[MariusP]

[sternchen]

[pcris]

[ursamajor]

[MESAJ SISTEM]: Acest mesaj nu este vizibil public, datorita statutului utilizatorului care a scris mesajul.

[pcris]

Pornind de la ideea asta am putea sa incepem o treaba... Va trebui sa facem un sistem care sa poata slefui un numar de benzi circulare fiecare reprezentind o fasie circulara de parabolica centrata pe axul optic. Dupa cat imi dau seama, va trebui ca fiecare segment de fisie sa aiba distanta ei focala usor diferita fata de cele din apropiere, care se poate calcula. Cred ca segmentele pot fi chiar sectiuni de sfera daca sunt destul de inguste.
Cineva priceput in constructia de oglinzi ar putea sa isi dea cu parerea ?

[Stanescu Octavian]

Despre lentine, oglinzi Fresnel cared ca a invatat toata lumea pe la scoala .
Eu iti spun sa-ti iei gandul ca nu se poate realiza asa o oglinda folosibila in instrumente astronomice.
nu se poate slefui e imposibil sa ajungi la precizie suficienta . aplicatiile sunt numai pentru dispozitive de iluminare .
sa zicem prin absurd ai decupa fiecare inel din oglinzi inregi separat slefuite . urmeaza sa fazezi cu precizie de macar L/4 fiecare inel ....
Dar totpicul asta deraiaza rau

[pcris]

Deci exista ideea dar nu s-a putut realiza... ? Scuze. Nu speram sa fi descoperit eu ceva ata de interesant.

[valy]

Zoth, cred ca sunt de acord cu restul concluziilor din utimul tau post, dar cu asta n-as zice:

[zoth]

Valy, subiectul abordat de tine, formarea si perceptia imaginii realizata de tandemul ochi-creier imi pare foarte interesant si poate ar fi demn de analizat intr-un topic dedicat dar in acelasi timp sunt sceptic in privinta concluziilor pe care le-am putea trage noi.
Cred ca nici lumea medicala care studiaza acest subiect nu poate da niste raspunsuri concrete si sigure la momentul de fata.
Am citit mai demult undeva ca tandemul in discutie adauga pe imagine fiecare detaliu suplimentar perceput dar in acelasi timp sustrage din imaginea finala elementele ce nu mai corespund momentului si pe cele care dispar din campul vizual, altfel nu ar mai fi capabil sa distinga si sa analizeze imaginile dinamice.
Cred ca trebuie sa recunoastem ca ochiul nostru se descurca la fel de bine cu ambele feluri de imagini (statice si dinamice).

Dragos, eu traiesc in convingerea ca telescoapele mari au fost construite si se construiesc in continuare din dorinta si curiozitatea omului de a patrunde cat mai adanc in cosmos, de a putea vedea si studia obiecte cat mai indepartate si mai putin luminoase. Sincer mi s-ar parea caraghios ca lumea sa fi facut aceste eforturi doar pentru a percepe mai multe detalii planetare.

Inchei cu asta interventiile mele pe acest topic.
Cer senin!

[nobody]

Am revenit.
Diferenta majora dintre vizual si foto este proiectia.
In primul caz este proiectie afocala iar in al doilea este proiectie focala.
Am exclus astrofoto afocal din motive evidente.

La proiectia afocala luminozitatea este direct proportionala cu pupila de iesire.
Mai simplu, vrei mai multa luminozitate, trebuie sa maresti pupila de iesire.
Cat poti mari pupila la ochi ?

La proiectia focala poti concentra toata lumina din obiectiv, in limita difractiei.
Cand cineva isi va putea pune retina in planul focal, fara sa mai abia nimic intre ... atunci puteti compara astrofoto cu observatiile vizuale.

Telescop de 3 m ... care este grosismentul minim acceptabil ?
Ce vei vedea la un grosisment de 100 cu acest telescop ?
Excludem refractoarele de 3 m.

Referitor la luminozitatea obiectelor extinse (atentie, nu vorbesc de luminozitatea surselor punctiforme - stele): oare de ce scade luminozitatea la grosismente mai mari ?
Conform mitului urban are trebui sa ramana aceeasi ... diametrul ramane acelasi ... cantintatea de lumina "colectata" aceeasi ... dar ce sa vezi ? Imaginea se intuneca ... ceva nu-i in regula.
Oare ce scapa ?
Care-i diferenta intre sursa punctiforma si obiect extins ?

Afirmatia despre luminozitate la obiecte extinse nu imi apartine, deci nu va mai obositi sa imi scoateti ochii
Discutam si despre asta, mai tarziu ... doar ganditi-va la ce am intrebat mai sus ca are legatura ...

Si, da, teoria superficial inteleasa nu prea face casa buna cu practica. Sau invers ?

[valy]

...(dublu post?)

[valy]

[ursamajor]

[MESAJ SISTEM]: Acest mesaj nu este vizibil public, datorita statutului utilizatorului care a scris mesajul.

[valy]

[starbuck]

Ursamajor are dreptate partial cu fenomenul POV(persistence of vision) care chiar are ca efect un stacking aparent dar numai pentru un singur ochi. Orice fiinta are un POV specific. La om este de 25 de imagini pe secunda (de unde si standardul de frecventa TV-PAL - nu vreti sa stiti cat este la musca !).

Mai departe insa, complexitatea vederii binoculare este mult mai complexa prin natura procesarii informatiei vizuale. Ochii sunt doar niste senzori prin analogie, cortexul vizual este cel care realizeaza aceasta procesare si aici lucrurile sunt de-a dreptul fascinante (stackingul real este realizat prin fenomenul numit Binocular summation care "aduna" imaginile percepute de ambii ochi spre deosebire de POV):

http://en.wikipedia.org/wiki/Binocular_vision