[Abel Cavaşi]

Este relativ, dar asta nu înseamnă că nu este universal. Pentru fiecare dintre noi, cu orice viteză am merge, timpul se referă la întregul nostru Univers. Apropo! Şi viteza este relativă.

[Forever_Man]

Nu înseamnă că dacă eliminăm trecutul eliminăm şi cauzalitatea. Un eveniment se întâmplă în trecut, iar acel eveniment înfluenţează pe altul din prezent. Cauzalitatea a avut loc, dar trecutul a dispărut. El nu mai există. Singurul care există ar părea că este prezentul, dar am argumentat in topicul "Destinul" că nici el nu există. Problema e cum de simţim noi această succesiune de prezenturi ca pe un timp.

[Abel Cavaşi]

De aici

[Forever_Man]

Cum adica tot ce poti cunoaşte există ? Matematic poţi să cunoşti o infinitate de dimensiuni, dar asta nu înseamnă că ele există. Dă-mi nişte exemple, că nu imi dau seama ce vrei sa zici.

"Ceea ce pentru mine este prezent, pentru altcineva poate fi trecut sau viitor."

Cum vine asta ?

[Abel Cavaşi]

[Forever_Man]

[IACOB DUMITRU]

La prima vedere, intrebarea "Putem sa facem o Fizica fara timp?" poate parea cretina.

Daca totusi se poate ajunge la un raspuns categoric in aceasta privinta, atunci intrebarea poate fi catalogata ca fiind geniala.

Cum timpul inainte de toate presupune existenta reala (descifrabila, distincta) a evenimentului, a informatiei, ma intreb:

Cum putem sa facem o fizica sa nu se mai ocupe de evenimente?

Cum fizica (ca si actiune de cercetare a evenimentelor) este deja un eveniment, atunci haideti sa ne intrebam:

Cum putem face un eveniment fara evenimente?

[Forever_Man]

Eu imi imaginez timpul ca pe o pelicula de film. Sa zicem ca noi suntem la jumatatea filmului. Avem in spatele nostru un numar de cadre care reprezinta trecutul, iar in fata alte cadre reprezentand viitorul. Noi parcurgem acest film, trecand prin fiecare cadru. In cazul unui film, dupa ce am trecut de un anumit cadru, acesta continua sa existe. Iar despre un cadru din viitor la care vom ajunge peste o ora, el este acolo si ne asteapta. Cand spun ca trecutul si viitorul nu exista ma refer la urmatorul lucru: timpul nu este ca o pelicula de film. Adica dupa ce am trecut de un anumit cadru (un anumit moment), acesta dispare si se formeaza unul nou. La fel si cu viitorul. Nu exista un viitor anume care ne asteapta sa il parcurgem, ci pe masura ce "timpul" se scurge, se formeaza noi si noi prezenturi, care odata traite dispar. E ca si cum la un film, dupa ce am trecut de un cadru, acesta este taiat si distrus.

[IACOB DUMITRU]

Durata temporala este un dat. Ea nu poate fi redusa la valoarea zero.

[Forever_Man]

Durata temporala este necesara in unele probleme. Dar exista ea cu adevarat ? Cum imi puteti demonstra ca trecutul mai exista ?

[IACOB DUMITRU]

Sa spunem ca stergem cu buretele trecutul.
Viitorul nu avem cum sa il stergem, pentru ca el nu s-a scris inca.

In acest caz, dumneavoastra credeti ca mai puteti gasi vre-un eveniment care sa va motiveze existenta (asa-zisul prezent)?

[Calin Pop]

[lucia lucia]

da. chestia este, spune Smolin acolo, de scala. Si e frumos faptul ca timpul local il masuram.

[sphynxs]

am citit mai demult pe net un articol ( din pacate, l-am cautat jumatate de ora si nu l-am gasit ) in care se ajungea - cam alambicat, dar aparent corect - la concluzia ca interactiunea timpului asupra fiecarei particule elementare in parte este diferita. Ceea ce mi s-a parut insa genial era afirmatia ca timpul variaza de la un moment la altul - universul se dilata, se raceste, viteza scade, timpul se dilata - cu alte cuvinte, secunda t+1 poate fi de doua ori mai lunga decat secunda t, iar noi nu am avea cum sa ne dam seama

[IACOB DUMITRU]

In mare parte, aceste afirmatii sunt corecte.

Nu exista o solutie teoretica pentru o scurgere liniara a timpului, iar fiecare particula elementara este definita (pe o durata mai scurta decat perioada sa de oscilatie) de un numar din ce in ce mai mare (sau mai mic) de evenimente.

Suna ciudat, dar exista detalii suficiente in acest sens chiar in seria de articole "Armonia universului fizic" (afisata pe acest site).