al Chryse Planitia pe 20 Iulie 1976.
A fost programata pentru a fotografia solul si a gasi micro-organisme martiene , si a trimis incredibile imagini panoramice ale reliefului martian.
Ceea ce s-a constatat atunci de catre derulatorii programului este ca cerul lui Marte era rozaliu,
nu albastru inchis cum s-a crezut initial (culoarea rosie-rozaliu se datoreaza razelor solare care se reflecta din particulele de praf rosiatice prezente in atmosfera rarefiata ).
Aterizarea a avut loc pe un camp de nisip rosu si de bolovani ce se intindeau pana hat departe -cat s-a putut cuprinde cu camera de luat vederi.
Inainte de aterizare insa sonda a trimis imagini paronamice ale reliefului martian de o incredibila frumusete, printre care si ale celebrului canion martian.

Viking 2 a fost lansat pe 9 Septembrie 1975 şi a ajuns pe orbita martiana pe 7 August 1976.
Aterizarea s-a facut pe 3 Septembrie 1976 in Utopia Planitia.
Misiunea a fost aceeasi cu a lui Viking 1 cu exceptia ca de data aceasta seismometrele au funcţionat si au inregistrat primul cutremur martian.
Ultimele date au fost recepţionate de la Viking 1(Lander 1) pe 11 Noiembrie 1982, dupa care inexplicabil nu au mai fost transmise alte imagini !
Controlorii de zbor de la Jet Propulsion Laboratory au incercat zadarnic timp de 6 luni si jumatate sa reia legatura cu Viking Lander 1 insa misiunea nu a mai putut fi continuata, incheindu-se official la 21 Mai 1983.

[Cristi65]

Prima amartizare "moale" - "soft landing" - cu transmitere de imagini de pe Marte a fost in 1971 - Mars 3 , misiune rusească. "Mars 3 lander became the first spacecraft to attain soft landing on Mars."

[MariusP]

Adevarat ca Mars 3 a executat cu succes prima amartizare lina, dar de unde ai informatia ca ar fi transmis imagini? Din cate stiu eu, a transmis un inceput de cadru foto total inutilizabil, instrumentele incetandu-si functionarea la 20 de secunde de la inceperea operatiunilor.

[CAdi]

Prima nava care a ajuns pe orbita planetei Marte a fost Mariner -9 .

Am sa mentionez insa din respect pentru eforturile rusilor si sondele pe atunci sovietice numite Mars (in engleza) din anii '70, care au fost cu mult inaintea timpului lor, si care au avut multe succese dar care au suferit si o serie de eșecuri

Mars-3
Primele Orbitere sovietice, Mars-2 și Mars-3 au ajuns pe orbita lui Marte la 27 noiembrie și respectiv 2 decembrie 1971. Ele au avut ca instrumente camerele de 52mm "Vega" si de 350mm "Zulfar" care erau de fapt niste aparate de fotografiat tip phototelevision si care dispuneau de un
film pentru 480 de fotografii .
Aceste camere au fost proiectate la Institutul de Dispozitive si Inginerie Spatiala .
Planul initial era ca in primele 40 de zile sa se efectueaze fotografii ale suprafetei planetei rosii insa in momentul in care au ajuns in apropiere , planeta Marte se confrunta cu o puternica furtuna de praf la nivel planetar (Orbiterul american Mariner -9 era deja acolo din martie 1971 ) .
Mars-2 nu a returnat multe date din cauza problemelor avute cu furtuna de praf si cu sistemele sale de telemetrie.

Camerele photo-television de pe Marte-3 au fost functionale si dupa ce furtuna de praf s-a diminuat au trimis 4 reprize fotografice (pe 12 decembrie, pe 14 si 28 februarie si pe 12 martie ). Imaginile au fost returnate prin modulare puls-cod pe canalul de telemetrie decimetru-banda, dupa sistemul de modulare a impulsului . Numai dupa ce datele de importanta stiintifica s-au adunat, au fost transmise un numar mic de imagini la rezolutie mică (modul 256-line )
Un lander a fost lansat de pe Mars-3 si a devenit prima sonda care a aterizat pe Marte, dar camerele au operat numai timp de 20 de secunde dupa care inexplicabil, probabil avariate la aterizare , s-au oprit. Dupa o analiza extinsa, cercetatorii sovietici au raportat ca filmul obtinut nu contine nici o informatie http://mentallandscape.com/C_CatalogMars.htm
In continuare rusii au trimis patru nave de cercetare toate lansate in 1973.
Mars-4 nu a reusit sa intre pe orbita martiana. Insa in timpul survolului la distanta a planetei a returnat la 10 februarie 1974, 12 fotografii cu filmul de 52mm cu ajutorul camerei phototelevision "Vega" toate prin filtrul rosu.
Mars-5
Mars-5 a intrat pe o orbita eliptică marțiană pe 12 februarie 1974.
Aproape ca s-a sincronizat cu rotatia planetei, iar doua din aparatele sale de fotografiat phototelevision au putut fi comandate si au reusit sa ia 12 imagini in timpul unei abordari de aproape.
Despre Mars-6 si Mars 7 (rusesti ) nu am date

[CAdi]

Sa continuam cu rusii sau mai bine spus sovieticii !

Misiunile Phobos (Cele mai importante)
In anul 1988 URSS a lansat doua nave spatiale in directia planetei Marte (Planeta Rosie)
Una a fost data disparuta, Phobos 1, pierzandu-se legatura cu aceasta la cateva zile de la lansare.
Ultima sondă de succes sovietic in spațiu, Phobos 2 a ajuns pe orbita marțiană pe 30 ianuarie 1989. Aceasta a efectuat fotografii cu o cameră lineară optic-mecanic care a funcționat simultan în lumină roșie / infraroșu apropiat (600-950 nm) și departe de infraroșu termic (8,5 - 12 μ), utilizând un detector de criogenic răcit. S-au primit patru perechi de panorame alungite pe orizontala.Pata văzut în unele imagini este umbra Phobos, călătorind sincron pe orbită cu planeta Marte
Inainte sa esueze si ea, aceasta a reusit sa transmita cateva imagini de pe Marte...
Phobos International Project a fost dedicata investigatiilor pe planeta Marte si satelitii sai.
Sistemul video de la bord de analiza spectrometrică (VSK) a fost creat de cooperarea internaţionala a facilitaţilor stiintifice si industriale din URSS, Bulgaria si fosta RDG. Sistemul a oferit 3 benzi spectrale, observatii TV, analiza spectrala a imaginilor de la suprafata satelitului Phobos
Datele din reteaua de televiziune au fost prelucrate de echipe de cercetatori din URSS, Bulgaria, Germania, Finlanda, Marea Britanie si oameni de stiinta din... SUA !!
Pasii de baza de achizitie a datelor si preprocesare au fost efectuate prin utilizarea calculatorului IKI de procesare a imaginii de sistem,bazat pe un sistem de operare pus la punct de cercetatorii sovietici.
Prelucrarea de imagine pentru acest sistem a fost dezvoltata de laboratorul de procesare de date planetare si imaginii personale din fosta URSS

[CAdi]

Si pentru ca tot suntem la rusi sa continuam cu ei .

Prin programele lor spatiale, sovieticii au lansat in trecut numeroase nave de cercetare a spatiului extraterestru aflat in Sistemul nostru Solar printre care amintesc :

Luna 2
A ajuns pe suprafata Lunii unde a fost abandonata in 1959 (URSS)

Luna 3
A realizat primele fotografii cu fata intunecata a Lunii in anul 1959 (URSS)

Luna 16
Dupa mai multe incercari nereusite au fost aduse monstre de pe Luna in 1970 (URSS)

Venera 7
Este prima sonda care a transmis date de pe suprafata unei alte planete (Venus) în 1970.

Venera 9
A avut o aterizare lina pe suprafata planetei Venus,si a transmis fotografii de pe suprafata acestei planete in 1975. (URSS).
A fost de asemenea prima nava care a aterizat pe suprafata unei alte planete.
Venera 10
a fost lansata la putin timp dupa Venera 9 si a transmis si ea imagini de pe suprafata planetei Venus.
Venera 13 si Venera 14
au fost nave care au survolat planeta Venus .Au fost lansate de la cosmodromul Baikonur cu rachete Proton. Astfel Venera 13 și 14 , au fost construite ca nave spațiale identice si au fost lansate impreuna data fiind experienta trista a rusilor cu navele Phobos .
Pentru a profita de oportunitatea din 1981 cand Venus se apropia ca distanta de Terra au fost lansate la 5 zile distanta una fata de alta :
Venera 13 la 30 octombrie 1981 , iar Venera 14 la 4 noiembrie 1981 , ambele cu o masă uscată pe orbită de 760 kg.

Pentru cei care vor mai multe amanunte pot sa urmareasca sit-ul francez :
http://lemomo2.pagesperso-orange.fr/venus.htm

[Mircea Pteancu]

O mica rectificare (pentru eventualii incepatori care vor citi acest topic ) : nu exista ''fata intunecata a Lunii''.
Stiu ca termenul a intrat in uzul curent dar exista numai ''fata nevazuta''.
Fiecare punct de pe Luna este iluminat sau nu conform fazei.
Nici o parte a Lunii nu este mereu intunecata.
Ma rog , nu vorbim de prapastii , caverne si subsol.

Foarte interesante aceste treceri in revista ale activitatilor spatiale, astept cu interes continuarea.

Mircea

[CAdi]

Acum ca o mica paranteza :

1.Dupa cum se vede ,,razboiul rece'' dintre cele doua superputeri URSS si SUA a continuat si in spatiu cosmic , deoarece au cercetat cu frenezie spatiul extraterestru si Sistemul Solar .
Ca sa caute, ce anume ? Rusii s-au axat mai mult pe Venus , iar americanii pe Marte si mai departe...
2. Temperatura la sol pe Venus este in jur de 465 * C iar presiunea de 98 barr .
Ca sa poata sa aterizere pe Venus si sa le si functioneze aparatura si instrumentele in asemenea
conditii ,inseamna ca rusii detineau o tehnologie spatiala formidabila ,ceea ce pare curios... in conditiile
in care abia au scos niste poze amarate pe Marte ...

[Manu72]

Marele merit al rusilor in timpul razboiului rece in ceea ce priveste explorarea spatiala, in opinia mea, a fost sa-i impinga pe americani acolo unde au ajuns. Adica foarte departe.
A nu se intelege de aici ca ii subestimez pe rusi sau ca le minimizez realizarile.

@cadi foarte frumoase sumarele.

Nu stiu de unde iei informatiile, dar NASA are un site foarte frumos facut - desi un pic cam incarcat pentru gustul meu.

In linkul de mai jos misiunile sunt organizate "by target"

http://solarsystem.nasa.gov/missions/target

[CAdi]

Printre navele de cercetare trimise de Agentia Spatiala Europeana (ESA) se numara si sonda spatiala Giotto.

Giotto
a fost lansata de pe o racheta Ariane-1 de către ESA pe 2 Iulie 1985, si s-a apropiat la 540 km +/- 40 km de nucleul Cometei Halley pe 13 Martie 1986.
Nava spatiala a fost dotata cu 10 instrumente de masura incluzand si o camera in mai multe culori, si a transmis diverse date .In momentul cand s-a apropiat mai mult de cometa legatura s-a intrerupt
Ulterior s-a constatat ca Giotto a fost grav deteriorat de particulele de mare viteza intalnite in momentul apropierii, ceea ce a determinat trecerea sa in hibernare la putin timp dupa aceea.
Dupa 4 ani in luna aprilie 1990, sonda spatiala Giotto a fost reactivata.
Din cele 10 instrumente aflate in dotare trei s-au dovedit complet operaţionale, 4 partial distruse insa operationale, iar restul, incluzand camera de luat vederi care avea ecranul sters de particule , erau inutilizabile.
Pe 2 Iulie 1990, sonda Giotto a trecut prin apropierea Pamantului si a fost redirectionata spre cometa Grigg-Skjellerup pentru un zbor de recunoastere
Incepand cu data de 10 Iulie 1992 , nu s-au mai primit semnale de la ea!

Dintre misiunile europene in colaborare cu cele americane (European Space Agency&NASA) trebuie amintita si lansarea navei de cercetare Ulysse

Nava Ulysse a investigat regiunile polare ale Soarelui. Ulysse a fost lansata de pe nava spatiala Discovery (in prezent retrasa din functie) in Octombrie 1990.
In Februarie 1992, s-a folsit de un impuls gravitational de la Jupiter pentru a iesi de pe planul eliptic.
Ea si-a indeplinit cu succes misiunile de survolare a ambilor poli ai Soarelui.
Misiunile navei au fost extinse pe o orbita marita pentru a face posibila survolarea polilor solari si observarea ciclului de pete solare care se preconiza sa apara.
Afeliul lui Ullysse era de 5.2 u.a. iar periheliul sau era de aproximativ 1.5 u.a.
Aceasta inseamna ca nava studia Soarele de la o distanta mai mare de Soare decat Pamantul!
Masura a fost luata pentru o mult mai buna intelegere a campului magnetic solar si a vantului solar.
Nava Ulysse conceputa ca o colaborare ESA - NASA a fost dezactivata la 30 iunie 2009 de controlorii de zbor de la sol care nu au mai putut sa controleze antena care transmitea datele catre Terra atunci cand nava se afla pe orbita in apropiere de Jupiter in 2008 (Sistemul hidraulic de dirijare a antenei s-a defectat deoarece lichidul de comanda a inghetat).